Stii cum se zice...toate lucrurile aranjate si gandite dupa planuri exacte se intampla a fi cele mai nereusite. Asa ca anul asta s-a intamplat sa vina totul spontan. Normal ca m-am gandit ca va avea alt rezultat. Wrong!
Intai revelionul care pe ultima suta s-a hotarat si care se pare ca s-a lasat cu cateva lacrimi si nu de emotie sau de la fumul artificiilor. Mi s-a reprosat ca defapt eu m-am concentrat pe partea rea a lucrurilor in loc sa ma simt bine. O fi si asta un punct de vedere exterior si bine intemeiat. Nevermind. A trecut.
La o zi dupa, deja ma trezisem in drum spre munte cu ai mei + alte rude la mai putin de 100 km de Miercurea-Ciuc. Un peisaj de vis, ninsori linistite, cabane rasfirate, brazi si culmi de munte cat vezi cu ochii, izvoare sipotind si carari neumblate. O minunatie ar spune toti si totusi lipsea ceva. Daca as fi spus ca acea lipsa reprezinta prietenul meu, de undeva de la celalalt capat al firului s-ar auzi: "Mda...poate. Asta e." Se pare ca are dreptate. Chiar asta e. Lucrurile nu vin intodeauna cum ni le regizam. Adevarul e ca nici nu sunt James Cameron care sa-si doboare propriul record la incasarile filmelor.
Un singur Wow am putut avea si asta la salina din Tg. Ocna care arata ca un orasel subteran: o bisericuta, locuri de joaca pentru copii, restaurant, sala de internet, biliard, ping-pong si terenuri de fotbal, tenis si baschet, doar ca peisajul era format din pereti de sare. Poate in ultima zi aici voi reusi sa ma distrez de minune cat sa recuperez timpul plictisit. Apoi ma reintorc la cei de care imi e dor.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu