Theatre of Tragedy - Fade
Mintea mea este atat de aglomerata si toate emotiile mele traite sunt ca un ghem incarcat de ate de diferite culori, incat nu stiu cum sa expun mai bine compozitia cuvintelor care sa creeze un tablou simplist.
Sedusa de dorinta si de atatea incercari de a ma bucura de prezentul care zi de zi imi ofera trairi neasteotate pe care le intampin ca un VIP pe covorul rosu,imi inmanez mie insami trofeul pentru eforturile de a merge mai departe chiar daca am momente cand sufletul mi-e indoit.
Poti spune unor remuscari sa se stearga exact atunci cand simti nevoia sa te folosesti de ele ca sa poti schimba viitorul?
Te poti stradui sa le folosesti la maxim pentru a nu mai repeta cosmarurile.Cu cata constiinta dezghetata pot scrie aceste franturi de memorii.Dar oare cate din ele le si respect?
Asteptam..Ascultam...Fredonam...Urmaream...Ma stapaneam...Savuram...Mi-aminteam...
Cate din acestea as fi vrut sa le simt cu adevarat?Sa profit de ele ca exista si sa le consum pana la epuizare?
Obosita, clipeam lent si-mi controlam respiratia incercand sa mai gasesc o gura de aer.Ma sufocam mai mult in melancolia cantecelor decat in atmosfera vitala.
Simteam o mana dar oare a cui era?
Priveam in jur dar oare cine sunt toti acei si oare ei la ce se gandesc cand asculta?
O mangaiere o unor lacrimi pe obraz te trezeste brusc cu gandul ca visezi mai adanc ca niciodata. Si nici nu ai avut nevoie de prea mult timp.Asa si eu.Dar m-am ascuns si doar inauntrul meu a stiut tot acest secret.
Si un ultim acord de chitara isi pierde rezonanta asemeni strangerii mele sufletesti.
Sedusa de dorinta si de atatea incercari de a ma bucura de prezentul care zi de zi imi ofera trairi neasteotate pe care le intampin ca un VIP pe covorul rosu,imi inmanez mie insami trofeul pentru eforturile de a merge mai departe chiar daca am momente cand sufletul mi-e indoit.
Poti spune unor remuscari sa se stearga exact atunci cand simti nevoia sa te folosesti de ele ca sa poti schimba viitorul?
Te poti stradui sa le folosesti la maxim pentru a nu mai repeta cosmarurile.Cu cata constiinta dezghetata pot scrie aceste franturi de memorii.Dar oare cate din ele le si respect?
Asteptam..Ascultam...Fredonam...Urmaream...Ma stapaneam...Savuram...Mi-aminteam...
Cate din acestea as fi vrut sa le simt cu adevarat?Sa profit de ele ca exista si sa le consum pana la epuizare?
Obosita, clipeam lent si-mi controlam respiratia incercand sa mai gasesc o gura de aer.Ma sufocam mai mult in melancolia cantecelor decat in atmosfera vitala.
Simteam o mana dar oare a cui era?
Priveam in jur dar oare cine sunt toti acei si oare ei la ce se gandesc cand asculta?
O mangaiere o unor lacrimi pe obraz te trezeste brusc cu gandul ca visezi mai adanc ca niciodata. Si nici nu ai avut nevoie de prea mult timp.Asa si eu.Dar m-am ascuns si doar inauntrul meu a stiut tot acest secret.
Si un ultim acord de chitara isi pierde rezonanta asemeni strangerii mele sufletesti.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu