a little bit magic in words can change the world...
BAH...da volumul mai tare!
Imagineaza-ti ca esti intr-un univers paralel.De acolo, cuvintele au cu totul alt sens.Lasa-ti imaginatia sa-ti joace feste.Fiecare parte din prezent provine din trecut si se reflecta spre viitor. Vizualizeaza...
S-a intamplat sa imi cada in maini o carte de Octavian Paler- "Calomnii mitologice", si ce mi-a atras atentia si m-a pus pe ganduri mai mult a fost un pasaj care mentiuna purtarea acestei masti pe care fiecare o foloseste la nevoie, probabil atunci cand gloata devine prea curioasa, sau nesiguranta cu care se prezinta acela care vrea sa ascunda sau din contra, sa dezvaluie cu maxima sinceritate, adevarata identitate. Pornind de la paradoxul lui Oscar Wilde: "Dati-i omului o masca si va va spune cine este", Paler afirma astfel: "M-am intrebat:oare, avand o masca pe fata, nu sunt mai sincer decat fara ea? Ba da! Am consimtit prompt.Cu o masca pe fata, nu m-ar preocupa ca ma dau de gol. As avea scuza si ocrotirea "mastii". As putea pretinde oricnd ca nu e vorba de mine. Cine ar banui...ca, disecand sinuciderea lui Narcis pentru a respinge calomnia ca s-a inamorat de sine, e fiindca eu sunt obsedat de ideea sinuciderii?...O masca de conferentiar al carui auditoriu ar fi format molii mi-ar ingadui sa dezvolt teoria ca Procust e,simplist, vazut ca un talhar...Cu o masca pe fata, as putea conferentia cu un aer mai detasat pe tema varstelor..."
Acum randul meu...Cu o masca pe fata as putea sa pretind ca pot fi acea persoana puternica, invincibila, careia i se indeplineste tot doar ridicand un deget...sau sa afisez acea raceala care sa ma tina departe de lume si totusi sa nu-mi pese...sa pun masca fericirii eterne si sa pretind ca nu exista ghinion sau nesansa...sa-mi pun masca mandriei mai presus de orice lege a firii...sau... Si acum intrebarea: De cate ori ai folosit aceste masti in fata multimii sau au folosit-o altii in fata ta?
O zi bulversanta, cu intrebari in contradictoriu si care in final lasau doar extenuari ale gandirii dar care intr-un final s-au adunat intr-o teorie generala descoperita cel mai probabil de alti filozofi in trecut dar abia in prezent constientizata de mine.
Pornind de la intrebarea: "Ce s-a terminat?", paradozal dar logic, raspunsul adus imediat a fost "orice lucru care se termina aduce dupa sine un alt lucru care incepe". Deci oricum ar fi, existi intr-un cerc inchis in care te tot invarti, incercand sa tot termini activitati care constati ca sunt precedate de altele care urmeaza a fi terminate, s.a.m.d.
Dar apoi ma gandesc...cred ca este destul de obositor si ametitor sa te tot invarti in acel cerc fara nici sa gasesti vreo idee de iesire. Damn. Claustrofobilor trebuie sa le fie greu.
Dar apoi, cand alta solutie salvatoare nu apare (exceptand moartea) singurul lucru care l-ai putea face este sa dansezi. Dansezi pentru ca s-a incheiat o actiune si o intampini pe urmatoarea cu dans. E precum...strangerea de mana atunci cand faci cunostinta cu cineva.
Cum e o zicala mai veche: "Regele a murit, traiasca regele!"
Cu cata claritate se proiecteaza imaginile-n minte, Si cata caldura simt in trup. Vapaie reaprinsa ce arde mocnit, Si-un zumzet delicat sopteste in ureche tacit... ...Ce sentiment.
In locul incomod de restrans, aburit, Ochi in ochi fixati stateam uitati. Un gand fugar la cum ar fi pe mai tarziu, Cand ceasul va arata ora despartirii. ...Ce fior.
S-a risipit vara, am trait-o amandoi. In ger, dezgoliti, hranim doar flacara interioara. Speranta trairii fiecarui anotimp cu miraje noi, Ca orbii ajutati de alte simturi. ...Ce dorinta.
Si cate clipe tensionate, de dor, sarutari si lacrimi Nimic sa nu dispara. Avantati pe poteca cu trandafiri si spini. Vom pasi tinandu-ne de mana. ...Ce paradis.
Acum insa doar o melodie pe un disc zgariat, Ce nu pare sa ma deranjeze, sunt prea atenta la tine Dorindu-mi sa intru in a ta minte, sa-ti comand, Un cer senin si-o prima zi s-o mai strabat. ...Ce minunat.
Cand fiecare persoana ajunge in ipostaza de a simti furnicaturi sau alte chestii aparte care mai tarziu se defineste ca fiind dragoste,fiecare din noi ne punem problema ce este mai exact acest sentiment? Am gasit diverse pareri,chiar si ai unor copii neexperimentati,dar care privesc lucrurile de genul cu mai multa maturitate ca cei incercati.Imaginea este fantastica... "Cand cineva te iubeste, felul in care iti rosteste numele este diferit. Chiar stii ca numele tau este in siguranta in gura lui."(Billy 4 ani) "Este dragoste atunci cand mami ii face cafea lui tati si ia o inghititura inainte de a i-o da, pentru a fi sigura ca gustul este OK."(Danny 7 ani) "Este dragoste atunci cand ii spui unui baiat ca iti place camasa lui, iar el se imbraca dupa aceea cu acea camasa in fiecare zi."(Noelle 7 ani) "Atunci cand iubesti pe cineva genele ti se ridica si coboara si mii de stelute ies din tine." (Karen 7 ani) "Nu trebuie sa spui te iubesc daca nu este adevarat. Dar daca este adevarat , trebuie s-o spui cat mai des. Oamenii uita."(Jessica 8 ani) "Dragoste este atunci cand te saruti tot timpul. Apoi, cand obosesti de atata sarutat tot vrei sa fii impreuna si sa stai de vorba. Asa sunt mami si tati. Sunt caraghiosi cand se saruta."(Emily 8 ani)
Sunt doar cateva din parerile micutilor isteti in care imaginatia contopita cu realitatea creaza fraze demne de luat in seama de cei mari. Apoi urmeaza cele spuse de oamenii mai invatati... "Ce e dragostea? Nevoia de a iesi din tine insuti." - Charles Baudelaire "Dragostea adevarata este o limba pe care surzii o pot auzi si orbii o pot vedea." "Dragostea care o daruim mai departe este singura care o pastram pentru noi." - Elbert Green Hubbard "Dragostea e asemeni febrei ; nu le putem stapani pe nici una si nici nu putem limita durata sau intensitatea lor." - LaRochefocauld "In iubire, totul se schimba, toate devin insemnate: dintr-un nimic se naste un colos." - Tudor Arghezi "Omul are nevoie de dragoste. Viata fara duiosie si fara iubire nu e decat un mecanism uscat, scartaitor si sfasietor." - Victor Hugo
Inchei cu aceasta predica a lui Hugo,dar cu o anumita motivatie...aceea ca de la tot ce a spus el mai sus a plecat si ideea postului meu. E paradoxal faptul ca lipsa unui singur lucru, un simplu cuvand (dragoste)...poate aduce dupa el atatea sentimente dureroare si atatea trairi nedorite: singuratate,izolare,lacrimi,nebunie,boala,etc. Suntem asa de constienti de cauzele produse de aceasta lipsa de dragoste incat,chiar si daca ne-am stradui cu ardoare sa o descoperim,tot nu ar fi suficient ca sa apara.
Simple iluzii…simple dorinte.Toti ne dorim cate ceva,ceva ce bineinteles nu avem.De asta ni-l dorim si mai tare.Ne dorim lucruri inutile pe care credem ca le putem folosi pentru a ne defini “eul”.Obiecte nesemnificative care ne creaza un anumit statut in societate.O masina in gandul unui baiat reprezinta “un aspirator de fete”,o rochie pentru o fata inspira avantul unui baiat sa i-o dea jos,un accesoriu banal care,in mintea ta,crezi ca te defineste,un cadou fara vreo emotie cu care crezi ca poti “cumpara” un sentiment. Limitare…astea reprezinta toate acele lucruri insipide,palpabile ce-i drept,de care ne bucuram putin pana sa apucam sa ne plictisim. Sa zicem ca le aveti pentru moment.Va bucurati de ele,va simtiti mai increzatori,mai puternici,mai apreciati.In principiu…ideea de ban,de avutie,care te orbeste,facandu-te sa te limitezi,uitand ca in jurul tau mai pot exista si alte placeri de care sa te poti bucura pe langa baruri si alcool.As crede ca suntem facuti din risipa de materiale si din ce in ce mai putin din creativitate,de stari si de emotii,care pot duce la descatusarea de tine insuti si la admiratia fata de cei care pot vedea mai incolo de aceste limite adesea devazute. O voce,o mangaiere,un alint,un gest,un pas,orice respiratie,o privire,un raspuns sau chiar…o simpla prezenta…e de nepretuit si in momentul tau de nevoie absoluta devine o dependenta.Un drog pe care te zbati sa-l procure de la fiecare in parte care iti poate crea acea siguranta,acea descatusare,acea relaxare sufleteasca dupa care tanjesti cu atata ardoare. Ai plati cu toate acele masini care iti aduc faima si cu toate rochiile care iti aduc priviri. Ai plati cu toata visteria pentru o gluma spusa de cineva care ti-a desclestat gura si te-a facut sa zambesti. Imagineaza-ti doar toate aceste “fantasme” de nepretuit.Indrazneste sa le oferi si accepta-le in egala masura.Fii dincolo de limite.
O lacrima sau un suras, O amintire sau o traire Un vis sau o realitate Ura sau iubire... Toate ma duc departe Ma afund in disperare si-ncerc sa ma dezleg Nici nu stiu ce cale sa mai aleg... Esti doar un clovn cu ochii tristi La propria ta viata nu poti sa asisti. Dar in jur privesc agale De ce nu primesc nicio alinare? Te zbati in noroiul vietii tale, Nu vrei sa mai privesti spre o noua incercare... Un ghem de ganduri...incalcite bine... Imi spun ca nu mai am loc langa tine. Eu nu mai vreau...viata sa fie un teatru trist Vreau la scena deschisa bucuria s-o asist, In speranta ca totul va capata o noua stare In viata exista intodeauna loc...pentru o uitare.