BAH...da volumul mai tare!

Imagineaza-ti ca esti intr-un univers paralel.De acolo, cuvintele au cu totul alt sens.Lasa-ti imaginatia sa-ti joace feste.Fiecare parte din prezent provine din trecut si se reflecta spre viitor.
Vizualizeaza...

Stuff...from my mind...

luni, 27 decembrie 2010

Nebunii nestapanite si nelimitate

N-as fi vrut sa revin cu vreo scriere de genul ce va urma, dupa o absenta de 2 saptamani. Dar vreau sa-mi adresez mie mai intai niste intrebari legate de razboiul asta vesnic intre parinti si copii cu care fiecare casa se confrunta.
Exista copii mai destepti decat parintii lor?
Care sunt sacrificiile pe care fiecare parte trebuie sa le faca pentru a se instala armonia?
Cate incercari pe discutiile interminabile si fara niciun sens trebuie sa existe?
Daca nu mai exista nicio solutie la aceste intrebari, ce-ar mai trebui facut?
Nu sunt o persoana pretentioasa cu anumiti oameni, dar cer respectul cuvenit si limita de intelegere. Nu exista. Sunt considerata nebuna. Trimisa prin diverse usi, sa ma rezolve altii, parintii mei ironizeaza faptul ca ei nu reusesc. Lacrimi in van, vene pronuntate, dureri de cap. In mijlocul sarbatorilor de iarna. Se merita acest efort psihic pentru a discuta lucruri pe care de fiecare data le discuti?
...lipsa unui venit personal, situatia scolara, prezenta baietilor care se interpreteaza ca te-ar influenta negativ, bani "bagati in curul copiilor degeaba".
Mda...sunt eu un personaj negativ aici? Toti cei de-o varsta cu mine imi vor da dreptate. Corect.
Eu vreau doar sa stiu ce-mi lipseste sa pot comunica cu ei fara probleme.

miercuri, 15 decembrie 2010

Hot news

15 decembrie...frig, noapte...eu implinind 21 de ani si 2 luni. O masina micutza cu el in stanga.Eu cautand disperata in geanta, observand cu intarziere un batranel cu un carucior de butelie traversand pe trecere. Suspans...un pic sa nu nu-l loveasca. Teafar si noi usurati. Doua minute mai tarziu, stirea se aude la radio. Panica...Intrebari...
De ce a anuntat un martor asa ceva la radio?
Ar fi trebuit sa dau declaratie? Sa spun ce? Ca a alunecat putin masina dar nu l-am lovit?
Ar fi trebuit sa raman la fata locului cand s-a intamplat asta daca nu i-am facut nimic?
Daca imi da in urmarire masina?
...
Ce suspans. Ce zi dubioasa. A inceput calm si cu soare, s-a continuat pasional si s-a incheiat cu batai de cap. Amintire.
Waldeck - Memories


miercuri, 8 decembrie 2010

Ultima raza calduta de soare pe anul asta

Numai intr-un zambet...asa am defilat azi pe strazile largi ale Bucurestiului. O zi ciudat de calduroasa pentru o zi de decembrie. Eram fara griji, fara temeri, fara nevoi. Doar eu si pasii mei, ai lui, ai ei intr-un tarziu. Amuzament...de oameni cu portul si costumatia lor, cladiri trufase bucuroase ca lumina soarelui le pune in valoarea arhitectura, graba noastra haotica printre stradute, multime, semafoare, claxoane ,gropi, gunoaie, masini. Se contopeau atatea elemente: caldura de decembrie, vechiul cu noul, multimea cu pustietatea. Nu sunt trista ca s-a terminat ziua pentru ca s-a creat o amintire, notata aici.
Sunt indragostita de tot ce ma inconjoara. Si inca zambesc.
Joy williams - Sunny day (grey's anatomy season 6)

miercuri, 24 noiembrie 2010

Love....and scarf

Ieri...azi...minunate zile.Am uitat de departe... de tot. Who cares what's going on with the rest?
Eu sunt fericita momentan. Rad mult. Ma uimesc pe mine insami. Ce bine se simte. Daca dragostea incepe sa-si faca loc incet-incet...atunci devin din ce in ce mai implinita. Restul se leaga de la sine. Nu mai vreau deceptii...dar nu voi abandona...cum spunea o melodie.
Si esarfa...cu rostul ei. Farmecul ei. Culorile ei. Adorabila. Doar eu si o esarfa colorata. Uh! Libertate in simtiri!
Everything But The Girl - Single (Brad Wood Memphis Remix)





duminică, 21 noiembrie 2010

Free...Flow

E ceata...si e drept. Si merg cu o masina inapoi spre casa. Parea dificil de ajuns. Si Guerilla pusese o melodie dementiala.Si s-a rupt filmul.................
N-am inteles de ce s-a intamplat asta tocmai asta seara cand totul decurgea perfect. In fine...senzatia...weird. Dar am ras tot restul drumului. M-am oprit doar cand am realizat ca sunt la gara, aproape de locul inchis al meu.Si am interactionat cu o alta persoana care a furat toata starea pe care n-o mai pot exprima acum si astfel... nu tin pasul cu gandurile asa ca zic pas.
Dar melodia...ea a fost totul asta seara.
She's always a woman to me

Acum e mai bine. M-am racorit. Am revenit. Sunt bine.


vineri, 19 noiembrie 2010

Cand enoriasii se imputineaza

Culmea culmilor cum in asta seara, in camin m-am trezit cu doi musafiri si anume doi martori de-ai lui Iehova, prezentandu-mi o brosura cu rezumatul Bibliei, iar undeva pe spate imi prezenta si o carte pe care as putea s-o achizitionez daca ma atrageau cele citite in prezentare. Si ma intrebam: Ce i-a facut pe acesti oameni sa vina tocmai in caminul Facultatii de arte, mai toti atei si cu o suta de mii in buzunar de care si-ar cumpara tigari, nici decum rezumatul bibliei, sa prezinte o asa porcarie cu asa mare incredere de sine si un zambet larg, stand in fata usii si pologhind diverse iar eu sa-i ascult in loc sa stau pe facebook? :)) Glumesc. Dar totusi...mi se pare de-a dreptul ilogic. Mi-ar fi placut sa umblu si eu cu ei din usa in usa doar ca sa le pot vedea fetele "vecinilor" mei.
Pierdere de vreme dar in fine...Doamne ajuta!

sâmbătă, 13 noiembrie 2010

Daily dreams


Requiem for a Dream - Lux Aeterna


Everybody got their own trip. Please welcome!
Far from reality. And that's all I've got to say. For now?...Forever?
No more...anything...for today. Happy birthday!

Atunci cand pare la fel dar e altfel

Am creierul ca un burete uscat care asteapta sa descopere putina umezeala sa se poata mari. Asa s-a intamplat si aseara. Persoane noi, locuri noi, ganduri noi, atmosfere noi, artisti noi. In special Beardyman care e genial. Incantata ca am nimerit la un asemenea concert desi nu puteam respira in localul ala mic si inghesuit. Si cate stari imi crease. Inca le am mai am pastrate putin pe undeva. Dar sunt obosita. Am simtit prea nmulte aseara. Regret ca nu le-am putut controla pe unele.
It's morning. Wake up!
Revin la mine. Doar eu. Cu regret.
Pareau atatea la fel, in aceiasi ameteala...dar totusi e complet diferit. The end.

duminică, 7 noiembrie 2010

E o simpla stare de spirit

N-am somn...Sa fie de la cafea, de la gandul ca mai tarziu voi "calatorii" din nou, de la desenele imprastiate pe pereti, de la tine?
Nici macar nu vreau sa stiu. Nu-mi pasa de ce nu am somn. Nici nu-l vreau. Nu-i simt lipsa. Simt altceva...Nu spun. Nu-ti pasa. Dar de ce?
Ce margini prapastioase crezi ca te-ar putea astepta? Eh...ce mai conteaza.
Mai bine sa zac aiurea intinsa privind in gol la televizor la un film mult prea romantic pentu ora 4 dimineata. Imi astept somnul in continuare. Sa mai visez putin cu ochii deschisi.

luni, 1 noiembrie 2010

Breaking ties

Gandesc multe...si simt multe in ultima vreme dar aparent nu vreau sa le expun aici, decat sa las o melodie pentru..."necunoscuti".

miercuri, 27 octombrie 2010

Organic

Sunt unele seri in care doar dormi sau le petreci intr-o amorteala banalafara ca nimic interesant sa se intample si seri (ca aceasta) in care deschizi ochii si dai peste lucruri noi., minunate, de ramai cu gura cascata. Am ajuns la un vernisaj care s-a deschis cu un mic "concert" format din 3 oameni, unul fiind chiar posesorul expozitiei. Partea mai interesanta e genul muzical pe care il abordau. O combinatie de folclor, vintage si new style. Se numeste organic music. Adica un flaut, chitara electrica si cahon (un "instrument bestial din punctul meu de vedere; cautati pe net). Si ce se auzea...suna magnific. Te baga intr-un trip fara sa fi consumat vreo substanta speciala.Pana astazi nu stiam ca se numeste astfel si nici nu auzisem genul asta intr-un asemenea mod unic.M-am chinuit sa gasesc o melodie, dar ca si comentariile lor, stilul e nemaiintalnit, insa am gasit ceva asemanator. Imi pare rau ca nu va pot stransmite starea pe care mi-a creat-o mie dar conta si locul si oamenii si atmosfera. Enjoy it!

Organic Grooves - Banal Reality

sâmbătă, 16 octombrie 2010

Don't...

Odata cu suflatul in lumanari si cu dorinta pusa, nu prea non conformista ce-i drept, m-am decis ca cei 21 de ani sa-mi schimbe anumite conceptii, perpective si orientari spre lucruri care sa ma bucure mai mult si sa las pentru o vreme trecutul in urma. Pur si simplu trebuia sa fac pasul asta la un moment dat, si se pare ca, la fel ca oricine, am nevoie de un stimulent, de ceva care sa schimbe ceva pentru a schimba tot. Cu asteptarile de rigoare, vreau sa o apuc intr-o directie. Schimbarea orasului a fost primul pas, urmeaza oamenii. Trebuie sa-mi gasesc ceea ce-mi lipseste. Adjudecat!

Télépopmusik - Angel Milk - 01 - Don't Look Back
Asculta mai multe audio diverse

vineri, 15 octombrie 2010

Pe 15 octombrie

Este cea de-a 288-a zi a calendarului.Potrivit site-ului Wikipedia, se pare ca in aceasta zi s-au nascut vreo 8 scriitori, au avut loc 7 decese printre care si Mata Hari, au avut loc si cateva evenimente, nici unul mai importatnt pentru a fi comentat in mod deosebit si se celebreaza doua sarbatori: Ziua internationala a nevazatorilor Si Ziua mondiala a femeilor din mediul rural. Deci, pe langa toate astea, s-a nimerit sa fie si ziua mea, eu, Alexandra, nereusind pana in prezent sa savarsesc vreun gest maret prin care sa ma fac cunoscuta, aparand astfel pe acea lista ca descoperind vreun nou curent artististic sau contribuind la pacea lumii. Dar am iplinit abia frumoasa varsta de 21 de ani, lucru care ma ajuta pe plan mondial sa ma desfasor in voie pentru ca legea imi va permite asta si cu restul lucrurilor care mai pot fi facute, o sa fiu destul de rabdatoare. Dar nu stiu din ce motiv nu ma simt asa de special ca undeva printre acele personalitati care au ajutat lumea intr-un fel sau altul, apar si eu, cu o steluta in josul paginii, intr-un scris minuscul pe care nimeni nu-l poate deslusi. Oricum, imi inchipui ca 21 de ani e o varsta asezata aproape de mijloc pe o scara imaginara din mintea mea si ca au fost atatea aniversari de care am fost entuziasmata si voi mai fi si ce-i drept, ceva mai putine de care nu am fost, cred ca asta este de fapt a3a, dar stiam aspectul asta cred ca de ceva luni asa ca nu e chiar o noutate, probabil de asta sunt calma si impacata cu ideea si mi se pare o zi complet banala.
Dar totusi...*





15 oct 2010-Alexandra a implinit frumoasa varsta de 21 de ani. La multi ani!

luni, 11 octombrie 2010

Cand mai uit...


Ti s-a intamplat vreodata ca dintr-o simpla clipire sa te poti desprinde de realitate, de real, de ceea ce te inconjoara si sa te transpui intr-un alt "univers" doar pentru ca iti doreai prea mult sa schimbi banalul in care te aflai?
Mie da...
Clipesc...si ma pierd. E atat de simplu si de eficient. Esti relaxat, implinit, cu zambetul pe buze, te simti euforic aproape ca atunci cand descoperi ca te-ai indragostit. Pare imposibil pentru ca-ti inchipui ca intr-o fractiune de secunda nu se pot aduna atatea stari, si mai ales sa le poti vizualiza atat de intens. Sau poate sunt doar eu un caz mai special...sau imi impun sa vad lucrurile alea si atunci chiar le vad. Habr n-am. Nici nu vreau sa incerc un raspuns. Damn, prea multe intrebari pe capul meu aiurea. Noroc ca nu uit sa mai clipesc si sa-mi vizualizez lumea mea mica si perfecta, insorita si iubitoare. Depaseste basmul. Poate ca e doar frumos pentru ca nu trebuie sa controlez starile pe care le intampin zi de zi ci pur si simplu am libertate neconditionata.
C'est magnifique!

joi, 7 octombrie 2010

Untitled

Stari variabile, schimbatoare in functie de bataia vantului si care te poarta intr-o transa din care greu poti iesi pentru ca nu observi de fapt ca te afli in acea situatie ca sa ai cum sa schimbi asta, cand esti purtat de colo-colo nestiind exact unde vrei sa ajungi, lagune care iti elibereaza mintea si te oftica lipsa de idei, imaginatie si daruire pentru ca frica iti controleaza prea mult intelectul, alcoolul care nu te face decat sa te imbeti cu iluzia ca esti inconjurat de lume si ca ea e cea mai buna prietena a ta, inaltimea la care dormi cu grija cu gandul sa nu te agiti prea tare si sa caz in gol, neincrederea in persoanele "apropiate" care te macina si te face mereu sa privesti cu atentie si suspiciune orice replica pe care o auzi, locul restrans si debusolarea creata prin aranjarea lucrurilor ce te fac sa te pierzi si sa obosesti, gandul ca asta e abia inceputul...multe sentimente care iti soptesc:"Bine ai venit!"

vineri, 1 octombrie 2010

Categoriile de oameni

Fiecare individ isi are locul lui in societate si are tot dreptul. Nimeri n-ar trebui sa aiba vreo obiectie cu privire la oricare din noi care trecem pe strada sau cumparam o paine sau impartim un loc in autobuz. Cizilizat asa ar trebui sa gandeasca fiecare. In realitate insa fiecare are o problema cu seamanul lui. Fie ca s-a asezat un tanar pe scaunul din zona "specialilor" sau o tipa vede fusta alteia care ii place si e invidioasa sau alte exemple de genul. Eu personal nu am nimic cu nimeni atata vreme cat nimeni nu are nimic cu mine evident. Insa e foarte greu sa suporti deja o adunatura de persoane care pot depasi limita ridicolului, al prostiei si al narcisismului, daca il pot numi asa, intr-un loc cum ar fi facultatea, cand vrei sa te duci lisistit la deschiderea noului an universitar si iti lovesti privirile doar de boticuri roze si pantofi lucitori.Ma bucura faptul ca nu am fost singura care s-a lovit de problema asta astazi. Ma bucura si faptul ca stiu ca in curand voi schimba imaginea asta pe una in care ma voi incadra si eu. Pentru cei de la Ovidius, eu sunt cea ciudata, nu acei figuranti snobi de care nu ai loc pe trotuar. Iar facultatea se pare ca inca mai primesc astfel de persoane pana la 8 octombrie. In fond, cu ei se imbogateste. Bine ca exista locuri pentru fiecare unde poate fi incadrat fara a fi privit ciudat. Asta este, Societatea ne forteaza sa ne gasim un loc bine stabilit pentru ca nu putem convietui la gramada.

joi, 30 septembrie 2010

Morbid


MT Eden - Still Alive

In stari schimbatoare, nesanatoase pentru intelectul oricarui "imaginator" care depaseste limitele fara sa constientizeze dar inchizand toate starile intr-un cufar caruia i s-a ratacit cheia, ii provoaca o stare de neputinta, disperare, furie, frustrare. Insa imediat apare calmul cand deschide ochii si imbratiseaza realitatea. O minte bolnavicioasa ce-i joaca feste si-si bate joc de bietul organism plapand, prea neobisnuit cu crearea de imagini multiple derulate intr-un cadru rapid, incetosate de privirile obosite, debusolate...doar lumini orbitoare sub care te simti privit. Privirile din jur nu afecteaza derularea haotica de imagini, ci doar contureaza ideea de genialul pe care il poate capta vederea la o rapiditate exagerata.
Tu ce faci? Alergi dupa imagini? Linisteste-te! Face mintea asta pentru tine. Tu doar priveste in jur. Depaseste bariera vizibilitatii naturale si indreapta-te spre infinitul imposibilului creat de tine.
Eu insa...?! Stiu ca vreau! E obsesiv, bolnavicios, contagios, aberant. E doar o alta zi trecuta.

luni, 27 septembrie 2010

Sah mat

Pe tabla cu patratele albe si negre unde piesele sunt asezate corect la locul lor, fiecare asteptandu-si mutarile, incerca sa pazeasca cat mai sigur regele suprem...Gandind strategic pentru a micsora numarul de piese al adversarului si de a incerca sa-l intimidezi cat sa nu mai poata fi atent la ceea ce face. Intrebare: Esti in stare sa vizualizezi atat mutarile tale cat si posibilele mutari ale celuilalt?
Asa e fiecare zi...o tabla de sah cu piese mici si dragute care se lasa purtate de voia jucatorului hotarat sa ia cele mai bune decizii pentru a invinge. La mine fiecare piesa de pe tabla isi are asocierea in realitate. Si astfel ma gandesc cat e necesar pentru mutarile cele mai potrivite. Singura mea problema e ca nu pot gandi si miscarile celuilalt. Unii pot fi atat de imprevizibili. Azi insa piesele mele danseaza pe o melodie lenta. Desi au pierdut o batalie, sunt pregatite in continuare sa se aseze la locul stabilit pentru a urma regulile, a invata strategiile si a castiga intr-un final razboiul.
Dar momentan odihniti-va voi pieselor. Meritati.

joi, 23 septembrie 2010

Hai vino!


Cu ochii inchisi, intinsa pe verdeata ei
Cu soare dogoritor, gargarite pe post de cercei
S-afunda intr-o lume mica
Singuratica.
Se simtea in locul cel mai potrivit, privita
Dar intre patru pereti ce o tineau captiva
Si spera in sinea ei la o apropiere
Tacere.
Poate doar un semn ar fi fost suficient
Dar frica o propaga intr-un cufar de ciment
Cu iarba frageda in simtiri,
Amintiri.
Moment confuz si un gram de nesiguranta
Gandind ca ar putea spera la o speranta
Sterse indoielile si se bucura de moment
Prezent.
In lumea ei ce patrunsese altcineva,
Visand sa nu se mai incheie clipa,
Continuand sa strige ascuns,
Hai vino!

miercuri, 22 septembrie 2010

I made it!

Well in sfarsit lucrurile s-au clarificat. Emotiile s-au terminat. Oficial am fost admisa la UNArte Bucuresti. Toata atentia mea va urma sa se concentreze asupra desenului. Geez...ce-am mai plans de fericire. Dar pe undeva si de tristete. Ceilalalti se pare ca nu vad o parte trista in asa ceva, avand in vedere ca s-a indeplinit marea mea dorinta de a studia ceea ce-mi placea de atatia ani. Dar ma bucur 5 minute apoi ma intristez, apoi iar ma bucur....si se tot repeta.Locuri noi, lume noua, viata noua, viziune noua...toate le voi imbratisa cat de curand, iar trecutul il voi lasa in spate chiar daca a avut parti frumoase dar si sumbre. Tot ce-mi mai doresc momentan este timpul pe care vreau sa-l petrec cat mai frumos cu cei cat mai apropiati mie la acest moment. Hello new life! I'm gonna be an artist!

luni, 20 septembrie 2010

Pe campul meu cu maci


Chiar daca astazi este o zi innorata, ploioasa, mohorata si trista, eu inchid ochii si-mi desenez propria mea lume. Un spatiu deschis, verde, unde un vant adie incet si mici ganganii zumzaie pela urechi, iar pe alocuri se vad conglomerate de punctulete rosii. Este campul meu pictat intr-un verde crud, iar prin acea iarba deasa sunt ascunsi macii a caror intensitate a culorii e asa puternica incat nu te poti abtine sa nu alergi printre ei. Un deal de unde pot observa toata intinderea locului. Vantul imi aduce o briza usoara de caldura si o mireasma de proaspat, pamant nedescoperit de nimeni...este doar al meu si alerg, alerg cat pot eu de tare, fara limite...campul meu este nemarginit si stiu ca ma pot duce in orice directie, nimic nu-mi sta in cale. E prietenos cu mine si-mi transmite toata energia pozitiva prin culorile si farmecul lui aparte. O mica minune ce ma face sa ma gandesc ca in viata pot exista lucruri care sunt nelimitate de timp si spatiu. Ca macii sunt aceea care m-au primit intre ei, am devenit prietena lor, iar acum stau cu ei in iarba verde si deasa privind rasarituri si apusuri in sir. Desi intodeauna e bine-venita o rasuflare omeneasca. Hai vino!

vineri, 17 septembrie 2010

Poate ca...

undeva la cam 250 de km departare, in putinul timp petrecut, cineva a reusit sa patrunda in mintea mea, prin ganduri fugare, inocente. dar ma sperie...e rece, fara suflet, neimblanzit,tacut si gol. si totusi...are un aer atragator si ma accepta cu jocul meu adus de-acasa. insa nu coopera. poate ca e doar un moment insignifiant in care pare ca ar insemna ceva, sau poate ca e cineva pe care il doresc tocmai pentru ca stiu ca nu-l pot avea, poate ca e o jucarie noua abia descoperita si sunt dornica s-o probez pana cand ma plictisesc sau pana imi satisface curiozitatea, sau poate ca m-am indragostit dar e prea devreme sa constientizez exact. oricare din variantele astea e trista si nu mi-o doresc. si totusi...ceva exista. am avut prea putin timp la dispozitie sa-mi dau seama sau poate ca de frica refuz sa vad. sau de anumite implicatii de care nu am nevoie observandu-l pe el putin. sau poate ca doar ma mint ca ar exista ceva, chiar si o simpla atractie doar de dorul unui astfel de sentiment. oricare ar fi motivul, singura oricum nu pot face nimic. nici nu e indicat. las la voia intamplarii. las loc tuturor curiozitatiilor.
life, make me a surprise!

marți, 14 septembrie 2010

Mastile vietii

S-a intamplat sa imi cada in maini o carte de Octavian Paler- "Calomnii mitologice", si ce mi-a atras atentia si m-a pus pe ganduri mai mult a fost un pasaj care mentiuna purtarea acestei masti pe care fiecare o foloseste la nevoie, probabil atunci cand gloata devine prea curioasa, sau nesiguranta cu care se prezinta acela care vrea sa ascunda sau din contra, sa dezvaluie cu maxima sinceritate, adevarata identitate. Pornind de la paradoxul lui Oscar Wilde: "Dati-i omului o masca si va va spune cine este", Paler afirma astfel: "M-am intrebat:oare, avand o masca pe fata, nu sunt mai sincer decat fara ea? Ba da! Am consimtit prompt.Cu o masca pe fata, nu m-ar preocupa ca ma dau de gol. As avea scuza si ocrotirea "mastii". As putea pretinde oricnd ca nu e vorba de mine. Cine ar banui...ca, disecand sinuciderea lui Narcis pentru a respinge calomnia ca s-a inamorat de sine, e fiindca eu sunt obsedat de ideea sinuciderii?...O masca de conferentiar al carui auditoriu ar fi format molii mi-ar ingadui sa dezvolt teoria ca Procust e,simplist, vazut ca un talhar...Cu o masca pe fata, as putea conferentia cu un aer mai detasat pe tema varstelor..."
Acum randul meu...Cu o masca pe fata as putea sa pretind ca pot fi acea persoana puternica, invincibila, careia i se indeplineste tot doar ridicand un deget...sau sa afisez acea raceala care sa ma tina departe de lume si totusi sa nu-mi pese...sa pun masca fericirii eterne si sa pretind ca nu exista ghinion sau nesansa...sa-mi pun masca mandriei mai presus de orice lege a firii...sau...
Si acum intrebarea: De cate ori ai folosit aceste masti in fata multimii sau au folosit-o altii in fata ta?

luni, 13 septembrie 2010

O lectura si-o tigare

"Unele intamplari marunte din viata noastra, in loc sa ni se stearga din minte indata dupa savarsirea lor, printr-un inexplicabil joc al functiei perceptive, ne raman fixate in memorie, uneori cu o lumina si limpezime atat de neasteptate in ceea ce priveste detaliile, incat depasesc adesea evenimentele capitale care ne angajeaza soarta."(Mihail Drumes)
Deznadejdea...e amara. Chiar si atunci cand te astepti la ea. "Si-acum ce-ar trebui sa fac?" ma intreb. Sa ma bucur ca mai am ocazia sa incerc, pastrandu-mi restul de optimism si speranta, sau sa ma ingrijorez pentru o portie dubla de ce e mai rau.Dar este ca o invitatie la vals, in care, indiferent daca nu-ti este pe plac partenrul, dansezi pana se termina piesa.
"Drumul invingatorului e inainte! Chiar daca ar calca pe cadavre."(atat a ramas pana la ultimul fum al tigarii).

sâmbătă, 11 septembrie 2010

Frig...

...intr-o-ncapere inchisa,mica,prea aglomerata
tot acel miros greoi de lemn putrezit
si asteptarea e tot mai inceata
-da-mi drumul inauntru, aici ma sufoc!
tremur...muschii imi sunt prea obositi
m-as aseza dar nu mai am loc
cata emotie am strans in suflet
imi scade temperatura secunda dupa secunda
as spune ceva, dar mintea e prea invadata de ganduri aiurea
pe un scaun mic, incomod, privind pe geam
incercand sa comunic, sa ma exprim cat mai corect
nu-mi reuseste...mai bine tac
am mainile reci...le simt degerate.
corp fragil, gata sa lesine de emotie,strans de asteptare
Un gand fugar imi spune: Nu lasa sa te doboare!
Vreau asta! Vocea cui vreau s-o aud acum?
Cate incercari imi sunt permise sa demonstrez ceea ce simt?
Si ce vreau?...Vreau papusi pe sfori
Vreau dragoste ce-mi da fiori
Vreau doar zambete sincere
...si soapte calde la ureche.
Sa scap de frigul asta ce-mi tremura corpul
Sa fie cald si soare si vara inapoi
Sa se transforme unu in doi...
Sa adorm intr-un pat moale
Unde visele nu pot avea scapare
Sa ascult sunetul creionului pe foaie
Si o placuta pe care sa scrie "incercare"
Zi de zi, apasatoare e asteptarea
Maini framantate incalziti-va
Si apucati pe cel cu care doriti sa fugiti
Nu-i dati drumul, altfel nu va privi inapoi
Iar apoi veti ramane iar reci, amputate.
Tremuraturi dureroase ce nu-mi dati pace
Frigul trece cu orice imbratisare dulce.

Trezirea e frumoasa daca vezi ce trebuie




luni, 6 septembrie 2010

Breathe the art air

Prima zi, dintr-o serie de experiente care ar trebui sa aiba loc pe viitor, s-a incheiat cu succes din punctul meu de vedere. De cum am ajuns de dimineata la examenul de admitere pentru facultatea de arte, am simtit mirosul acela de lemn statut al sevaletelor si simteam cum inhalam praful acela de mina de creion si carbune. Modelul nostru uscativ s-a asezat pe un scaun cocotat pe o masa unde putea fi observat de intreaga clasa. Am stat chiar in primul rand. Ma simteam confortabil desi era prima data cand participam la asa ceva. Era prima data cand aveam un model viu in fata. O persoana in carne si oase care astepta,nemiscata pe acel scaun, sa fie imortalizat. Era rutinat.L-am vazut in cateva randuri admirandu-mi plansa. Ma simteam mandra. Am fost pana la sfarsit. Inca sunt. Nu regret toate momentele in care am plans si m-am zbatut sa le explic parintilor mei ca asta e ceea ce-mi doresc. Si nu as mai fi iesit din acea sala. Sase ore au trecut repede. Ma captiva fiecare secunda in care plansa mea prindea contur. Nu stiu daca va vedea asta si comisia. Probabil plansa e "amatoreasca" dar eu stiu ca mi-am depasit cu mult limitele. Sper ca si ziua de maine sa fie una buna. Si sper ca este undeva si un gram de noroc. Un strop de inspiratie, optimism, curaj, noroc si daruire alcatuiesc cocktailul pentru succesul meu. Si odata cu asta, o noua poarta spre un viitor imbucurator.

vineri, 3 septembrie 2010

O scena cu o fata si un baiat

-Alo?
-Buna.
-Buna.
-Ce faci?
-Mmm...Bine.Tu?
-Bine.P-acasa.
-Aha.
(cateva secunde de liniste)
-Ce mai faci? Ce-ai mai facut intre timp?
-Am facut cateva lucruri. Nu cred ca e cazul sa le insir acum.Tu esti bine?
-Da.Oarecum.
-Hm...Cam nasol asa.
(o alta pauza de liniste)
-Pai nu vrei sa-mi faci o vizita. Mai vorbeam de una alta.
-Hm....(lasand putin suspans) Mi-ar placea.Ok. Ma imbrac, Ajung repede.
-Ok. Te astept.
-Pa.
(Ajunsa fata la destinatie, in fata usii il vede pe baiat stand sobru si serios. Vazandu-l astfel, fata aplica aceiasi metoda. Intra si se aseza pe canapea incercand sa para ca se simte confortabil. In realitate se simtea ca pusa pe jar. S-a uitat un pic imprejur prin camera sa vada daca apare ceva nou. Nu era la o prima vizita in acea casa. Se aseza si el la o oarecare distanta.)
-E frig afara? Eu azi nu am scos nici macar capul pe geam.
-Nu. E bine. Adie doar putin vant de toamna. Am iesit pentru ca vroiam sa imi pun corpul in miscare si sa iau o gura de aer. Ma bucur sa te vad.
(El a incercat sa schiteze un zambet, dar realizand asta, s-a abtinut imediat)
-Si...cu desenul cum mai merge? Ai mai facut ceva?
- Da. Mi-am terminat treaba pe care mi-am propus-o. Mai necesita doar mici retusuri. Nu pot sa spun ca-s pe deplin multumita, sau poate sunt dar am o frica in mine care nu-mi permite sa vizualizez prea bine.
-Pai de ce sa-ti fie frica? Trebuie sa fii sigura pe tine, ca daca pleci din start cu dubii nu e prea ok.
-Da stiu. Incerc sa le controlez, dar s-au adunat multe.
-Adica?Ce s-a adunat?
-Eh...nu stiu daca ar trebui sa povestesc astea tie.
-Pai de ce? Zici ca as fi un strain.
-Nu esti, dar am incetat sa mai fiu asa deschisa cu tine. Ce-i drept, am inceput sa te simt un pic strain. Nu vreau sa dezvolt subiectul asta.
(Astfel au tacut amandoi, fiecare inca mentinandu-si locul.Se uitau unul la celalat cand fiecare privea in alte directii. Fata se gandea daca a facut bine ca a acceptat invitatia si la cum s-ar simti cand aceasta vizita se va incheia. Ura raceala si tot protocolul asta de parca ar fi discutat pentru prima data. El in schimb parea detasat, sigur pe pozitia lui, desi s-ar fi bucurat sa intample ceva care sa sparga bariera aceea a manierelor excesive.Au continuat totusi sa vorbeasca de lucruri fara o prea mare importanta, probabil ca sa lase tacerea sa umple camera. S-ar fi simtit ciudat amandoi.Dupa o vreme ea se uita la ceas si se gandi sa-si anunte plecarea.)
-Eu ar cam trebui sa plec.
-Asa repede? Ai ceva de facut?
-Nu chiar, dar cred ca e bine sa fie doar o vizita scurta. Mi-a facut placere sa te vad. M-a bucurat mult telefonul tau. Ramasesem foarte surprinsa chiar. Poate o sa se mai intalnim.
-Da, poate. Era bine daca profitai de moment.
-Cum adica? Asta am facut. De asta am acceptat sa vin, dar nu mai conteaza.
(Apoi el i-a deschis usa si i-a adresat un "pa" stins.In mintea ei se dadea o lupta de ganduri amestecate cu o melodie de film frantuz)


miercuri, 1 septembrie 2010

Prima dar nu singura zi de septembrie

Prima zi de toamna, o toamna grabita, friguroasa, zburlita si un pic cam neprietenoasa. Tineam sa trag cat mai mult de vara si sa profit cat mai mult de caldura ei, dar timpul isi are rostul lui. Si o data cu aceasta prima zi incepe nelinistea mea.Griji, emotii si multa agitatie sufleteasca...toate mi le aduce septembrie. Imi simt sufletul greu, incarcat de toate ce au fost si vor urma...parca as cara un sac de nisip si nu mai reusesc sa scap de el. Oricum, grijile sunt bune, te ajuta sa te simti viu si da un sens vietii. Sper ca septembrie sa-mi poarte noroc. Ce daca vremea se raceste...caldura vine din interior. Tine-mi pumnii septembrie!

marți, 31 august 2010

Hocus pocus


Oare cate persoane isi imagineaza ca au o bagheta fermecata cu care sa faca vraji si intr-o clipita toate dorintele sa se indeplineasca?
In ultimile zile, oriunde ma duceam imi doream sa se intample cate ceva. Si cu o asa mare intensitate incat ma imaginam un fel de Hermione, care, cu o asa siguranta poate realiza orice vraja posibila. Este greu si dureros sa astepti sa treaca timpul ca sa afli daca anumite sacrificii iti sunt rasplatite, daca vointa cu care ai tratat lucrurile importante este suficienta ca sa ti se indeplineasca toate dorintele. Oare e suficient doar sa crezi din tot sufletul ca acel lucru pe care ti-l doresti se poate implini? Multi ar spune ca asta e tot ce conteaza...dar nu. Sunt atatia factori externi pe care nu-i putem controla. Daca as putea crea papusi dupa asemanarea oamenilor si sa le ghidez, sa-mi pun propria viata pe scena teatrului de papusi si sa respir usurata pentru ca prevad fiecare pas ce va urma. Timpul e prea rau. Trece greu cand esti trist.
Cu bagheta mea invizibila imi creionez viitorul asa cum mi-l doresc. Asta e singura solutie care ma tine treaza.

luni, 30 august 2010

In jurul lumii iar in mijloc singuratate


Cineva mi-a spus ca deprimatii sunt cei mai distractivi oameni. La inceput nu am inteles aceasta afirmatie. Paradoxal, intr-un final am descoperit ca e adevarat. In fond, in aceiasi situatie ma aflu si eu. Incercand sa controlezi cat mai bine starea naspa, te fortezi sa accentuezi o stare buna ca sa compenseze si sa-ti echilibreze mintea. Mi-am zis ca voi schimba multe la mine, cu sau fara ajutorul cuiva si se pare ca pana in prezent ma descurc destul de bine. Egoismul se pare ca nu-l voi trata niciodata, dar voi incerca sa-l stapanesc mai bine.
Astazi m-am gandit sa fac o pauza scurta din a sta in jurul lumii. Mi-am serbat onomastica intr-un mod oarecum placut si altfel decat aveam stabilit, cautand persoanele care, stand in jurul meu, sa-mi transmita o anumita stare de bine. Dar a fost una trista totusi. Imi doream totusi sa primesc macar o floare. Mi-am gasit evadarea in condus si as fi calcat acceleratia pana la fund daca mi-ar fi permis legea. Eram ca intr-o transa, fixata pe ideea ca trebuie sa imi capat o amintire cat mai placuta, dar imi voi tine minte lacrimile. Dar a trecut...acum ce mai ramane?
O multime de oameni iar eu in mijloc, zambindu-i fiecarui in parte. Dar devine extenuant la un moment dat. Eu si gandurile mele stam linistite momentan. Nu stiu cum sa fac sa fie mai bine. Singura varianta care m-ar putea ajuta este imposibil de atins. Dar ramane exteriorul neatins, vesel si plin de viata iar interiorul solitar si trist. Stiu senzatia...este dor.

joi, 26 august 2010

Pentru lucrurile care ma fac fericita

Dintodeauna ne-am invatat sa avem idealuri mari, dorinte exorbitante si uneori de neatins...si e un lucru bun, intr-o oarecare masura, este bine sa-ti depasesti conditia intodeauna, dar se pare ca astfel uitam sa ne mai bucuram la lucrurile marunte care ni se petrec zi de zi.
Si eu am dorinte mari si poate vreodata se vor indeplini, daca le voi acorda atentia si efortul necesare, dar pana atunci n-ar trebui sa stau dezamagita ca nu mi se mai intampla nimic bun, ci ar trebui pur si simplu sa deschid mai bine ochii si sa "savurez" mai mult simplele momente care ma bine-dispun. Poate o lectura captivanta din care sa afli lucruri nemaistiute sau o ciocolata pe care nu ai mai gustat-o de mult sau o plimbare mai lunga in care sa redescoperi locuri demult strabatute sau compania cuiva drag sau un cuvant auzit neintentionat sau poate vreun gest copilaresc dar amuzant, toate acestea imi pot imbunatati starea de spirit si pentru ca nu este una tocmai buna, vreau sa vad lucrurile marunte de care sa ma pot bucura. Fericirea e un lucru maresi se obtine greu si asta doar daca vrei. In fond, orice lucru are aceiasi definitie. Sunt asa putine lucruri inconjuratoare care ne opresc din a fi fericiti pe deplin: banii, cariera,jungla de beton, lipsa dragostei...incat ar fi pacat sa nu incercam sa diminuam din aspectele astea pentru a rezista mai mult si intr-un mod ceva mai placut. "Hei! Azi am mancat o inghetata de mar verde. Foarte aromata. Am savurat-o cat mai mult posibil. Juma' de ora m-a facut fericita." Exact la asta m-am gandit. Si de restul nu mi-a mai pasat in acel moment. E o senzatie placuta care din pacate e scurta, dar macar exista.Poate nu-s in cea mai buna conditie acum, dar incerc in fiecare zi sa fiu deasupra liniei de plutire.Asta e tot ce conteaza. Si daca astazi un biet amarat, abia ducandu-si zilele purta cu mandrie o sapca cu mesajul "Don't worry, be happy!" sigur o sa pot si eu.

miercuri, 25 august 2010

Dor si nerabdare pt Sf. Creatza


Pentru cei mai multi care nu stiu ca Sf. Alexandru se sarbatoreste pe 30 august, o zi adusa la un stadiu important de catre mine pentru ca este numele meu. pe care o astept cu nerabdare. In fiecare an am sarbatorit-o mai mult sau mai putin cu fast in functie de buget, anul asta m-am gandit sa o fac pe Sf. Creatza sa fie mai distractiva, voioasa si zambitoare. Exact cum spuneam mai devreme ca m-am decis sa fiu pe propriile puteri. Ma uitam insa la pozele din anii trecuti cu o oarecare tristete, realizand cat de multe s-au schimbat in doar un singur an. Poate se vor mai indrepta unele lucruri, pentru binele nostru, al celor apropiati mie. Am incredere ca Sf. Creatza va repara o parte din lucruri.
Eu sper sa iasa bine. O sa fie un concert Pasarea Colibri deci automat asta o sa ma bine dispuna, la fel ca asta dimineata, ca m-am trezit fredonand melodiile lor. Eu am inceput o zi buna. Sper sa fie si a voatra la fel.

marți, 24 august 2010

Cu inima si gandul in acelasi loc


Pentru ca tot nu am somn din cauza mintii agitate, m-am gandit sa mai scriu putin despre ziua de azi cea productiva, pe toate planurile. Chiar daca am petrecut-o in casa, m-am bucurat de creioanele, pensulele si guma care le-am tot tinut in mana astazi. Si intradevar, roadele muncii se cunosc...cel putin pana acum. Well, m-am decis ca frustrarea mea s-o orientez catre pasiunea mea desenul si mai putin spre baieti. Am avut o perioada agitata, din toate punctele de vedere...vor mai urma ingrijorari si emotii si mai mari asa ca este bine sa fac o pauza si sa-mi relaxez mintea cat mai mult. Pentru ca odata cu noi decizii si intamplari, e indicat sa vina si noi schimbari, m-am gandit ca ar fi bine sa "lucrez" putin si la mine. Si pentru ca mi-am tot auzit vorbe cum ca as fi o persoana rea, m-am gandit ca ar trebui schimbat acest lucru. M-am analizat putin mai atent...in multe privinte e adevarat si e un lucru trist. Drept urmare, vreau sa devin mai luptatoare, mai increzatoare in puterile mele, mai dornica de a-mi atinge telurile, mai iubitoare, mai zambitoare, mai optimista, mai atragatoare. mai deschisa la nou. Cred ca si faptul ca m-am gandit la a-mi face o prioritate din asta reprezinta un prim pas. In fond, orice realizare incepe cu o idee de baza.
Ideea ca transmirand o stare de bine ti se va raspunde in aceiasi maniera asemeni unui bumerang. Si daca zilele trecute imi aprinsesem lumanarea pentru "Speranta", asta seara o voi aprinde pentru "Noi inceputuri". Singura, fara cineva alaturi asa cum sunt obisnuita, insa va trebui sa invat sa accept tot ce va urma fara sa mai impart si celorlalti din sentimentele ce apar.
Dar le multumesc baietilor care au contribuit totusi in momentele in care ma simteam singura sau ratacita desi am aflat ca nu ei sunt solutia ideala. Voi incerca sa deschid bine ochii sa-l pot vedea pe cel care merita si-l voi primi cu bratele deschise, pentru ca stiu, iubirea ajuta mult. Desi ma simt ca o marioneta careia i s-au rupt cateva sfori, voi continua sa-mi joc piesa pentru a veseli publicul. "Avand incredere, reusesti multe.":asa mi-au spus cativa.
Acum ma culc relaxata cu vopsea pe degete. E deja maine. Astept sa vad ce se mai intampla.

vineri, 20 august 2010

Tear away

miercuri, 18 august 2010

Love makes us look like fools

N-am inteles niciodata comportamentul ciudat al persoanelor indragostite. Luandu-ma strict pe mine, obiectiv vorbind, realizez ca in compania unei anumite persoane mai speciale ma balbai, transpir, privesc in diverse locuri, devin foarte nesigura pe mine, am emotii si batai rapide ale inimii. Cred ca asta sunt chestii generale pentru toti. Dar un lucru il stiu sigur. Ador senzatia. Ador acel inceput cand incep sa cunosc o persoana si mai ales cand intalnesc persoane la care, oricat te-ai chinui sa le cunosti, nu reusesti. In ultimul timp, am simtit nevoia sa stau inconjurata de lume. Mi-am accentuat atentia pentru a-i studia, analiza comportamente, gesturi si stari in functie de fiecare moment mai accentuat. De ce dracu' trebuie sa fim dependenti de o asemenea stare? Nu stiu de ce e asa placut sa pari ca un prost in fata celeilalte persoane. E enervant sa vezi pe cineva nepasator pe langa tine, si totusi asta pare mai incitant. Dar incerc sa fac o pauza pe acest plan. Nu stiu de ce. Nu ma ajuta cu nimic. Nu ma face sa ma simt mai bine, pur si simplu asa mi-a casunat sa procedez. Sa stau departe de orice sentiment care m-ar face "sa-mi pierd capul". Dar apoi ma gandesc: Inima mea e mare. Nu-s o egoista daca nu o impart cu nimeni? Dar si daca umbli de nebun, obosesti, te asezi, iti tragi sufletul, bei o gura de apa apoi continui. Sa zicem ca eu am ajuns la acea gura de apa. Mai este doar un pas pana la o noua pornire. Si nu garantez ca va functiona. Cred ca voi avea pauze dese pana voi ajunge la sosire. Si uite asa a aparut o intrebare: De ce le este frica totusi celor indragostiti? De start, de drumul strabatut sau de linia de sosire? Mie personal imi e frica de toate in egala masura. De asta sunt acum in casa si scriu astea probabil. Dar e o prostie. Sunt doar niste cuvinte irosite, citite probabil de oameni nepotriviti. E logic ca dragostea difera pentru fiecare din noi, dar asta nu ne face mai putin fraieri. "Fraieritatea" produsa de dragoste este un simptom general si suntem fraierichiar si atunci cand incercam sa negam sau sa ascundem.

Cu melancolie

Fiecare pas facut pe strada, fiecare val care se sparge la mal, fiecare bere care racoreste intr-o zi caniculara, fiecare oprire a autobuzului in statie...nu e moment in care mintea mea neobosita sa nu se gandeasca la diverse probleme existentiale, la un dor ce il port, la o excursie ce mi-o inchipui, la o idee de desen. Dar m-am refugiat printre oameni si i-am cautat pe toti cei care m-au facut sa uit pe moment de lucrurile la care nu as fi vrut sa ma gandesc deloc. Si da,,,la un moment dat voi obosi sa fac si asta, ma voi satura si voi dori din nou stabilitate. Va veni cand voi fi hotarata s-o primesc.
Insa pana atunci imi voi crea singura povestile. In colivia mea aurita de unde nimeni nu ar trebui sa indrazneasca sa patrunda. Este cel mai bine asa. Dar e doar o stare trecatoare. Orice peisaj inconjurator ajuta. Asa e legea firii. Sa avem momente fericite dar si triste.


sâmbătă, 14 august 2010

Stele cazatoare si nori in forme de animale

Noaptea are intodeauna farmecul ei. Lipsa de lumina te face sa fi mai indraznet. Cam asa se intampla si la mine. Stiu ca si atunci cand se uita cineva la mine, parca nu ma vede bine pentru ca e intuneric. So...aseara s-a intamplat sa fie una din noptile pe care le ador. Plaja, nisip, cateva valuri, multe stele si nori transformandu-se in diverse forme amuzante. Stelele cazatoare nu apar in fiecare zi. Damn...si ce-am mai repetat dorintele. Mi-am cautat si alesul in stele. Cu literele gasite urmeaza sa descifrez mesajul.
Desi s-a intamplat ceva ciudat. Cred ca am ascuns destul de bine lucrul asta. Existau atatea elemente acolo care ma conduceau intr-o singura directie, Dar o s-o pastrez pentru mine. Sau poate o sa spun la momentul respectiv. Sunt asa melancolica...s-a pastrat de aseara. Abia astept sa mi se indeplineasca dorintele alea. Dar of...trebuie sa astept.

vineri, 13 august 2010

Un moment de relaxare sufleteasca

Se pare ca in ciuda nereusitelor de a-mi indeplini planurile cum le prevazusem, sunt oarecum relaxata sufleteste. Desi sunt atatea ganduri care nu-mi dau pace si nu stiu in ce ordine sa le mai pun dupa importanta, incat nu mi-am mai gasit idei de desen. Trec printr-o criza de ceva timp...am mai povestit asta. Dar sunt destul de bine dispusa si nu vreau sa decad iar intr-o stare proasta, asa ca incerc sa-mi menajez relaxarea cat mai mult posibil. Poate asa, incet-incet vor aparea si lucrurile bune, simple dar importante, care vor puncta la psihicul meu. Inspir o gura de aer fierbinte, ma gandesc ca a mai trecut o zi neproductiva si asta nu e deloc bine, dar sunt bine-dispusa si hotarata sa-mi focalizez gandurile pe ceea ce m-ar putea ajuta. Poate ca nu as vrea sa fie doar asta dar nu am de ales. So...i'm just breathing.

duminică, 8 august 2010

I screwed up....

big time....this time.I disappointed the most important person for me at this moment. I feel guily and something like pain in my chest. I don't want this to be over, I just want to fix that up if this person would let me or to hope...in a short time he will call and will say that this mad on me passed out. It's hard when not everything depends on you and I don't know how long this will take. Hope he will realize soon how much i'm sorry.


Fara muza



Probabil multi nu inteleg ideea de a avea o muza, o fiinta pentru care cineva simte un atasament aparte si-i ajuta psihicul sa creeze, sa-si imagineze lucruri, sa-i inspire un lucru aparte, Sunt persoane pe care le gasesti greu si este bine sa le pastrezi cat mai mult atunci cand le ai. Eu trec printr-o criza a imaginatiei si creatiei. De cum m-am trezit azi dimineata, am fugit in fata desenului, l-am analizat putin sa vad cum m-ar putea inspira in continuare, am pus mana pe creion si am observat ca parca nu aveam nici macar calmul necesar sa trac o linie curba. Nu am nicio idee... De doua zile admir totul imprejurul meu cu speranta ca vreun element imi va reda dorinta de a desena. Nu stiu ce e cu mine, dar ar fi bine sa descopar repede. Singurul sentiment care ma macina este acela de dezamagire. Sunt dezamagita de mine din toate punctele de vedere. Ma simt degeaba si ca nimic nu-mi merge cum trebuie si ca iau hotarari pe care nu mai sigura ca le pot tine si sunt singura si fara sprijinul moral de care se pare ca am atata nevoie. Ar trebui sa ma adun si sa gasesc o solutie si asta foarte repede pentru ca timpul e pretios, cu sau fara muza mea.

luni, 2 august 2010

Hope I'm not gonna fall down

Dupa o pasa putin fortata de optimism, a trebuit sa vina si reversul. Astazi am avut una din cele mai triste zile din ultimile luni. M-am trezit mai singura si mai neputincioasa ca niciodata. Se pare ca pe nici o scara nu stau bine. Nu am scoala, bani, prieteni, dragoste. Sau poate se gasesc ele pe undeva dar stau ascunse de mine pe nu stiu ce motiv dar daca este asa ar fi bine sa iasa la lumina inainte sa ajung jos. Am in schimb emotii, temeri, cosmaruri si lacrimi din belsug. Dar toate au venit cu un lucru pe care mi-l doresc deci in cazul asta nu ar trebui sa le vad ca o povara nu?
Ok atunci. Dar totusi am transpirat, ma sufoc, nu am stare, simt nevoia sa socializez cat maii mult si scriu tuturor tot felul de balarii doar ca sa ma tina ocupata, mintea mi-e pierduta intre desen si sentimente, si am un pic de ura si un pic de dragoste si un pic de retinere si mai mult de deschidere si as vrea sa alerg pe un camp cu maci unde la capat sa ma astepte cineva cu o imbratisare. Eh...dar pentru asta sunt filmele.
Pentru un inceput de saptamana se anunta extrem de ingrozitoare si vreau sa scap de ea intr-un fel dar in alt fel nu vreau si sunt prinsa intre doi pereti din care nu am decat inainte si inapoi.
Dar ma mai gandesc...daca plec, la ce o sa duc dorul? Chiar asa nu a mai ramas nimeni care sa merite 250 de km parcursi? (iar apoi inca un val de lacrimi pe care cu greu il abtin).
(Linisteste-te, te asteapta un drum lung si anevoios si e cea mai mare decizie a ta, nu o da in bara, fa sa functioneze, tine-ti lacrimile pentru momentele in care vei avea nevoie sa te racoreasca, gandeste-te ca asta e doar inceputul. Nimanui nu-i pasa ce faci sau cum esti. Multi intreaba doar din curiozitate sau de o simpla conversatie in care tu te apuci sa te descarci cui nu-i pasa poate. Dar ma bucur ca existi tu blogule pentru ca nu stiu cat vor mai citi tampeniile mele in fereastra de mess, asa macar ramane la aprecierea lor daca vor sau nu.)
Cam astea sunt cateva cuvinte din mintea mea obosita, demoralizata, trista, neputincioasa, pesimista, intr-un final. Dar mai este putin si vine maine...

luni, 26 iulie 2010

What's done is done

Oricate variante de raspuns ai cauta la anumite probleme care te aduc intr-un amumit stadiu, realizezi ca tot ce mai conteaza e prezentul si prima parte a viitorului tau. Strict. Plat. Fara curbe sau linii frante ca in desen. Discutand cu cineva care vroia sa-si exprime doar un punct de vedere, mi-a reamintit scopurile mele exacte. Lumea din jur e meschina si egoista. Are rost sa mai fiu si eu? Daca voi fi si eu la fel imi va fi mai bine? Am fost destul asa, oare cat de mult ma pot bucura de asta? Oricum ar fi, in orice ordine le-as pune, multe au fost facute si nu mai pot fi sterse. Se scrie un nou capitol. Doar eu se pare. Urasc singuratatea si sa ma lupt cu ea. Sunt dependenta de oamenii care imi ofera o anumita stabilitate prihica. Pacat ca se gasesc putini asa. Acum prezentul meu. Let's see. Nu e prea roz. Sa zicem ca inca nu ma plang. Sper nici ca n-o fac. De vreme ce nu ma mai tine nimic in acest oras, banuiesc ca schimbarea de peisaj va fi una de bun augur. Si asa cum ii spuneam cuiva de la telefon, imi voi lua cea mai draga fiinta ramasa, Sophie si impreuna vom deschide bine ochii la ce va urma in viitor, sperand ca voi face cat mai putine greseli pentru a nu'mi repeta la infinit ca ce e facut e facut. Au totusi si astea o limita. Exista oameni care sper ca imi vor oferi noi sanse si ma vor cunoaste in alte moduri decat au facut-o cei de pana acum. Desi nu vreau sa fiu falsa cu mine insami spunandu-mi ca nu-mi pare rau pentru ce las in urma aici, dar trebuie sa vada si ei asta. Si asta s-ar putea sa mai dureze. Dar cand va ciocani la usa, voi zambi si ma voi purta ca si cum nimic nu s-a intamplat. Sunt putin intepenita dar totusi...
Erase the past, embrace the future.


duminică, 25 iulie 2010

Socializand cu Luna

Aseara cand ma indreptam agale spre casa, privind cerul am vazut-o pe Luna. M-am gandit sa vorbesc putin cu ea. I-am zis: Hei Luna. Pari cam adormita. Si eu sunt la fel. Am avut o zi grea si lunga. Esti plina asta seara. Imi amintesti de multe. Scuze ca te-am trezit, vroiam doar sa-i spun cuiva oful meu. Oamenii mai simt nevoia sa faca asta si simt ca pot avea incredere in tine. M-am aratat destul de vesela avand in vedere ca nu stau prea bine psihic. Chiar daca cineva imi zicea ca stiu doar sa ma plang si-mi place sa fiu asa, se inseala. Lumea ma cunoaste plina de viata, razatoare si vioaie, nu deprimata, obosita si problematica. Dar pentru mine toate au avut o rezolvare buna, asa ca poate ar trebui doar sa astept putin ca apele sa se linisteasca. Tu ma poti sfatui in vreun fel? Imi cunosti destul de bine povestea. Am mai conversat noi cand am avut ocazia. Ce ar trebui sa fac? Toti cu care vorbesc imi dau sfaturi subiective. Parca se pun ei in situatii de genu' si incearca sa ma convinga ca anumite lucruri sunt bune sau rele pentru mine. Dar parca nu vreau asta. Ce vreau eu e incurcat tare. Si ma aflu intre multe carari. Pacat ca nu ma intelege cine trebuie. Tu ma intelegi nu-i asa? Dar esti ca mine. Singura. Fara stele in jur. Zambeste! Maine poate fi mai bine.

Asculta mai multe audio Muzica

vineri, 23 iulie 2010

Closer and closer

Am clipit si apoi brusc am realizat timpul trecut si teama pentru cel ce a ramas. Se apropie poate cel mai important moment din viata mea. O sa-mi amintesc marea din Constanta si voi fugi la ea de fiecare data cand voi avea ocazia. Ea nu se schimba comparativ cu oamenii care se schimba langa tine dar minte la departare, dar macar las niste caractere inghetate in mintea mea de cand mi-erau dragi cu speranta ca le voi regasi oriunde voi ajunge. Imi urez succes pentru ca sunt singura care o poate spune din toata inima.

sâmbătă, 17 iulie 2010

17 iulie

S-a terminat... un an de certuri, neintelegeri, nepotriviri, neimpliniri, nelinisti, momente in care m-am simtit nedorita, neimportanta pentru o persoana pentru care credeam ca o cunosc. Am realizat azi cand totul a incetat intre noi. De fel am senzatia ca acest lucru se va repara, dar acum tristetea mea e mai mare stiind ca asta nu se va mai intampla. De ce as mai fi vrut oare daca tot aveam atatea plangeri?
E simplu. Exista un farmec, Poate din greseala m-am lasat prea purtata de el. Personajul a incetat sa mai fie deschis cu sentimentele asa ca pur si simplu m-am trezit stand langa un strain. Si totusi mult l-am mai iubit. Vreau sa nu uite asta in ciudat tampeniilor spuse sau facute in momentele tensionate. Cu dramatismul de rigoare ii voi transmite pe aceasta cale: Au revoir mon amour!

luni, 5 iulie 2010

Chiar daca....

...TVA-ul a crescut la 24% iar salariile au scazut
...lucrez intr-un loc cate 14 ore iar la sfarsit ma voi trezi cu 3 banuti in buzunar
...de cateva zile ploua in fiecare dimineata, trezindu-ma cu atmosfera aceea deprimanta
...dragostea nu-ti rezerva cele mai frumoase amintiri de povestit nepotilor
...lumea s-a facut mai egoista si fara de incredere chiar si in cei apropiati
...timpul trece mult prea repede trezindu-ma cu unele schimbari prea majore pentru ca mintea mea sa le poata percepe normal
...culorile si muzica nu optimizeaza mereu atmosfera
...telefonul nu mai suna voios decat cu diverse treburi personale
...timpul mi s-a concentrat mai mult asupra gandurilor meschine
...viata nu inseamna numai distractii ci si indatoriri serioase si decizii importante
...am fugit de responsabilitati fiindu-mi frica sa nu ma dezamagesc pe mine insami
...banii sunt putini si nevoile prea mari
...vreau sa realizez prea multe si nu stiu carui lucru sa-i acord intaietate
...azi e luni si o noua saptamana mi se arata curioasa sa aflu ce s-o mai intampla
Chiar daca fiecare cuvant e scris dupa ultimile saptamani de cand nu m-am mai "spovedit" aici, eu tot nu am uitat sa zambesc spre soare si sa-mi inchipui ca voi fi a doua dupa el.

joi, 10 iunie 2010

Doubt questions

In unele zile, chiar in timp ce merg cu autobuzul sau stau sub dus, mintea mea tinde sa puna intrebari la care nu stiu sigur si clar raspuns asa ca m-am gandit sa impartasesc, avand avantul unui film vazut din intamplare la tv. Unele sunt deja clisee, dar raspunsul e tot nedeslusit. So...
Ce e dragostea?
Ce facem din iubire?
Ce vor barbatii/femeile?
Este adevarat ca opusele se atrag?
Femeile au intradevar un al7lea simt?
De ce tind barbatii sa tanjeasca la alte femei chiar si atunci cand isi iubesc propria femeie?
Intodeauna realizezi cand esti indragostit?
Care e secretul unei relatii aproape perfecta?
Cum stii care minte si care spune adevarul?
Cum stii care e omul potrivit ca sa-ti imparti restul vietii?
De ce avem nevoie de confirmari atunci cand vine vorba de iubire?
Oare cati pasi sunt necesari pentru a cuceri pe cineva?
Afectiunea se poate confunda cu obisnuinta?
Cand lucrurile nu mai merg, de ce continuam sa le facem?
Ar functiona o relatie la distanta?
Poti "citi" o minte diabolica?
Cum poti castiga increderea cuiva?
Exista fericire?
Ar fi multe altele pe langa acestea, nu stiu daca ar avea rost sa continui lista. Poate pe parcurs voi mai adauga. Eu stiu raspunsurile mele la acestea, vreau doar sa le aflu si pe ale altora. M-a fascinat intodeauna sa stiu ce se afla in spatele unor simple priviri, taceri, gesturi.

Do you know what really goes on in the mind of the person with whom you sleep?

duminică, 6 iunie 2010

Oublier l'amour

Dragostea a fost dintodeauna un concept abstract careia putini au reusit sa-i dea de cap, iar cei mai multi au confundat acest sentiment cu altele apropiate, mintindu-se pe ei insisi.
In fond, ea este mai simpla decat multi isi inchipuie, pentru ca ar avea multe intelesuri, multe carari si mai ales multe suferinte. Asa cum spunea si Taxi: "Dragostea e simpla, doar noi cand ne iubim o complicam." Pe undeva, deep down, aceasta afirmatie se dovedeste adevarata. Dar nu intru in amanunte.
Strict de persoana mea, dragostea probabil va fi mereu un termen de neinteles, la care nici cea mai clara definitie nu m-ar face sa inteleg aceasta stare. In principiu, nu am simtit dragostea niciodata. Poate doar vreo surata de-a ei a fost in preajma in unele clipe la care am zambit, m-am bucurat si am mers mai departe. Poate singura mi-am activat un mecanism prin care sa pot acorda doar o anumita cantitate de sentiment fiecarui personaj cu care ajung sa formez un cuplu. Astfel dupa o perioada de timp, uit ca si cum as fi sters cu un burete.
Astfel am realizat ca singurul lucru care poate conta cu adevarat...este insasi viata cu orice iti rezerva ea. Dragostea, banii, fericirea...sunt elemente aleatorii create de persoane pentru a-si satisface nevoile generale. Uneori cand le avem, ne simti impliniti, alteori tocmai astea ne omoara. O nenorocita de antiteza. Cel mai bine inchid ochii si arat cu degetul spre directia pe care destinul o va alege pentru mine.

sâmbătă, 5 iunie 2010

Dupa un an,stelele inca stralucesc pe cer

Unele povesti de viata, de dragoste in special, se fac remarcate cand ne asteptam mai putin. Asa s-a intamplat sa fie si la mine. Cu unele din ele. Si sunt mandra de asta. Ultima poveste este cea care m-a invatat ceva mai multe decat ma asteptam initial. La fel de frumos se vedea cerul, ca si asta seara. Like Kingston town baby!
Atunci nu am realizat ca se intamplase un miracol si ca viata mea va lua o intorsatura aparte si un mic rost. Asa ca am privit cu drag si in aceasta seara stelele sclipitoare, gandindu-ma cate s-au mai nascut in tot acest timp, cate au indeplinit dorinte, cate au facut miracole, cate au vegheat pe cei care meritau. Am privit spre una care parca imi facea cu ochiul si mi-am dorit ca noaptea de acum un an sa revina chiar si pentru cateva secunde (care instantaneu venea cu o duzina de alte stari). Banuiesc ca daca voi fi suficient de rabdatoare, se va indeplini.

miercuri, 2 iunie 2010

Regele a murit...traiasca regele

O zi bulversanta, cu intrebari in contradictoriu si care in final lasau doar extenuari ale gandirii dar care intr-un final s-au adunat intr-o teorie generala descoperita cel mai probabil de alti filozofi in trecut dar abia in prezent constientizata de mine.
Pornind de la intrebarea: "Ce s-a terminat?", paradozal dar logic, raspunsul adus imediat a fost "orice lucru care se termina aduce dupa sine un alt lucru care incepe". Deci oricum ar fi, existi intr-un cerc inchis in care te tot invarti, incercand sa tot termini activitati care constati ca sunt precedate de altele care urmeaza a fi terminate, s.a.m.d.
Dar apoi ma gandesc...cred ca este destul de obositor si ametitor sa te tot invarti in acel cerc fara nici sa gasesti vreo idee de iesire. Damn. Claustrofobilor trebuie sa le fie greu.
Dar apoi, cand alta solutie salvatoare nu apare (exceptand moartea) singurul lucru care l-ai putea face este sa dansezi. Dansezi pentru ca s-a incheiat o actiune si o intampini pe urmatoarea cu dans. E precum...strangerea de mana atunci cand faci cunostinta cu cineva.
Cum e o zicala mai veche: "Regele a murit, traiasca regele!"

marți, 1 iunie 2010

Ce nebunie....babilonie

Multe si incalcite sunt caile oricarui e pe sus si ne vegheaza, dar am impresia ca in seara asta le-am vazut mai abramburite decat in alte dati cu toate ca am tot circulat pe ele. Drept, lin, alene apoi o intorsura spre stanga apoi iar calm si pierdut unde imi permiteam sa evadez, apoi iar o cotitura pe care ma leganam si tot asa. Lumini prea orbitoare pentru ochii mei in noaptea oarba si muta, facand semne neintelese celor surzi care trebuie doar sa se priveasca in ochi ca sa poata intelege lucruri prea de neinteles. Niste tenesi aruncati pe cablurile de telefoane ale stalpilor reprezentau un decor al unei camere infinite si semnele de circulatie ce se aprindeau la intalnirea oricarui far trecator. In afara de caderea libera cu incetinitorul, fiecare pas mi-e strain. Am vazut doar absenta celor din jur. Imi ascultam ritmul meu si ma bucura drumul spre casa linistitor. Doar cateva trepte la final, un led verde urmata imediat de o lumina orbitoare perturbanta.
Ce ghinion, am ajuns! Stau doua secunde sa ma gandesc daca ma intorc inapoi. Oricum nimanui nu-i pasa.

duminică, 30 mai 2010

Stire:Astazi autobuzele circula lent

Pentru cei obisnuiti cu "mersul" cu autobuzul, mai ales pe timp de vara,full si fara niciun geam crapat,ar trebui sa stie ca se poate si altfel.
Pe inserat, cand inevitabil m-am urcat in autobuz pentru a ajunge la locatia dorita, am constatat farmecul. Urca lent lasandu-mi timp sa admir fiecare masina care ne depasea, sa-i pot vedea pe pietoni la fata, sa stau atintita asupra unui lucru suficient de mult timp. Avantajul pe care il ai atunci cand circuri cu autobuzul decat cel al masinii, este ca poti fi atent la tot ce se petrece in jur. Sa dai peste o floare plantata de angajatii primariei pe care tu sa o rupi, sa poti admira imbracamintea celor care iti sunt"vecini", sa ai ocazia sa mai tragi cu urechea la tot soiul de conversatii dubioase.
Autobuzul meu era cu putine persoane, toate sedeau pe scaune, iar eu asezata la fereastra, vedeam mai departe decat geamul acela semifumuriu. Si noaptea avea culorile ei. Mergea lent, pe fundalul unei muzici melancolice. Nu se grabea ca si cum avea de facut norma. Nu ma deranja. Imi placea sa stau asa in el. Ma legana si-mi crea o stare de somnolenta. Visele ramaneau, fara indoiala,la fel de active. Nimeni nu vorbea. Se auzea in surdina zgomotul motorului, pentru ca oricum ascultam muzica. Imi placea ca-mi parea ca ma duce mai departe decat locuiam de fapt. Dar chiar si cea mai lunga excursie se incheie.

marți, 25 mai 2010

Neasteptare

Un inceput inocent, neasteptat si naiv,
Ce purta dupa el un impuls avid
Cuprinsi de-o vraja, un el si-o ea
De-atat amor, marea rece nu mai conta.
Un astru ce-i veghea de sus,
O dragoste ca-n basme,de neapus.
Atata foc in inimile lor bogate-n stare
Cu timpul lacom se purtau avare.

Dar neasteptat,timpul tot nu s-a lasat.
A sters ca un burete tot ce-a adunat.
Marea si privirile s-au dus departe
Nicio atingere nu mai pare aparte
Si vahduhul si-a uitat luna plina
Dragostea zace pe jilt in tihna
Peste flacari au cazut turturi de gheata
Sarutul chinuindu-se sa scrie alta prefata.
Normalitate meschina cu zambet fad
Reda acestor spirite sclipirea de-altadat'!
Ori prefa-te cruda si uita tot
Dragostea nu-i un iarmaroc!

luni, 24 mai 2010

Elementele unei relatii sentimentale

O relatie sentimentala reprezinta o legatura, conexiune, raport, asa cum este explicitata si in DEX (am cautat), la prima citire, la fel cum ar fi logic cu oricare alte lucruri din univers. Insa, pentru o fixare mai buna si o intelegere cat mai usoara atat a mea cat si a celor confuzi cu privire la acest concept, m-am gandit ca ar potrivit sa "storc" din minte cateva caracteristici definitorii a unei relatii sentimentale.
Asa am gasit cateva elemente de care eu cred ca sunt necesare intr-o relatie: iubire, incredere, comunicare, intelegere, devotament, respect, siguranta, implicare, atractie, afectiune, pasiune, dorinta, multumire, fericire, lascivitate, recunostinta, apreciere, etc.

Pacat ca multi le obtin dar le pierd din prostia lui sau a ei. Concentrati mai mult pe ceea ce le lipseste, uita sa se mai bucure pe cele pe care le au. In cazul meu, sper sa nu realizez ca la un interval de timp incep sa pierd cate un element in loc sa-l solidific. Insa, in cazul in care oferi mare parte din acele lucruri si realizezi ca nu ti se intorc in aceiasi maniera, atunci cu tristete poti spune ca nu mai are rost.

Nu vreau sa dezbat cazul meu in public inainte de a-l concretiza in particular, insa odata cu acest post am realizat ca o relatie trebuie sa aiba o temelie buna pentru a te bucura apoi de siguranta constructiei.

marți, 18 mai 2010

I love...myself

Din titlu dau impresia de egoism. Stiu. Altruistii o sa ma judece. Dar ma pot explica. Nu-mi doream chiar asta. Adica da, ma iubesc si pe mine, e normal si logic, fiecare o face intr-o oarecare masura, insa nu vroiam sa ma iubesc doar pe mine. Acum ceva vreme am vrut sa scriu un post in care sa explic "cat de mult iubesc sa iubesc" dar calculatorul a avut o problema si m-a oprit in a-mi exprima gandurile de atunci.
Well...lucrurile se schimba, fara sa realizezi uneori. Este trist cand se intampla asta pentru ca atunci constati ca nu prea mai ai ce sa faci. Singurul lucru care iti ramane e speranta ca ceva, pe undeva, se va indrepta. Imi place sa primesc afectiune si atentie din partea celorlalti iar cand acest lucru nu se intampla tocmai la nivelul asteptat, imi fortez sentimentele cu mine insami. Hm...suna chiar ciudat chiar si pentru mine.
Oricum nu cred ca este o problema. Viata e corecta cu mine. Daca vreau sa primesc ceva trebuie sa ofer. Banuiesc ca nu am oferit dragoste asa ca e normal sa nu o simt nici din partea altora. Se merge pe ideea de egalitate. Sunt o persoana castigata pentru ca nu am uitat de persoana mea iar vreodata, se va gasi cineva caruia sa-i impart din iubire si sa faca si celalalt asta.

miercuri, 5 mai 2010

Let go, let flow

Cu o seara in urma filozofam cu cineva despre termenul de "flow" incat tineam sa scriu cateva ganduri legate de asta. Eu de fel sunt o persoana careia ii place stabilitatea si siguranta in orice activitate o practica. Insa de la o vreme am vrut sa schimb un pic lucrurile si sa ma bucur doar de momentele prezente, fara sa mai cantaresc aspectele pozitive si negative ale acestora. Ma las purtata in voia sortii si urmez doar singurul drum pe care il vad in fata ochilor. Plutesc usor dornica de placerea lucrurilor care mi se ivesc in cale si incerc sa nu despic firul in patru apoi cautand un motiv ca sa regret toate cele intamplate. Sa nu uitam totusi ca exista si o marja de eroare si posibil ca nu toate lucrurile facute cu ochii inchisi sa duca la ceva bun. Dar ce mai conteaza?
Stam si gandim mereu de n ori care e cea mai buna cale pentru a face un anumit lucru si ne trezim ca de fapt am ales varianta cea mai gresita care ne conduce la o dezamagire imensa.
So...in concluzie...asa cum spuneau niste gagici in filmul "Something new" ...Let go, let flow!

duminică, 25 aprilie 2010

Unsafe sex is like bungee jumping

Ultima mea teorie descoperita intr-o seara cand eram perfect constienta, tine de sex. De fapt de un aminit tip de sex. Acela neprotejat.
Chiar vazusem la televizor un reportaj cu niste tarani care erau intrebati daca stiu ce este un prezervativ. Nu aveau nicio idee bineinteles. Apoi a venit si raspunsul meu la intrebarea:"De ce fac oamenii aia atatia copii cand traiesc intr-un bordei cu alte 10 suflete flamande?" Well i guess that's the answer.
Si uite asa...majoritatea spun ca placerea e dubla atunci cand faci sex neprotejat. Iar apoi m-am gandit ca undeva, are si adrenalina rolul ei. E o teorie gandita pentru oameni civilizati, tineri in general carora un copil le-ar fi o adevarata problema.
So...e fun. Iti testezi limitele. Traiesti suspansul pana la punctul forte. Nu te blazezi stiind ca oricum e un ajutor acolo care te tine departe de problema "sarcina". Te arunci pur si simplu in gol. Ca bungee jumping fara coarda. Dar sa ma gandesc ca ai ateriza undeva pe moale, nu vreau sa creez o imagine deranjanta. Deci in timpul caderii, simti gravitatia care te atrage spre pamant, simt ca te apropi c u pasi repezi dar tu totusi te gandesti la alte lucruri, cum ar fi vantul care iti flutura pletele sau golul din stomac care ti se creaza sau peisajul care se face din ce in ce mai mare odata cu picajul. La sfarsit stiind ca ai trait asemenea stari, esti bucuros sa stii ca exista doar salteaua moale care te salveaza. Sau vreo apa oarecum adanca si calduta.
Concluzie: sexul neprotejat este mai eficient si datorita adrenalinei prezenta langa tine in pat.

sâmbătă, 24 aprilie 2010

Partile dragostei

Discutam cu cineva diverse teorii pro si contra ale dragostei. Am realizat ca, la fel ca orice stare, dragostea respecta si ea anumite parti.
Prima e contactul vizual urmat de o simpla atractie fizica, neluata in seama de cele mai multe ori.
A2a- realizarea acelei atractii pentru acea persoana.
A3a- stangacia cu care trateaza fiecare o banala intalnire, discutii care devin mai secretoase si deci mai seci.
A4a- cea in care unul dintre ei face primul pas spre un contact fizic direct.
A5a- constientizarea ca lucrurile au luat o alta intorsatura decat cea de amicitie nevinovata.
A6a- indecizia stabilirii relatiei, de amicitie sau amoroasa.
A7a- incercarea de a tine o relatie amoroasa
A8a- realizarea diferentelor de personalitate dintre cei doi si asteptarile supraestimate
A9a- incoltirea gandului ca era mai bine daca ramaneau la stadiul de amici.
A10a- realizarea greselilor facute de-a lungul timpului
A11a- dorinta de a imbunatati ceva
A12a- acceptarea finalului
A13a- transformarea in straini din prieteni foarte buni
A14a- pastrarea catorva amintiri care se vor estompa odata cu noul venit.
Si probabil ar mai fi si altele...dar nu le mai gandesc eu acum. Cert este ca, daca ai un prieten bun tine-l de prieten, pentru ca altfel, dupa ce se strica armonia, il poti pierde definitiv. Iar prieteni nu se gasesc pe toate drumurile. Trist dar adevarat.

You took me to the magic of the moment


Postul asta ii este dedicat unui personaj care, desi il cunosteam de destula vreme, in ultima perioada mi-a ajuns si mai mult la suflet. Am petrecut mai mult timp impreuna si mi-a fost alaturi in momentele rastriste.
Astazi insa m-am simtit ca si cum orice grija ar fi disparut si existam doar eu si el pe o plaja dansand odata cu marea. Mi-l imaginam in alta ipostaza, il vedeam un baiat care merita sa aiba parte de toata fericirea, pentru ca o si ofera altora. Ma simteam ca un copil iesit in parc dupa ce o saptamana intreaga a fost pedepsit in casa. Imi afundam mainile in parul lui carliontat. Ma relaxa. Il adoram. Incercam sa-i gasesc defecte, mi se parea prea frumos ca sa fie adevarat. Orice strop de energie descarcat din el se transmitea la mine. Ma incanta si ma facea sa ma simt vie si intangibila. Cu toate ca briza marii era racoritoare, ma bucuram sa gasesc caldura lui sufleteasca atunci cand il imbratisam. Am realizat...este un baiat care merita respectat in orice clipa si care tinde dupa la fel de multa afectiune ca si mine. Ii multumesc pentru tot.

vineri, 23 aprilie 2010

How to train your dragon

Din seria filme de animatie, ultima pelicula e cat se poate draguta prin tema neobisnuita. Ruleaza zilele astea in cinema si astazi mi-a venit si mie randul sa-l urmaeresc la cineva acasa. Am fost foarte incantata sa aud ca urmarim acel film pentru ca si compania a fost pe masura.
Deci sfatuiesc pe oricine sa se uite. Animatiile merita vazute intodeauna. Au mesaje puternice dincolo de toate mascarelile.

Conversatie telefonica

In timp ce mergeam spre casa asta seara, in spatele meu un preasmecher barbat vorbea la telefon cu cineva. Si povestea de o intamplare din viata lui cam asa:
- Bai ca sa vezi cum am mostenit eu doua case si doua terenuri. Am facut-o pe o baba sa se indragosteasca de mine si tot asteptam sa moara si nu mai murea. In loc sa strang o carne tare si frageda in brate, o strangeam pe zbarcitura asta. Mai trebuia sa-i spun c-o si iubesc. "Te iubesc ingerasul meu" asa ii spuneam. A dracu' hoasca. Cand a murit, a trebuit sa ma dau cu capu' de toti peretii acolo ca sa par afectat. Mai bine c-a murit dracu' am scapat de o grija. Mai vroiau s-o tina dezgropata si nu stiu cate zile. Ingropati-o dracu' mai repede ca se si impute. Lumea care se ujita spunea:
-Bietul baiat a ramas fara mama.
- Nu era masa, era nevasta-sa.
Mai departe nu am mai auzit fiindca drumurile noastre s-au despartit. Oricum, ciudat ce face lumea in vremuri de criza si nu numai.

joi, 22 aprilie 2010

"Incalcitura" de ganduri transpuse prin alte replici

Nicole : Life is making mistakes.
Millo: And death is wishing you had made more.
Nicole: Huh?!
Millo: Yeah, is made that up.
Nicole: Look at you Millo boy. Well then...here is for our fat ugly mistake.
Millo: The kind that knocked you on the ass.
Nicole: And make you wanna do all over again.
Millo: What do you mean?
Nicole: Well I...wait wait...what are you talking about?
Millo: You just...you just said you made a mistake.
Nicole: I did.
Millo: So we...we agree.
Nicole: So did you.
Millo: Yeah.So we both made a mistake.
Nicole: I getting married.
Millo: Look at that! Me getting divorced. Hei! You know what? I screwed up.I screwed up and I'm...I'm sorry.
Nicole: Sometimes I...sometimes I really think it was all me.
Millo: This is crazy.
Nicole: I know.
Millo: But i kind...i kindda miss it.
Nicole: What?
Millo: This...us...you know, you.
Nicole: But you don't even like me.
Millo: You kidding me? Of course i like you.
Standing a few seconds starring each other
Millo: What are you thinkin' about?
Nicole: Nothing.
Millo: Liar.
Nicole: That's the nicest thing you said to me all weekend.
And the door is closed then.

miercuri, 21 aprilie 2010

1 mai...e mai frumos cu Vita de vie



"Vita e in oras asta seara...doar pentru voi
E pregatita sa intre pe sfoara in haine noi."
Mai bine spus cu un album nou pe care eu abia astept sa-l savurez live din primul rand.
Eram destul de sceptica in privinta 1 mai-ului de anul acesta, nu aveam asteptari prea mari pana asta seara cand m-am gandit sa caut putin pe net ce se mai organizeaza prin Costinesti, la Obelisc. Dupa cateva secunde in care am citit cateva trupe mai mult sau mai putin ok, Vita de vie mi-a aparut pe retina si instantaneu am sarit in sus de fericire. Nu pot sa spun decat ca numar clipele pana o sa vina momentul in care o sa ma destrabalez pe muzica lor. \m/