Edith Piaff-La vie en rose
Asteptam cu nerabdare sa se termine nenorocita de sesiune si sa-mi programez un trip mic in afara localitatii.Si culmea...s-a si ivit ocazia.Cu minimul de bagaj facut,am plecat cu gandul sa fac o noapte alba prin Vama.Plimbat de la o terasa la alta, din toate colturile muzica de toate felurile si oameni care mai de care rupti de bautura forfoteau spatiul limitat al Vamii.
Sa vezi in nori diverse modele este un test de imaginatie...dar sa privesti cerul plin de "pistruii noptii" este o feerie adevarata.Parca inspiram fiecare stea in parte si-mi lumina sufletul in functie de intensitatea ei. Insa acest sentiment a fost curand inlocuit cu rasete si dansuri in miez de noapte.Poate ca muzica era vibranta sau poate ca incercam sa ma incalzesc, cert e ca m-am lasat purtata de picioarele mele supuse la un test de anduranta.Apoi odihna.Paream de acord ca ne-am agitat suficient pentru o seara si meritam o pauza.Asezati in jurul unei umbrele din stuf, ne-am inghesuit ca sa ne incalzim.N-a fost suficient inca.Incet-incet toti s-au retras spre un loc mai calduros.Era firesc...dar nu era loc pentru toti.
Asa ca dezorientati, eu si el am umblat in stanga si-n dreapta sa ne cautam adapost.Si am gasit hotelul ideal...o barca.Chiar daca caldura nu s-a patrat 2 ore cat am apucat sa dormim, experienta va fi una de neuitat.Soarele si-a facut si el datoria si a aparut incalzidu-ne pe noi si pregatindu-ne pentru o noua zi in care cine stie ce-o sa se mai intample. Lesinati pe plaja, asteptand trezirea celorcalti ca sa o apucam spre meleaguri civilizate, ne relaxam pe altfel de tonuri muzicale decat azi-noapte.Iar odata cu asta,cei curajosi,dornici sa scape de mahmureala, care mai de care mai dezinhibati,s-au balacit in apa
rece.
Deci, dupa cum am auzit ca se spune, pot afirma si eu ca am vamuit.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu