Breathe the art air

Prima zi, dintr-o serie de experiente care ar trebui sa aiba loc pe viitor, s-a incheiat cu succes din punctul meu de vedere. De cum am ajuns de dimineata la examenul de admitere pentru facultatea de arte, am simtit mirosul acela de lemn statut al sevaletelor si simteam cum inhalam praful acela de mina de creion si carbune. Modelul nostru uscativ s-a asezat pe un scaun cocotat pe o masa unde putea fi observat de intreaga clasa. Am stat chiar in primul rand. Ma simteam confortabil desi era prima data cand participam la asa ceva. Era prima data cand aveam un model viu in fata. O persoana in carne si oase care astepta,nemiscata pe acel scaun, sa fie imortalizat. Era rutinat.L-am vazut in cateva randuri admirandu-mi plansa. Ma simteam mandra. Am fost pana la sfarsit. Inca sunt. Nu regret toate momentele in care am plans si m-am zbatut sa le explic parintilor mei ca asta e ceea ce-mi doresc. Si nu as mai fi iesit din acea sala. Sase ore au trecut repede. Ma captiva fiecare secunda in care plansa mea prindea contur. Nu stiu daca va vedea asta si comisia. Probabil plansa e "amatoreasca" dar eu stiu ca mi-am depasit cu mult limitele. Sper ca si ziua de maine sa fie una buna. Si sper ca este undeva si un gram de noroc. Un strop de inspiratie, optimism, curaj, noroc si daruire alcatuiesc cocktailul pentru succesul meu. Si odata cu asta, o noua poarta spre un viitor imbucurator.