Ce nebunie....babilonie

Multe si incalcite sunt caile oricarui e pe sus si ne vegheaza, dar am impresia ca in seara asta le-am vazut mai abramburite decat in alte dati cu toate ca am tot circulat pe ele. Drept, lin, alene apoi o intorsura spre stanga apoi iar calm si pierdut unde imi permiteam sa evadez, apoi iar o cotitura pe care ma leganam si tot asa. Lumini prea orbitoare pentru ochii mei in noaptea oarba si muta, facand semne neintelese celor surzi care trebuie doar sa se priveasca in ochi ca sa poata intelege lucruri prea de neinteles. Niste tenesi aruncati pe cablurile de telefoane ale stalpilor reprezentau un decor al unei camere infinite si semnele de circulatie ce se aprindeau la intalnirea oricarui far trecator. In afara de caderea libera cu incetinitorul, fiecare pas mi-e strain. Am vazut doar absenta celor din jur. Imi ascultam ritmul meu si ma bucura drumul spre casa linistitor. Doar cateva trepte la final, un led verde urmata imediat de o lumina orbitoare perturbanta.

Ce ghinion, am ajuns! Stau doua secunde sa ma gandesc daca ma intorc inapoi. Oricum nimanui nu-i pasa.

Stire:Astazi autobuzele circula lent

Pentru cei obisnuiti cu "mersul" cu autobuzul, mai ales pe timp de vara,full si fara niciun geam crapat,ar trebui sa stie ca se poate si altfel.

Pe inserat, cand inevitabil m-am urcat in autobuz pentru a ajunge la locatia dorita, am constatat farmecul. Urca lent lasandu-mi timp sa admir fiecare masina care ne depasea, sa-i pot vedea pe pietoni la fata, sa stau atintita asupra unui lucru suficient de mult timp. Avantajul pe care il ai atunci cand circuri cu autobuzul decat cel al masinii, este ca poti fi atent la tot ce se petrece in jur. Sa dai peste o floare plantata de angajatii primariei pe care tu sa o rupi, sa poti admira imbracamintea celor care iti sunt"vecini", sa ai ocazia sa mai tragi cu urechea la tot soiul de conversatii dubioase.

Autobuzul meu era cu putine persoane, toate sedeau pe scaune, iar eu asezata la fereastra, vedeam mai departe decat geamul acela semifumuriu. Si noaptea avea culorile ei. Mergea lent, pe fundalul unei muzici melancolice. Nu se grabea ca si cum avea de facut norma. Nu ma deranja. Imi placea sa stau asa in el. Ma legana si-mi crea o stare de somnolenta. Visele ramaneau, fara indoiala,la fel de active. Nimeni nu vorbea. Se auzea in surdina zgomotul motorului, pentru ca oricum ascultam muzica. Imi placea ca-mi parea ca ma duce mai departe decat locuiam de fapt. Dar chiar si cea mai lunga excursie se incheie.

Scanteie

L-am cunoscutla semafor.Stateam intr-o masina cu niste prieteni asteptand sa se faca verde.Mi-am aruncat un ochi in dreapta sa vad soferii din jur.Si atunci...l-am zarit. Imi facea voios cu mana si-mi zambea deschis. Din instinct i-am zambit si eu. Atunci deja m-a inteles ca-mi place sa-l privesc prin acel geam. I-am tot facut cu mana si ne hlizeam unul la altul. Ce frumos.

Pentru cei mai multi acesta poate reprezenta un moment romantic, o prima intalnire intr-un cadru deosebit, o scanteie doritoare intre un el si-o ea, o clipa in care restul e absent.
Dar nu...a fost un moment pueril intre mine si-un baietel de cativa anisori aflat intr-un autobuz, probabil plictisit de monotonia orasului, m-a gasit pe mine aproape sa-i impart zambetele si gesturile copilaresti.

Prefer sa stau printre copii ca sa nu-mi pierd visele.

Zambet adevarat dat de inocenta

Pentru prietenul meu blog care isi asteapta fiecare stare sa fie pastrata aici, il anunt cu sinceritate ca momentul spiritual in care ma aflam in autobuz langa o persoana mult prea pura pentru a fi macar atinsa, nu poate fi reprezentat in cuvinte.
Doua suflete mititele s-au asezat langa mine si din acel moment zambetul meu a ramas nesters pe tot parcursul calatoriei.Hm...chicoteli si rasete cristaline,le-as fi adunat intr-o sticla magica si le-as fi eliberat de fiecare data cand imi doream acel zambet care trezea copilaria din mine.Inocenta lor te oprea pur si simplu din privitul prin alte parti.Ramasa doar muta,privindu-mi dorintele gingase, gangurite printre dintii abia iesiti,atrasa prea mult de a simti aceasta bucatica rupta dintr-un trup matur,am intins mana si am simtit pielea delicata a firavei copile pupata insinstent de fratiorul ei mai maricel.Isi zambeau apoi se tachinau,se impingeau,se agitau,se rasfatau.Eu asistam doar zambind,desi nu era suficient.Copilul din mine dorea atat de mult sa prezinte in fata lor si sa n-aibe liniste pe acel scaun.Imi venea s-o iau pe fetita de mana si sa fug cu ea.
Si parca n-ar fi fost suficient,aveau si nume pereche: Denis si Denisa.
Gandind apoi prin mintea de adult,tot ce-mi mai puteam imagina era doar ideea de a avea asemenea frumuseti,fericire inexplicabila in cuvinte.
Acum am realizat...un copil imi trezeste doua emotii: cea de a ma vedea copilul de altadata si cea a maturitatii si de a ma vedea o mama mult prea sufocanta pentru grija lui.

Mysterious stranger

foo fighters - the pretender

Nelinistit, nu avea stare
As fi vrut sa gasesc o scapare
Sa-l intreb ce are
Privea atent tot ce intra in raza lui vizuala
Acea privire senzuala
Simteam cum ma strapungea
Cu mare atentie el ma urmarea...
Oare ce putea vedea?
Imi putea citi un gand ascuns?
Ca asteptam poate un suras
Bataile inimii nu se mai puteau numara
Sangele prin vene imi alerga.
Dar parca a simtit ceva
Deodata m-a fulgerat cu privirea.
Am furat-o pentru o secunda
Apoi a disparut ca o naluca.
Orice moment de revedere...
Este asteptat in tacere.

Smarty doggy

Daca deja v-ati obisnuit cu cainii vagabonzi care traverseaza pe la trecerea de pietoni, acum se pare ca ii oboseste si pe ei mersul pe jos.Astfel, un caine mai modern s-a gandit ca este cazul sa circule cu autobuzul.Linistit, ocupandu-si locul bine printre multime.Intins pe jos, leganatul autobuzului il adormea.Era grasut, semn ca nu era prima cursa a lui.Ceilalti calatori il respectau asemeni oricarui calator necunoscut pe care il suporti langa tine.
Auzisem pe cineva care se pare ca-l mai vazuse, ca mai devreme a fost prin oras si acum se intorcea acasa.Daca as fi inteles caineasca probabil ca l-as fi intrebat dak a fost la vreo intalnire sau la cumparaturi.
M-a uimit inteligenta unor animale si la fel ma uimeste dobitocia oamenilor.Chiar ne apropiem cu pasi repezi spre Idiocracy.Totusi,nu-mi convine ceva.Data viitoare cand mai urca in autobuz cainele trebuie sa composteze bilet.

Babele şi apocalipsa

2 babe stau la palavre în autobuz pe scaunele de handicapaţi...să zicem Ţaţa Floarea şi Ţaţa Leana.
-Pe vremea mea erau oameni mai cu frică de Dumnezeu,spuse Ţaţa Floarea.
-Numai dezmăţ pe tinerii ăştia.N-ai văzut la ştiri cum şi-a omorât fata aia mama?,spuse cealaltă.
-Păi da...doar atâta ştiu.Uite,fetele se plâng că sunt violate,dar cine iese noaptea singura de la discoteca îmbrăcată ca o cocotă?Vedeam in noaptea de înviere cum stăteau pe plajă,uite aşa,doi câte doi,şi se mângaiau pe acolo.Eu am văzut tot de sus.Îţi spun Leano,Satana a ajuns printre noi.
-Aşa e Floareo!Şi pe la mânăstiri,călugării ăia homosexuali şi alte târâturi găsite prin ţara asta şi adunate într-un loc să se mai spele de păcate.
-Vă spun eu.Apocalipsa va fi doar un prag către haos si dezmăţ.Nu mai departe cu americanii.Am tot alergat sa fim ca ei şi să ne apropiem de ei,dar rău facem.
A fost rău când Ceauşescu ne clădea un viitor sigur?
Ar trebui să îi iubim pe ceilalţi ca pe noi înşine.
-Păai da.Aşa ar trebui.
La un moment dat se bagă în seamă şi un moş.
-Pe vremea Inchiziţiei când nemţii si ruşii ...(atât inţelesei pentru că intrase peste el baba)
-Lasă domn'le că ăia au fost proşti.Erau conduşi de Satana.Tu eşti mai tanar.Nu ştii.Eu am 73 de ani şi le-am trăit pe alea.
-În Biblie scrie că ne găseşte Apocalipsa.Şi uite aşa...tineretul ăsta ne duce la pierzanie,zise Leana.
Apoi eu m-am îndreptat spre uşa fiindcă trebuia sa cobor şi le-am lăsat pe protagoniste să facă show pentru ceilalţi călători.

Emotii

Ieri am avut palpitatii si ma tot tineam sa povestesc.S-a intamplat ca,indreptandu-ma spre locul primei mele zile de munca sa remarc un tanar inalt,slabut si cu un cadou in mana.Bun...pana acum nimic deosebit.Doar ca acel baiat semana extreb de bine cu T.

Cand l-am vazut pe strada intreptandu-se catre autobuz sa urce,inima mi-a stat in loc.Imbracat asemanator si cu parul oarecum lung si pe ochi,era copia fidela a amorezului meu din "tinerete".
Se tinea de bara,parand ca are un cadou greu de carat pentru kilogramele lui.A coborat in acelasi loc cu mine,apoi o perioada am traversat parcul impreuna.Mergand pararel,destul de departe,priveam cu coada ochiului la mersul lui sictirit si pasii mari facuti de acele picioare uscative.Un pic aplecat in fata,nerabdator sa ofere acel cadou.Ma simteam de parca revenisem la varsta cand eram impreuna cu T si cum fiecare gest al necunoscutului parea tras la xerox.Mi-a facut placere intr-un fel.
Apoi el s-a dus pe drumul lui si eu am ramas doar cu revenirea amintirilor...

O fetita...

Ea mi-a sarit in ochi in timp ce stateam in statie asteptand autobuzul.Era o fetita de vreo 4-5 ani,cu un ghiozdanel cu un ursulet pe el care o tinea pe mama ei de mana.Ce mi-a atras atentia cel mai mult era fragilitatea ei.Copila avea niste picioruse ca niste sipci de lemn si prin acei pantaloni largi,contrastul parea mult mai mare.In autobuz m-am asezat in spatele lor.Cu manuta firava lipita de geam,parea ca raseze soarele trec prin ea.Avea parul scurt si o geaca prea larga pentru corpul micutei fiinte.Am constatat ca nu prea putea vorbi.Silabisea intr-o limba inteleasa probabil doar de mama ei.Am realizat ca ceva nu e in regula cu ea.Se vedea pe chipul ei o boala ascunsa.Se agita pe acel scaun,probabil doar ca sa-i acorde mama ei putin atentie.La un moment dat a pus mana pe capul unei doamne cu o palarie.Se cuibarea la pieptul mamei ei.Apoi mama isi lasa capul pe capusorul ei de marimea unei mingii de handbal.Stateau nemiscate cateva secunde,apoi ea mai "gangurea" cateva cuvinte.Imi imaginam ce dureros trebuie sa fie pentru acea mama sa-si vada copilul in acea stare si neputinta de a-i oferi un ajutor mai mare decat psihic.Imi parea rau ca a trebuit sa cobor pentru ca as fi vrut s-o mai privesc pe copila fragila dar cu o expresie serioasa ca a unui adult.

Zambareata si orbul

I-am remarcat inca din statia de autobuz. O pereche care nu se bucura decat de ei insusi.Nu puteam sa ii privesc prea insistent insa imi placea sa-i admir cum stateau asa apropiati si-si sopteau cate ceva la ureche.La un moment dat am avut impresia ca ea se uita la mine zambind.N-am dat importanta.S-au urcat in acelasi autobuz ca si mine.Fiind postati in fata mea am avut astfel ocazia de a analiza mai bine reactiile lor.El parea sa stea cu fata mai mult spre geam,pe cand ea ii tot zambea capatand o fata angelica,de sfioasa,de parca ar fi fost la o prima intalnire.Stiu ca nu era asa pentru ca i-am mai vazut impreuna prin oras.
El un pic plinut,cu mustata si parul foarte scurt,o tinea pe ea de mijloc.Ea tot zambindu-i i se accentuau pometii care erau luminati de soare.Parea ca radia la propriu cu fiecare privire pe care i-o "arunca" lui.El,ceva mai retinut,mai mustacea cu coltul gurii la soptelile ei.As fi vrut sa fiu mai aproape sa aud ce isi spun de par asa de fericiti.
Au coborat cu o statie inaintea mea.Tarziu am observat ca el era de fapt orb.Ma gandeam ce trist poate sa fie sa nu-ti poti vedea partenera atat de indragostita de tine incat si necunoscutii pot remarca asta.
Am ramas totusi cu zambetul pe buze pana cand au disparut din raza mea.Ce-i drept,ea cu zambetul ei, ma bine-dispus tot drumul...iar el cum ii "sorbea" fiecare cuvant spus,a fost ceva impresionant.Cel putin ,eu imi amintesc cum erau asfel de moment si e touching.Lovely

Atractie in nestiut

Michael Buble - Home

Urcand in autobuz(5-ul vietii),m-am asezat pe scaun.Am avut "partener" un tanar prezentabil cam de-o varsta cu mine.Il admiram din cand in cand atunci cand priveam pe fereastra.Nu puteam observa mare lucru din chipul lui care era indreptat tot spre geamul care se pare ca ii oferea o panorama mai interesanta decat daca ar fi privit la mine de exemplu.Ii observam genele lungi care se lasau cu incetinire apoi isi ridica privirea spre ceva banal de privit.Ii vedeam doar un crampei din buzele-i carnoase.Ma fascinau.Purta o camasa oranj in carouri care parea ca ii se reflecta pe chipul luminat de soare si un pantalon de jeans destul de stransi pe picioarele lui ferme si lungi.Cu o casca in urechea stanga,parea ca asculta cum imi framant mainile sau cum ma foiesc pe acel scaun,nestiind cum sa-mi intorc privirea ca sa-l admir mai bine,insa nu reauseam si nici nu vroiam sa atrag atentia prea mult.Parea timid,retras in muzica lui si in peisajul urban pe care il capta cu privirea.Nu as fi vrut sa fie atras de mine ci doar sa-mi dea ocazia sa-i admir chipul complet.
Dar la un moment dat s-a ridicat.I-am facut loc,lasandu-l sa-mi "scape".Era firesc sa fie asa.
Statea destul de aproape de mine.Probabil il voi revedea in autobuz sau cine stie...va ramane un mister.Si de fapt...asta imi place cel mai mult.