GIGI DUMITRELE
Nu vreau sa descriu pe viu momentul trait in aceasta seara.Nici nu trebuie sa stie alte persoane deact cele prezente acolo.
Trebuie sa mentionez...pana sa ajung la momentul secret...ca am fost martora la un concert de folk in locul neobisnuit de ascultat asemenea muzica (Epoca Metalelor mai exact).Foarte chill la inceput si publicul de-l numarai pe degete,parea sa aplaude fortat.Apoi, dupa una,doua,trei beri, publicul a inceput sa se destinda si sa fredoneze in tandem cu cei doi reprezentanti.O chitara care nu mai conta daca se aude sau nu, cantaretul care mai sorbea dintr-o gura de...orice ii dadea buna-dispozitie, pe langa mica multime si prietenii mei de la masa care se manifestau fieare cum credea de cuviinta sa se simta mai bine.Oricum,pentru mine, multimea nu-si avea deloc rostul acolo.Puteam sa stau singura si sa-l ascult pe nea Gigi...ar fi fost suficient.
Bineinteles, feeria a trebuit sa inceteze, dar nici asteptare ca de fapt abia atunci incepea mai adanca.
Hm...pot spune doar ca-mi amintesc o mare rece, nisip umed,mici valuri care alcatuiau armonia si luna plina care umplea fundalul.Restul e mister...
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu