BAH...da volumul mai tare!

Imagineaza-ti ca esti intr-un univers paralel.De acolo, cuvintele au cu totul alt sens.Lasa-ti imaginatia sa-ti joace feste.Fiecare parte din prezent provine din trecut si se reflecta spre viitor.
Vizualizeaza...

Stuff...from my mind...

Se afișează postările cu eticheta aventuri. Afișați toate postările
Se afișează postările cu eticheta aventuri. Afișați toate postările

miercuri, 6 ianuarie 2010

Asteptari supraestimate

Stii cum se zice...toate lucrurile aranjate si gandite dupa planuri exacte se intampla a fi cele mai nereusite. Asa ca anul asta s-a intamplat sa vina totul spontan. Normal ca m-am gandit ca va avea alt rezultat. Wrong!
Intai revelionul care pe ultima suta s-a hotarat si care se pare ca s-a lasat cu cateva lacrimi si nu de emotie sau de la fumul artificiilor. Mi s-a reprosat ca defapt eu m-am concentrat pe partea rea a lucrurilor in loc sa ma simt bine. O fi si asta un punct de vedere exterior si bine intemeiat. Nevermind. A trecut.
La o zi dupa, deja ma trezisem in drum spre munte cu ai mei + alte rude la mai putin de 100 km de Miercurea-Ciuc. Un peisaj de vis, ninsori linistite, cabane rasfirate, brazi si culmi de munte cat vezi cu ochii, izvoare sipotind si carari neumblate. O minunatie ar spune toti si totusi lipsea ceva. Daca as fi spus ca acea lipsa reprezinta prietenul meu, de undeva de la celalalt capat al firului s-ar auzi: "Mda...poate. Asta e." Se pare ca are dreptate. Chiar asta e. Lucrurile nu vin intodeauna cum ni le regizam. Adevarul e ca nici nu sunt James Cameron care sa-si doboare propriul record la incasarile filmelor.
Un singur Wow am putut avea si asta la salina din Tg. Ocna care arata ca un orasel subteran: o bisericuta, locuri de joaca pentru copii, restaurant, sala de internet, biliard, ping-pong si terenuri de fotbal, tenis si baschet, doar ca peisajul era format din pereti de sare. Poate in ultima zi aici voi reusi sa ma distrez de minune cat sa recuperez timpul plictisit. Apoi ma reintorc la cei de care imi e dor.

duminică, 18 octombrie 2009

Zilele de nastere sunt izvoare nesfarsite ale bucuriei

Cum timpul nu ne asteapta deloc, se pare ca nici in cazul meu nu a facut nicio exceptie. Asa ca, aniversarea si petrecerea specifica au trecut. Dar nicidecum in zadar. Atat ziua de nastere cat si party-ul din weekend au iesit peste asteptari. Invitatii, cel putin unii dintre ei, chiar au aratat ca s-au simtit bine, ceea ce imi da satisfactia ca a fost reusita. Cadourile, care mai de care de trasnite, vii sau in dezvoltare, ornamente si felicitari cu samintelesuri care sa-mi aduca un zambet pe chip. Ioi!...si ce dansaram si chiuiram si ne "alarmaram" (la propriu, daca se poate spune) condusi de buna-dispozitie si stropul de alcool. Apoi cand daduram acomodarea la o parte, s-a mai petrecut si momentul feminin kinky, un dansul pinguinului si un cantat de "La multi ani!" cu alergatura dupa lumanari si seara s-a incheiat.
Ei!...si totusi cu ce am ramas...Amintirea unei seri de neuitat de dezmat, gandul ca am avut prietenii apropiati alaturi, si cateva cadouri de ingrijit pe viitor.
Happy happy, joy joy :)

miercuri, 2 septembrie 2009

Pe varf de...cui

Relaxing day. Cam asta e concluzia finala dupa o zi petrecuta intr-o oarecare salbaticie, o mica excursie la Pacuiu lui Soare.Ei!... si chiar daca soarele nu s-a aratat inca de dimineata, noi nu ne-am lasat descurajati si cu sufletul deschis si cu mintea grabita la cat peste am putea prinde din acea balta mare, am purces intr-acolo.
Norocul a fost de partea noatra. Soarele s-a aratat acolo pe cuiul, asta ca sa nu ne dezamageasca denumirea. Ba mai mult...ne-am si bronzat putin. Un bronz tomnatic este chiar bine-venit.
Firul nu a fost chiar asa intins la undita...eh, nu suntem noi pescarii cei mai experimentati, dar ne-am bucurat de gratarul facut si de balaceala la picioare in Dunare. Spre dupa-amiaza, ne-am fericit cu o plimbare cu barca. Nu este la fel de romantica precum gondola dar am fost incantati ca ne puteam apleca peste "bord" ca sa simtim suprafata apei in miscare. Si poze, rasete, copaci, tantari, nisip, undite, pupici si ruinele unei cetati bizantine s-au contopit dand un plus acestei zile.
Ce mai...merita vizitata inca o data.

vineri, 26 iunie 2009

Spicy day

Nici prin cap nu imi trecea ca o sa trec prin atatea stari astazi avand in vedere ca am avut o trezire tarzie.M-am dezlantuit putin la trezire dupa o cafea cu lapte in prezenta unei companii feminine si pe fundalo muzica vibranta, ca asa e firesc sa se inceapa ziua, apoi m-am pus pe umblat prin caldura sufocanta.Un cinema care a gazduit doar un sfert din sala, iar eu cu partenerul in suspansul unui film romanesc care recunosc...si-a meritat aplauzele pe deplin.Hohote de ras (desi unele pareau de plans) rasunau din diverse colturi.Totusi,prea multe rasete ciudate la un loc pot deveni destul de enervante.Dar trecand peste...concluzia: Doar un om maret ar fi putut crea o asemenea capodopera.(ar trebui sa ma incred mai mult in aceste spuse ca poate ma vor ajuta si pe mine).

Si bun...dupa 2 ore de stat pe scaun trebuia sa ne dezmortim putin si cum mai bine decat la concert?
Am incercat sa tin ritmul palmelor cu cei de la Compact si chiar am ramas surprinsa ca auzisem de mai multe piese decat imi imaginasem eu.Pentru o masa destul de mica de oameni,atmosfera se pare ca s-a creat.
De cum s-a terminat, un infierbantat am gastii cauta nitel scandal, ma bucuram totusi daca as fi avut parte de inca un spectacol.Si se pare ca l-am si primit la mine in cartier, cand m-am trezit cu unu gata sa ma ia la omor.Pentru cei ingrijorati...tin sa spun ca am scapat destul de ieftin avand in vedere peste ce puscarias am putut sa dau.Desi imi doream capul lui pe o tava de argint la acel punct culminant, deznodamantul m-a facut sa constat problemele in care ma pot implica mai tarziu.Si nu am fata de viitoare puscariasa, asta e clar.
Eh...lumea se imparte in care mai de care, doar ca e bine ca fiecare sa-si pastreze partea lui.Asta se pare ca voi incerca sa fac si eu pe viitor.

Parazitii-Valoarea Unei Vieti

duminică, 21 iunie 2009

Miros de Vama


Edith Piaff-La vie en rose

Asteptam cu nerabdare sa se termine nenorocita de sesiune si sa-mi programez un trip mic in afara localitatii.Si culmea...s-a si ivit ocazia.Cu minimul de bagaj facut,am plecat cu gandul sa fac o noapte alba prin Vama.Plimbat de la o terasa la alta, din toate colturile muzica de toate felurile si oameni care mai de care rupti de bautura forfoteau spatiul limitat al Vamii.
Sa vezi in nori diverse modele este un test de imaginatie...dar sa privesti cerul plin de "pistruii noptii" este o feerie adevarata.Parca inspiram fiecare stea in parte si-mi lumina sufletul in functie de intensitatea ei. Insa acest sentiment a fost curand inlocuit cu rasete si dansuri in miez de noapte.Poate ca muzica era vibranta sau poate ca incercam sa ma incalzesc, cert e ca m-am lasat purtata de picioarele mele supuse la un test de anduranta.Apoi odihna.Paream de acord ca ne-am agitat suficient pentru o seara si meritam o pauza.Asezati in jurul unei umbrele din stuf, ne-am inghesuit ca sa ne incalzim.N-a fost suficient inca.Incet-incet toti s-au retras spre un loc mai calduros.Era firesc...dar nu era loc pentru toti.
Asa ca dezorientati, eu si el am umblat in stanga si-n dreapta sa ne cautam adapost.Si am gasit hotelul ideal...o barca.Chiar daca caldura nu s-a patrat 2 ore cat am apucat sa dormim, experienta va fi una de neuitat.Soarele si-a facut si el datoria si a aparut incalzidu-ne pe noi si pregatindu-ne pentru o noua zi in care cine stie ce-o sa se mai intample. Lesinati pe plaja, asteptand trezirea celorcalti ca sa o apucam spre meleaguri civilizate, ne relaxam pe altfel de tonuri muzicale decat azi-noapte.Iar odata cu asta,cei curajosi,dornici sa scape de mahmureala, care mai de care mai dezinhibati,s-au balacit in apa
rece.
Deci, dupa cum am auzit ca se spune, pot afirma si eu ca am vamuit.

vineri, 22 mai 2009

Agitatie

Promotii...asta e jobul de ultima ora.6 ore de stat in picioare in spatele unei cutii de carton cu un afisaj pe care scrie Adidas.Imi spun speech-ul si zambesc pana imi amortesc pometii fetei,dupa care imi amintesc ca-mi zvacnesc talpile de la stat teapana intr-un singur loc.
Vine si momentul in care schimb locul cu colegul meu,regele rock'n roll-ului-Elvis- unde stau la rafturi incercand sa conving lumea sa se dea cu spray si sa le deschid ochii ca,pe langa parfumul pe care o sa-l degaje,o sa poata participa la tragere la sorti pentru o consola Wii la care ma joc eu acolo si dau din maini ca descreierata.
In principiu pare okAzi de exemplu a fost zi de gravide.Astept ziua de maine sa vad ce categorii de oameni se perinda p-acolo cu cosurile pline si bonurile cat un sul de hartie igienica.Pe maine ;)

luni, 20 aprilie 2009

Paste pustiu




Cu totii,probabil, aveti macar o idee despre conceptul de tara,sat,animale,praf si cateva case conglomerate pe o vale unde nici semnalul la telefon nu ajunge.Daca nu,ma gandesc ca v-ati putea imagina...Daca vrei sa te dai drept mort,acolo e locul ideal sa locuiesti.
Un cocos cotcodacind la rasarit exact cand ti-e somnul mai drag,cativa pui care toata ziua piuie din motive nebanuite de noi,tot praful inhalat facandu-ti nasul fabrica desi muci dar lumea zice ca este aer proaspat de tara,numai batrani cu un picior in groapa,"adorabilul" wc din curte si cele doua posturi de televiziune pe care le tot schimbi la infinit.Astea ar fi cateva din elementele care alcatuiesc modelul perfect de "stat la tara".Cam de asa ceva am avut eu parte de Paste.Ce-i drept,casa bunicii mele,micuta si rustica incadrata perfect in acel mediu,insignifianta la o prima vedere,poate crea o senzatie de relaxare,sa stau pe prista molesita de soare,tolanita cu o carte in brate,dornica sa atrag toata caldura soarelui,apoi sa "ard" de nerabdare sa vina noaptea sa pot zari milioanele de stele avand pentru fiecare din ele cate o dorinta.Intre astea exista partea de festin care intodeauna se termina cu "pleznirea" burtilor,ciocnitul oualelor care defineste aceasta sarbatoare si vestitul salut:"Hristos a inviat!" in loc de vechiul"Buna ziua!".Doar astea te fac sa ealizezi ca este o sarbatoare mai importanta,in rest ar fi total banal.Apoi inlanirile cu rudele cu care n-ai mai avut contact de Pastele trecut si bineinteles,nici acum nu le duceai dorul dar se practica ca sa nu zici ca esti chiar singur pe lume.
Zilele mele la tara au fost pustii.Merg atat de des pe acolo incat locurile,devenind atat de comune,nu ma pot impresiona cu nimic,nu am nici macar o mica emotie.Poate doar efectul primaverii,cu acei copaci imfloriti si albinutele harnicute,si eu roind pe langa ele incercand sa le surprind intr-o poza.
Dar au trecut...se duce si Pastele...trec si alte momente probabil la fel de neinsemnate.Doar ma intreb de ce in ultima vreme este doar asa?
Trebuie sa vina si momentele in care sa nu-mi fac griji ca a2a nu va mai fi asa de hazlie,emotionanta,vesela ca...ce-a de azi probabil (vorbind la general).