Mastile vietii

S-a intamplat sa imi cada in maini o carte de Octavian Paler- "Calomnii mitologice", si ce mi-a atras atentia si m-a pus pe ganduri mai mult a fost un pasaj care mentiuna purtarea acestei masti pe care fiecare o foloseste la nevoie, probabil atunci cand gloata devine prea curioasa, sau nesiguranta cu care se prezinta acela care vrea sa ascunda sau din contra, sa dezvaluie cu maxima sinceritate, adevarata identitate. Pornind de la paradoxul lui Oscar Wilde: "Dati-i omului o masca si va va spune cine este", Paler afirma astfel: "M-am intrebat:oare, avand o masca pe fata, nu sunt mai sincer decat fara ea? Ba da! Am consimtit prompt.Cu o masca pe fata, nu m-ar preocupa ca ma dau de gol. As avea scuza si ocrotirea "mastii". As putea pretinde oricnd ca nu e vorba de mine. Cine ar banui...ca, disecand sinuciderea lui Narcis pentru a respinge calomnia ca s-a inamorat de sine, e fiindca eu sunt obsedat de ideea sinuciderii?...O masca de conferentiar al carui auditoriu ar fi format molii mi-ar ingadui sa dezvolt teoria ca Procust e,simplist, vazut ca un talhar...Cu o masca pe fata, as putea conferentia cu un aer mai detasat pe tema varstelor..."

Acum randul meu...Cu o masca pe fata as putea sa pretind ca pot fi acea persoana puternica, invincibila, careia i se indeplineste tot doar ridicand un deget...sau sa afisez acea raceala care sa ma tina departe de lume si totusi sa nu-mi pese...sa pun masca fericirii eterne si sa pretind ca nu exista ghinion sau nesansa...sa-mi pun masca mandriei mai presus de orice lege a firii...sau...
Si acum intrebarea: De cate ori ai folosit aceste masti in fata multimii sau au folosit-o altii in fata ta?