Wanna be special...

Fiecare in viata cred ca are un status...un titilu al lui propriu prin care sa poate fi definit. Unii sunt criminali, pedofili, fustangii, libidinosi, credinciosi, rai, flegmatici, frustrati, iubitori, incuiati, isteti, meticulosi, etc. Eu din totdeauna mi-am dorit sa fiu speciala. Sa fac cev a pentru care sa fiu remarcata, apreciata. Sa citesc pe buzele altora: "Fata asta e deosebita pentru ca face acel lucru." Sin poate nu asa de tare imi doream sa diu speciala pentru toti care oricum nu-s atenti ca sa priveasca, ci pentru o persoana anume, nu suflet-pereche cum se zice, un om cu care imparti cateva ore in fiecare zi si care pe studiaza pentru fiecare atitudine pe care in diferite momente- cheie. Pentru un om care mereu ma va tine minte in functie de o caracteristica anume pe care doar el singur sa si-o stabileasca. Sa fiu speciala pentru cineva. Banuiesc ca nu sunt speciala pentru ca imi doresc lucrul asta pentru ca 10 milioane de oameni cred ca se gandesc daca sunt special pentru cineva anume cu care interactioneaza.
Oricum banuiesc ca lucrul asta nu este chiar atat de evident si categoric nimeni nu o sa se descarce la tine spunandu-ti:"Stii, tu pentru mine esti o persoana speciala pentru ca faci acel lucru sau clipesti cu fiecare ochi pe rand pentru a nu rata nimic din ce te inconjoara" Oamenii au devenit din ce in ce mai inchisi in ei insisi de frica rautatii cu care ar putea fi tratati probabil. Asta cum o intalnesc si eu in jurul meu, e evident ca acela nu ma considera din start o persoana speciala, alminteri ar fi stiut ca poate fi doar un secret si o apreciere din partea mea, mi-ar crea o incredere in care cred ca nici cel in cauza nu si-ar da seama la momentul respectiv.
Sa capeti o caracteristica aparte fata de ceilalti in cohii cuiva in care iti pui toate bazele, e ceva greu si e ostenitor de asteptat. Devine dezamagitor, tu iti pierzi increderea de sine si te compari cu orice banalitate pe care mereu ai urat-o. Iar apoi te intorci la viata ta anosta unde oamenii respira aerul imbacsit de zi cu zi.

I found myself in Wonderland

Is this real?
Is this pretend?
I will take a stand until the end...
...cam la asta se reduc si gandurile mele cu privire la momentele de azi. Doamne, tare nemultumita mai par pentru unii! Si totusi toate lucrurile ce par perfecte sunt doar stricate, ca un mar rosu si frumos la exterior insa in interior putred. Mi se intampla adesea sa ma trezesc din acea inchipuire in care totul mi-e de ajuns, apoi cad undeva adanc unde ma trezesc ca nimic nu mai este, sau ce-l putin e iluzia mea pe care nu as fi vrut sa o vad niciodata. Dar oare este mai bine sa ma imbat cu o licoare dintr-o eprubeta etichetata "tot ce pare a fi perfect" sau sa beau amaraciunea realitatii. Cred ca lovindu-ma azi, ca prin minune, de o trezire brusca...as prefera licoarea nenorocita. Numai sa gasesc vraciul care sa mi-o prepare.Nu vreau sa alerg intre trezire si visare, razand si plangand la fiecare ora.Creierul meu n-ar suporta. As spune totul aici dar apoi as ramane fara secrete pentru mine.
Tu, nehotaratule, stabileste in ce parte vrei sa stai multumente-te cu acel loc definitiv!
I'll survive!

Away...but closer

Vazusem intr-un film o replica care suna cam asa: "Uneori trebuie sa fii departe de persoana draga pentru a o aprecia si iubi mai mult". Eu din punctul meu de vedere pot spune ca intodeauna a functionat aceasta teorie, insa nu pot vorbi si-n numele persoanei caruia ar trebui sa-i fiu eu draga.
Eu in prezent cred ca sunt contienta de cat iubesc, dar oare celalalt este?
Stiu...pare o prostie sau doar un copriciu pt altcineva care citeste asta. Eu insa sunt de parere ca nu toate se rezolva prin discutii filozofice cu argumente cat mai solide. Nu este de ajuns sa intelegi. Trebuie sa simti. Sunt multe situatii in care inima dicteaza. Atunci e cazul sa inchizi ochii si sa te lasi purtat de soaptele interiorului tau. "Stiu ca par departe, insa sunt mai aproape decat realizezi", asta spune inima mea.
"Sans toi, les emotions d'aujourd'hui ne seraient que le peau morte des emotions d'autre fois".

That's some fucking shit

Si clipul asta se leaga de postul de mai jos.

Mergi...si se viseaza

Drumul meu luminos(spre casa)...o lumina foarte alba, orbitoare care se dovedeste ca ma conduce la un portal spre viitor...din care, cu o singura clipire, intr-un mod miraculos, mi-am putut vedea viitorul. Totul a inceput sa curga, ca o perdea ce avea prinse poze despre viitor. Apoi totul s-a intunecat...am revenit. Dar inca nu aplaudati. Stiu ca viitorul doar vrea sa tin pasul cu el, pentru ca astfel voi incerca la nesfarsit sa vizualizez acele poze din nou care s-au uitat de cum s-a sfarsit clipirea. Dar totusi...cati oameni noi. Apare si EL care jucat pe sfori de viitor, mi l-a prescris bine in piesa. Si dracu' stie cat ma bucur de acesta scena, dar poate e un act complet unde pot observa si greselile ca sa le schimb, insa nu e prezent in permanenta totusi. Si unde visez...este prea mare suprafata de cautare incat nici pe internet nu pot da de el, si totusi, fanteziile isi spun cuvantul.
Huh?? Am deviat putin...scuze...m-am intors:D Apoi drumul meu s-a racorit putin si drumul parea mai "comestibil", ca un aliment care sta bine in frigider. Pasii nu-mi erau grei dar pareau ca urmau drumul, cu trupul departat mult de cap. Actul 2, dupa atatea batai in "usile" trecutului foarte apropiat(dar sunt explicatii ale autorului, se gandi ea), apare scena in care erotismul e caracteristic la o anumita vreme...iar apoi inca un ritm de basi. Si vocea aceea stridenta, ma simteam suind mii de trepte in ipostaze foarte ciudate. Apoi o latura de senzualitate, pentru a tine greata si setea departe. Mintea anima tot entuziasmul pentru acele mici excursii pe diverse decoruri.
Iar de acum sunt tot mai EU...si lumina alba.