BAH...da volumul mai tare!

Imagineaza-ti ca esti intr-un univers paralel.De acolo, cuvintele au cu totul alt sens.Lasa-ti imaginatia sa-ti joace feste.Fiecare parte din prezent provine din trecut si se reflecta spre viitor.
Vizualizeaza...

Stuff...from my mind...

duminică, 31 august 2008

Viata la tara

Hmm...am fost intr-o mini vacanta (dak as putea s-o numesc asa) care nu prea imi place de fel...mersul la tara.Intr-o comuna la vreo 85 de km de Cta unde lipsa semnalului la telefon te anunta ca ai ajuns.Am fost sa-mi ajut minunata bunica la adunatul porumbului si la alte treburi gospodaresti.Caratul porumblui din fundul curtii pana in curte s-a dovedit a fi pentru mine un sport destul de epuizant si la final ma simteam ca o baba ramolita cu dureri de shale :)) Dar nu se spune partea asta ci doar faptul ca am fost fata harnicutza si ca sunt un ajutor de nadejde la casa omului:D:)). In fine,prea multe nu se pot intampla acolo.Caldura mare,praf mult si dupa juma de ora de stat prin curte simti ca ai o fabrica de muci in nas.Insa noaptea se schimba situatia.Se baga toata lumea in casa,obosita de roboteala din zi,cainii stau si ei cuminti dupa ce-au latrat fiecare musafir care intra pe poarta si cateva muste care zboara la lumina unui luminator din fata casei.Tre sa recunosc ca e ceva care imi place cu adevarat atunci cand merg la tara si cred ca as duce pe oricine sa priveasca cerul plin de stele si foarte bine delimitate la locul lor.Si stateam cu ochii atintiti in sus sa vad dak prind de vreuna cazand.Recunosc ca am vazut candva,tot la tara, o stea cazand si dorinta mi s-a indelinit:D, insa acum nu am avut norocul asta.Doar m-am bucurat de albastrul intens al cerului si licuricii presarati.Apoi m-am gandit dak sunt stele cata populatie e pe glob pt ca dak ar fi asa...as avea catorva sa le spun niste lucruri :).In cele din urma,frigul m-a cam gonit in casa si minunea nu tine juma de an ca la Polul Nord.
Pe urma a venit vremea sa ma intorc acasa.Drumul mai mijto de data asta cu noua masina,muzica de caterink, cateva mortaciuni pe marginea drumului printre care si vreo doua vulpi din care puteam sa-mi trag niste caciuli :)) Apoi, la o trecere cu calea ferata,doua cruci noi,semn ca cineva a vrut sa se ia la intrecere cu trenul si privelistea de la Cheia cu muntii Dobrogei vechi si prapaditi unde mai erau opriti cativa cu cortul si la un gratar mic :D
In rest,pentru ziua de 30 august,in care se zice ca e Sf Alexandru nu mi s-a pregatit nimic.Dornica sa ma intorc acasa sa vad de la cine am primit vreun msg,spre dezamagirea mea nu a fost nimeni dar incerc sa ma gandesc ca a fost poate putin timp sau treaba multa sau credit putin sau o zi neinteresanta pt altii.In fine,cam asa stau lucrurile.A da...si zilele astea 3 cat am fost la tara nu prea mi-a dus nimeni dorul. Dar le-am spus stelelor sa ia aminte la toate aceste "atentii" si sa intoarca roata :D. Pacat ca n-am avut aparatul sa fac cateva poze, dar ramane pe data viitoare :P

luni, 25 august 2008

New car



Hm...pana acum ziua de azi a decurs bine. Nu s-a intamplat nimic special in afara de faptul ca mi-a sosit noua masina si pot spune cu mandrie ca sunt noua proprietara a unui autoturism hyundai i30. Nu prea stiu cum sa-mi exprim bucuria prin cuvinte asa ca nu pot spune decat ca abia astept sa ma urc la volanul ei si sa ies la plimbare cu fetele. Yuppy<:-P. Trebuie s-o ud:P. Let's drink \:D/ :))

:)

pictura...un mic pas spre descoperire


De mica mi-a placut sa am o ocupatie, sa ma invart in jurul unui obiect si sa mi-l imaginez in diferite ipostaze.Astfel,cu timpul am realizat ca imi place sa desenez dar eu il numesc mai degraba "mazgalit".Mintea mea a fost pusa la multe incercari de-a lungul timpului si am incercat sa creez un mediu in care sa fiu doar eu cu mine orbitand creioane,pensule si acuarele.Tre sa recunosc ca am avut foarte multe momente in care acesc lucru l-am consider o pierdere de vreme,inutilitatea de a reusi sa ma perfectionez si dezamagirea pe care o aveam atunci cand o plansa nu-mi iesea.Si asa,de-a lungul acestei mici"cariere" am intalnit persoane mai mult sau mai putin interesate de a privi cu admiratie operele mele.E foarte adevarat ca am descoperit pasiunea pt desen cand eram destul de mica insa pe atunci nimeni nu ma lua in seama.Cu timpul, ar reusit sa mai imbunatatesc acest lucru,sa capat ceva mai multa dexteritate si ceva mai multa admiratie.Am plans ca sa-mi realizez visul asta si pe viitor sa pot urma o cariera in domeniul insa parintii mei au considerat ca acest lucru sa ramana doar un hobby.Sunt dezamagita, credeam ca parintii sunt ca sa te sprijine spre ce inclinatii ai nu sa se impotriveasca dar iarasi nimeni nu mi-a raspuns la intrebarea :"De ce nu mi-am urmat acest vis pana la capat?"Pana o sa descopar insa asta,ma pot multumi cu 2 pensule si niste bani pt panza si de fiecare zambet pe care il vad pe chipurile celor care le privesc.Ultima data cand imi amintesc,cel mai bun admirator al meu era fostul meu prieten insa emotiile bacului si supararile pe care le-am mai avut cu prietenul m-au facut sa ma indepartez de ea.O vreme chiar a vrut sa renunt pt ca oricum imi pierdusem cel mai bun si sincer admirator,simteam ca undeva,ceva nu se leaga si nu-mi da voie sa ma apropii de creioane.M a uitam cu dispret parca si la vechile desene cu toate ca in sufletul meu ma gandeam :"ce s-ar intampla dak as pune mana iar sa mazgalesc ceva?"
Nu pot spune exact ce m-a facut sa revin la aceasta relaxare a mea.Probabil faptul ca oricum nu mai aveam cui sa-i acord atentie am simtit ca singurul loc unde ma pot refugia e acesta.
Hm,tot nu-mi vine sa cred ca mai am visul ala de a-mi deschide candva o expozitie...de parca asta s-ar intampla asa usor.(norocul meu ca sunt tanara si fara prea multe ocupatii in acest moment).Problema mea,tratez cu superficialitate acest har pe care il am de undeva primit,si stiu doar ca e cea mai buna metoda a mea de expresivitate si un mod de a lasa ceva mai tarziu.
Acum tot ce fac e sa aprind lampa si sa mazgalesc in voia mea apoi lasandu-le intr-un loc uitat sa se puna praful pe ele,nestiind nimeni ce ocupatii am eu noaptea cand nu pot dormi:
Si uite asta,un alt capitol despre viata mea banala dar presarata cu asa de multe vise incat as obosi daca le-as picta :).In albumul de poze din liceu, de la toti colegii am doar urari despre acest aspect,faptul ca vor o lucrare de-a mea sau ca pur si simplu imi admira talentul.Nesemnificativ pt altii dar foarte important pt mine.Depind ca ce-i din jur sa-mi aprecieze munca si sa imi aminteasca ca orice lupta spre ceva ce-ti doresti e doar un pas spre mai bine.Si asta face mai mult decat o mie de cadouri pe care le-as primi de ziua mea.Prietenii apropiati trebuie sa stie ca visele altora se realizeaza cu ajutorul lor.

duminică, 24 august 2008

Moment de cumpana

Am sa-ti scriu acum si ultimul randCe sa-ti spun, stii totul prea bineTe-am si sunat, dar la numarul tau Raspunde altcineva... Am sa astept sa mai treaca o searaBeau o cafea rece si amaraIn scrumiera, tigari ce se sting si-n fumVad umbra ta...Refren(x2):Acum, ca totul s-a terminatAcum, ca nu te mai gasescAs vrea sa cred ca n-am uitatSa mai iubesc.II:Vor trece ani, poate ne vom revedeaOare vom sti sa mintim ca nu ne amintimCum ne chema...Eu am sa-ti spun ca imi este bineTu-mi vei povesti despre tineSi-o sa ma rogi sa te sun La numarul ce mi l-am scris gresitSau mi l-ai spus gresitRefren:..Sa mai iubesc...III: Oricum, m-ai invatat sa stiu cum sa te iertOricum, stiam ca e un ultim sarutStiam ca nu mai am nimic in ce sa mai cred... Poate-am sa-ti mai scriu un rand intr-o ziTu vei sti ca totul e bineOare am sa pot sa-ti spun ca ar fi trebuit sa te ascultCa meritam mai mult...
Versuri ce le-am primit si eu la un moment dat si clar nu am luat seama atunci.M-au impresionat, e drept, dar poate nu am stiut ca in spatele acestui text se ascund anumite sentimente, ale unui anumit baiat.Si ca de fiecare data cand pierzi ceva, realizezi ca abia atunci a fost valoros, asa s-a intamplat si in cazul meu.Nu stiu dak persoana in sine a fost acel lucru pierdut sau doar faptele in sine,care la urma urmei, de el au fost realizate.Anyway,mica mea mare nelamurile asupra fostei mele relatii,singura serioasa de pana acum,mi-a lasat cateva amprente mai mult sau mai putin dorite.Multi nu stiu despre ce este vorba,uneori tind sa cred ca nici macar eu nu stiu exact despre ce e vorba,insa n-as vrea sa las mintea mea sa se gandeasca la cine stie ce raspunsuri aiurea si total gresite,facandu-ma sa invinovatesc acea persoana,ajungand chiar s-o urasc.In fiecare zi trec de la stari complet diferite,zodia mea e foarte ciudata,"cantareste" in functie de perspectiva lucrurilor in care privesc in acea zi. si pe alocuri am tentinta sa devin paranoia.E straniu sa constat ca nici macar nu ma cunosc,nu ma mai recunoscl.Altadata, la astfel de sentimente actionam cu totul altfel.Nici nu-mi inchipuiam ca o persoana poate sa-mi schimbe atat de mult actiunile chiar si sensul vietii mele banale la prima vedere.Porbabil cand o sa mai fiu intr-o stare asemanatoare in care sa exprim exact toate aceste stari prin care trec care apropo se trag de la un msg pe care l-am primit aseara si in care nu scria nimic neobisnuit si cu care oricum eram obisnuita.Still,am simtit un gol in stomac semn ca inca sunt sentimentele alea pe care eu le credeam apuse.Insa,ele tre sa fie ingropate adanc si imi voi impune ca lucrul asta sa se intample.Fara s-o mai lungesc,acea persoana poate ca nici nu stie ce gandesc in aces moment sau in oricare din momentele de cand nu mai tinem legatura.Tot ce vreau e ca el, intr-o zi sa realizeze unde s-a produs greseala si asa cum imi spunea sa-i repet si eu "E prea tarziu,mult prea tarziu".

joi, 21 august 2008

Prima zi...

Orice inceput este greu si adesea oamenii abandoneaza sa realizeze ceva inainte de a se apuca.Cam asa stau lucrurile si in cazul meu insa am mai avut ocazia sa intalnesc persoane care sa-mi spuna ca ceea ce fac e bine si sa nu ma dau batuta inainte de a realiza un lucru bun.In acel moment poate nu am inteles sfatul si poate l-am luat in nume de rau, poate mi s-a parut ridicol sau poate am crezut ca nu ii intereseaza de ceea ce fac sau gandesc. Intradevar, nu-s nulte persoane care ii dau un sfat cu adevarat folositor dar e bine sa asculti.Nu se stie niciodata unde se poate ajunge.
Si uite asa, imi "ziseshi" sa-mi fac si eu un blog pt ca imi place sa citesc de la altii si pt ca si asa nu cunosc o metoda mai buna de a-mi "usura" sufletul de sentimente care ma incearca adesea, sau pur si simplu sa ma "laud" de anumite activitati pe care le mai fac.
Stiu ca inceputul poate fi plictisitor insa in momentul asta cam astea sunt gandurile pe care le am.Nu-i obligatoriu sa cititi, e doar o mica "descarcare" :D
Ce sa mai spun...Sport la lucru mie :D