Site Fat

Azi la ora asta nu stiu despre ce sa scriu si singurul lucru care il gandesc acum esti tu, d-le Fat Frumos. Vorbesc de parca mi-ai fi in fata.Nu prea te-am pomenit prin conversatiile mele cu blogul.Ai fost in atatea feluri, eu deasemenea. Insa, impreuna, aventura abia s-a instaurat.
Tu baiat nebun cu mintea incetosata ce cauta rezolvari rapide pentru probleme greoaie pentru altii din aceiasi categorie cu tine. Ascundeai un gust lasciv pe care am fost bucuroasa sa-l descopar. Ai depasit bariera pe care mi-o imaginam eu aici departe de natal, ai creat emotii, ai avut rasete si ai declansat haos pentru fiecare zi in parte. Normalitatea? Se gaseste probabil doar atunci cand mergem linistiti prin parc tinandu-ne de mana, privita din ochii externi si necunoscuti.
Ce va mai urma? Cine o sa stie? De ce sa stie pana la urma cineva de noi?
Sa stim doar noi de eI . Sau poate nici atunci. Inchisi ca intro cochilie. Nu m-ar deranja. Nu m-as plictisi. Nu m-as teme.
Ce mai vreau eu?
Ce mai gandesti tu ?
Cate dileme si tensiuni creezi. Magnifica senzatie. O fabrica de amintiri. O banda pe care ruleaza actiuni soptite, taine cat mai nebanuite, secrete cat mai invizibile.
Ce importanta au toate?
Ca o panza de paianjen ce se tese pe baza a fiecarei zi trecute, prezente sau viitoare, fiind atenti insa la ce prada se prinde.
Incercari sa abandonez "lupta" ca intr-un val sub care ma scufund nestiind cum sa inot pentru a ma mentine macar la suprafata; primind apoi intr-un tarziu un colac de salvare pe care il refuz doar pentru ca m-am obisnuit cu ideea de plutire in deriva.
Si-apoi refugiile tale. Unele productive, altele distructive.
Om contrariat cu tine insuti ce esti!