Organic

Sunt unele seri in care doar dormi sau le petreci intr-o amorteala banalafara ca nimic interesant sa se intample si seri (ca aceasta) in care deschizi ochii si dai peste lucruri noi., minunate, de ramai cu gura cascata. Am ajuns la un vernisaj care s-a deschis cu un mic "concert" format din 3 oameni, unul fiind chiar posesorul expozitiei. Partea mai interesanta e genul muzical pe care il abordau. O combinatie de folclor, vintage si new style. Se numeste organic music. Adica un flaut, chitara electrica si cahon (un "instrument bestial din punctul meu de vedere; cautati pe net). Si ce se auzea...suna magnific. Te baga intr-un trip fara sa fi consumat vreo substanta speciala.Pana astazi nu stiam ca se numeste astfel si nici nu auzisem genul asta intr-un asemenea mod unic.M-am chinuit sa gasesc o melodie, dar ca si comentariile lor, stilul e nemaiintalnit, insa am gasit ceva asemanator. Imi pare rau ca nu va pot stransmite starea pe care mi-a creat-o mie dar conta si locul si oamenii si atmosfera. Enjoy it!

Organic Grooves - Banal Reality

Don't...

Odata cu suflatul in lumanari si cu dorinta pusa, nu prea non conformista ce-i drept, m-am decis ca cei 21 de ani sa-mi schimbe anumite conceptii, perpective si orientari spre lucruri care sa ma bucure mai mult si sa las pentru o vreme trecutul in urma. Pur si simplu trebuia sa fac pasul asta la un moment dat, si se pare ca, la fel ca oricine, am nevoie de un stimulent, de ceva care sa schimbe ceva pentru a schimba tot. Cu asteptarile de rigoare, vreau sa o apuc intr-o directie. Schimbarea orasului a fost primul pas, urmeaza oamenii. Trebuie sa-mi gasesc ceea ce-mi lipseste. Adjudecat!

Télépopmusik - Angel Milk - 01 - Don't Look Back
Asculta mai multe audio diverse

Pe 15 octombrie

Este cea de-a 288-a zi a calendarului.Potrivit site-ului Wikipedia, se pare ca in aceasta zi s-au nascut vreo 8 scriitori, au avut loc 7 decese printre care si Mata Hari, au avut loc si cateva evenimente, nici unul mai importatnt pentru a fi comentat in mod deosebit si se celebreaza doua sarbatori: Ziua internationala a nevazatorilor Si Ziua mondiala a femeilor din mediul rural. Deci, pe langa toate astea, s-a nimerit sa fie si ziua mea, eu, Alexandra, nereusind pana in prezent sa savarsesc vreun gest maret prin care sa ma fac cunoscuta, aparand astfel pe acea lista ca descoperind vreun nou curent artististic sau contribuind la pacea lumii. Dar am iplinit abia frumoasa varsta de 21 de ani, lucru care ma ajuta pe plan mondial sa ma desfasor in voie pentru ca legea imi va permite asta si cu restul lucrurilor care mai pot fi facute, o sa fiu destul de rabdatoare. Dar nu stiu din ce motiv nu ma simt asa de special ca undeva printre acele personalitati care au ajutat lumea intr-un fel sau altul, apar si eu, cu o steluta in josul paginii, intr-un scris minuscul pe care nimeni nu-l poate deslusi. Oricum, imi inchipui ca 21 de ani e o varsta asezata aproape de mijloc pe o scara imaginara din mintea mea si ca au fost atatea aniversari de care am fost entuziasmata si voi mai fi si ce-i drept, ceva mai putine de care nu am fost, cred ca asta este de fapt a3a, dar stiam aspectul asta cred ca de ceva luni asa ca nu e chiar o noutate, probabil de asta sunt calma si impacata cu ideea si mi se pare o zi complet banala.
Dar totusi...*





15 oct 2010-Alexandra a implinit frumoasa varsta de 21 de ani. La multi ani!

Cand mai uit...

Ti s-a intamplat vreodata ca dintr-o simpla clipire sa te poti desprinde de realitate, de real, de ceea ce te inconjoara si sa te transpui intr-un alt "univers" doar pentru ca iti doreai prea mult sa schimbi banalul in care te aflai?
Mie da...
Clipesc...si ma pierd. E atat de simplu si de eficient. Esti relaxat, implinit, cu zambetul pe buze, te simti euforic aproape ca atunci cand descoperi ca te-ai indragostit. Pare imposibil pentru ca-ti inchipui ca intr-o fractiune de secunda nu se pot aduna atatea stari, si mai ales sa le poti vizualiza atat de intens. Sau poate sunt doar eu un caz mai special...sau imi impun sa vad lucrurile alea si atunci chiar le vad. Habr n-am. Nici nu vreau sa incerc un raspuns. Damn, prea multe intrebari pe capul meu aiurea. Noroc ca nu uit sa mai clipesc si sa-mi vizualizez lumea mea mica si perfecta, insorita si iubitoare. Depaseste basmul. Poate ca e doar frumos pentru ca nu trebuie sa controlez starile pe care le intampin zi de zi ci pur si simplu am libertate neconditionata.
C'est magnifique!

Untitled

Stari variabile, schimbatoare in functie de bataia vantului si care te poarta intr-o transa din care greu poti iesi pentru ca nu observi de fapt ca te afli in acea situatie ca sa ai cum sa schimbi asta, cand esti purtat de colo-colo nestiind exact unde vrei sa ajungi, lagune care iti elibereaza mintea si te oftica lipsa de idei, imaginatie si daruire pentru ca frica iti controleaza prea mult intelectul, alcoolul care nu te face decat sa te imbeti cu iluzia ca esti inconjurat de lume si ca ea e cea mai buna prietena a ta, inaltimea la care dormi cu grija cu gandul sa nu te agiti prea tare si sa caz in gol, neincrederea in persoanele "apropiate" care te macina si te face mereu sa privesti cu atentie si suspiciune orice replica pe care o auzi, locul restrans si debusolarea creata prin aranjarea lucrurilor ce te fac sa te pierzi si sa obosesti, gandul ca asta e abia inceputul...multe sentimente care iti soptesc:"Bine ai venit!"

Categoriile de oameni

Fiecare individ isi are locul lui in societate si are tot dreptul. Nimeri n-ar trebui sa aiba vreo obiectie cu privire la oricare din noi care trecem pe strada sau cumparam o paine sau impartim un loc in autobuz. Cizilizat asa ar trebui sa gandeasca fiecare. In realitate insa fiecare are o problema cu seamanul lui. Fie ca s-a asezat un tanar pe scaunul din zona "specialilor" sau o tipa vede fusta alteia care ii place si e invidioasa sau alte exemple de genul. Eu personal nu am nimic cu nimeni atata vreme cat nimeni nu are nimic cu mine evident. Insa e foarte greu sa suporti deja o adunatura de persoane care pot depasi limita ridicolului, al prostiei si al narcisismului, daca il pot numi asa, intr-un loc cum ar fi facultatea, cand vrei sa te duci lisistit la deschiderea noului an universitar si iti lovesti privirile doar de boticuri roze si pantofi lucitori.Ma bucura faptul ca nu am fost singura care s-a lovit de problema asta astazi. Ma bucura si faptul ca stiu ca in curand voi schimba imaginea asta pe una in care ma voi incadra si eu. Pentru cei de la Ovidius, eu sunt cea ciudata, nu acei figuranti snobi de care nu ai loc pe trotuar. Iar facultatea se pare ca inca mai primesc astfel de persoane pana la 8 octombrie. In fond, cu ei se imbogateste. Bine ca exista locuri pentru fiecare unde poate fi incadrat fara a fi privit ciudat. Asta este, Societatea ne forteaza sa ne gasim un loc bine stabilit pentru ca nu putem convietui la gramada.