Multe si incalcite sunt caile oricarui e pe sus si ne vegheaza, dar am impresia ca in seara asta le-am vazut mai abramburite decat in alte dati cu toate ca am tot circulat pe ele. Drept, lin, alene apoi o intorsura spre stanga apoi iar calm si pierdut unde imi permiteam sa evadez, apoi iar o cotitura pe care ma leganam si tot asa. Lumini prea orbitoare pentru ochii mei in noaptea oarba si muta, facand semne neintelese celor surzi care trebuie doar sa se priveasca in ochi ca sa poata intelege lucruri prea de neinteles. Niste tenesi aruncati pe cablurile de telefoane ale stalpilor reprezentau un decor al unei camere infinite si semnele de circulatie ce se aprindeau la intalnirea oricarui far trecator. In afara de caderea libera cu incetinitorul, fiecare pas mi-e strain. Am vazut doar absenta celor din jur. Imi ascultam ritmul meu si ma bucura drumul spre casa linistitor. Doar cateva trepte la final, un led verde urmata imediat de o lumina orbitoare perturbanta.
Ce ghinion, am ajuns! Stau doua secunde sa ma gandesc daca ma intorc inapoi. Oricum nimanui nu-i pasa.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu