undeva la cam 250 de km departare, in putinul timp petrecut, cineva a reusit sa patrunda in mintea mea, prin ganduri fugare, inocente. dar ma sperie...e rece, fara suflet, neimblanzit,tacut si gol. si totusi...are un aer atragator si ma accepta cu jocul meu adus de-acasa. insa nu coopera. poate ca e doar un moment insignifiant in care pare ca ar insemna ceva, sau poate ca e cineva pe care il doresc tocmai pentru ca stiu ca nu-l pot avea, poate ca e o jucarie noua abia descoperita si sunt dornica s-o probez pana cand ma plictisesc sau pana imi satisface curiozitatea, sau poate ca m-am indragostit dar e prea devreme sa constientizez exact. oricare din variantele astea e trista si nu mi-o doresc. si totusi...ceva exista. am avut prea putin timp la dispozitie sa-mi dau seama sau poate ca de frica refuz sa vad. sau de anumite implicatii de care nu am nevoie observandu-l pe el putin. sau poate ca doar ma mint ca ar exista ceva, chiar si o simpla atractie doar de dorul unui astfel de sentiment. oricare ar fi motivul, singura oricum nu pot face nimic. nici nu e indicat. las la voia intamplarii. las loc tuturor curiozitatiilor.
life, make me a surprise!
2 comentarii:
Mi se pare incredibil cum, citind blogul tau, ma regasesc perfect in multe postari.
Felicitari !
ms...ma bucur cand se intampla asta sua poate pur si simplu persoanele incerca sa se regaseasca cu acea pers pt a intelege mai bine mesajul
Trimiteți un comentariu