Veritasaga - Cer senin
Asa cum trupul meu se chinuie sa se racoreasca intr-o zi torida de vara, asa si sufletul meu se chinuie sa-si tina in frau dezamagirile si sa nu le expulzeze ca o avalansa care aduna din ce in ce mai multe in drumul ei.
Reusita...insa vreau ca medalie sa primesc imbratisarea calda a aceluia pentru care fiecare zi trece mai greu si fiecare rasuflare a mea devine fortata.
A trecut prea mult timp.Pana si eu sunt constienta de asta.Poate doar asta sunt eu, construita sa-mi pastrez ascuns sentimentele si egoismul care ma domina si nu-mi permite sa dau mai departe dragostea.
Fiecare lacrima s-a cristalizat.Astfel m-am imbogatit, dar nu ma mandresc deloc.
La fiecare gand al meu catre acea faptura neinteleasa, un spirit ma impinge sa mai incerc, iar un altul ma opreste spunandu-mi: "E de ajuns!". Asa ca stau inlantuita in cusca mea si incerc sa ma misc doar atat cat sa nu amortesc. Si asta pana cand?
Cand voi vedea plaja in fata pe care se sparg valurile mici care sa-mi sopteasca:"Vino si atinge-ne!"?
Cand ma voi cufunda in lanul de grau cu spicele coapte si voi incerca sa-l cuprind pe tot cu bratele?
Cand voi vedea florile inflorind atunci cand eu le cant?
Orice halucinatie devine reala pana cand intalnesti frigul realitatii. Pe un drum cu o infinitate de carari, as vrea sa ma divid, fiecare eu al meu apucand-o pe cate o cale, afland doar care sunt cele aducatoare de fericire.Sa vad cerul albastru cu formele bizare ale norilor,iar pe campul nemarginit doar el asteptandu-ma, chiar ca as ajunge dupa ani lumina.
Sa nu existe un carusel in care sa pot privi mereu aceleasi imagini,toti acei necunoscuti care sa-mi zambeasca de pe margine si doar o melodie care sa te zgarie pe urechi la infinit.
Corpul meu fragil nu merita sa pluteasca doar intre atatea iluzii chinuitoare, falsitati umilitoare, si intepaturi veninoase.Ii trebuie doar un cer senin stiind ca ploaia nu il va imbolnavi si-l va tintui la pat,mai ales atunci cand stie ca nu are cine sa-l ingrijeasca.
Reusita...insa vreau ca medalie sa primesc imbratisarea calda a aceluia pentru care fiecare zi trece mai greu si fiecare rasuflare a mea devine fortata.
A trecut prea mult timp.Pana si eu sunt constienta de asta.Poate doar asta sunt eu, construita sa-mi pastrez ascuns sentimentele si egoismul care ma domina si nu-mi permite sa dau mai departe dragostea.
Fiecare lacrima s-a cristalizat.Astfel m-am imbogatit, dar nu ma mandresc deloc.
La fiecare gand al meu catre acea faptura neinteleasa, un spirit ma impinge sa mai incerc, iar un altul ma opreste spunandu-mi: "E de ajuns!". Asa ca stau inlantuita in cusca mea si incerc sa ma misc doar atat cat sa nu amortesc. Si asta pana cand?
Cand voi vedea plaja in fata pe care se sparg valurile mici care sa-mi sopteasca:"Vino si atinge-ne!"?
Cand ma voi cufunda in lanul de grau cu spicele coapte si voi incerca sa-l cuprind pe tot cu bratele?
Cand voi vedea florile inflorind atunci cand eu le cant?
Orice halucinatie devine reala pana cand intalnesti frigul realitatii. Pe un drum cu o infinitate de carari, as vrea sa ma divid, fiecare eu al meu apucand-o pe cate o cale, afland doar care sunt cele aducatoare de fericire.Sa vad cerul albastru cu formele bizare ale norilor,iar pe campul nemarginit doar el asteptandu-ma, chiar ca as ajunge dupa ani lumina.
Sa nu existe un carusel in care sa pot privi mereu aceleasi imagini,toti acei necunoscuti care sa-mi zambeasca de pe margine si doar o melodie care sa te zgarie pe urechi la infinit.
Corpul meu fragil nu merita sa pluteasca doar intre atatea iluzii chinuitoare, falsitati umilitoare, si intepaturi veninoase.Ii trebuie doar un cer senin stiind ca ploaia nu il va imbolnavi si-l va tintui la pat,mai ales atunci cand stie ca nu are cine sa-l ingrijeasca.
Un comentariu:
Totul e mai simplu decat pare...cum spunea cineva "de ce simplu daca se poate complicat"
Sa ai un Cer senin in FATA
Trimiteți un comentariu