Pustiul dependent

Anna nalick-Wreck of the day

Ma simt trista.Am un termometru al starilor si in acest moment se afla mult in jos fata de nivelul sau normal si nu-mi place deloc.Deci e clar...imi da o stare de tristete.Sau singurarate.Sau neputinta.Urasc neputinta.Mereu cand apare neputinta sunt tintuita intr-un pat din care ma zbat sa ma eliberez.Paralizie curata.
Sau oftica.Hm...cand apare oftica e clar ca undeva este si egoismul si...cam greu reusesc sa trec peste el.

Nu-mi stiu starea exacta.Termometrul s-a cam defectat de-a lungul timpului din cauza atator dereglari rapizi.
Cert este ca intr-o oarecare masura nu ma simt prea bine.Imi lipseste ceva.
Stiti...viata nu se rezuma doar la conversatii cu diversi, mai sunt si clipele cu chitari sau viori trufase si foc si persoana draga tie si lume in jur de care sincer, prea putin iti pasa, si stele si o juma' de luna.
Acum stiu...este PUSTIUL.Este cald dar asta nu inseamna ca ma ajuta cu ceva, desi daca era si rece era si mai aiurea.Ma simt pustiita, intre patru pereti, refugiati in intunericul adunat al camerei. Ca un teren arid care urla disperat dupa nitica apa pentru plantele lui.Ma uit la telefon sperand ca mai suna dar o sa mai treaca o vreme.
Ce pot sa fac?
Hm...inchid ochii si ma privesc pe o plaja incercand sa fac un foc si sa zbier pana imi corzile vocale.Daca este cineva in jur care ma priveste ciudat si ma critica ii pot spune zambind sa se impuste.
He he ... atata descarcare emotionala am nevoie.Si de el.Mi-e aiurea sa recunosc, nu-mi place sa fac asta, dar sunt dependenta de imprejurimi.
Cam asta este...Inchid ochii si astept lumina soarelui.
Noapte buna.

Cadoul grădinarului paradisului către primii oameni

Istoria ciocolatei începe cu doua mii de ani în urmă, când cultura arborelui de cacao era practicată în America de sud.

Cristofor Columb (1502) a fost primul explorator care a luat contact cu boabele de cacao din Lumea Nouă. Aduse în Europa, acestea nu s-au bucurat de o prea mare atenţie, deoarece nimeni nu ştia la ce folosesc.În 1509 , conchistadorul Hermando Cortez a descoperit că Montezuma, conducătorul aztecilor, obişnuia să bea o băutură preparată din seminţe de cacao, numită "chocolatl". Montezuma obişnuia să bea aproape cincizeci de căni pe zi. El i-a servit lui Hernando Cortez această băutură regală, pe care acesta a găsit-o cam amară pentru gustul său.

Spaniolii au adăugat trestie de zahăr şi i-au îmbogăţit aroma cu ajutorul vaniliei şi scorţişoarei. În plus, au descoperit că băutura este mai gustoasă servită fierbinte.Locuitorii Spaniei au început, treptat, să aprecieze miraculosul preparat, servit cu precădere de aristrocaţie. Ei nu au dezvaluit Europei secretul acestei băuturi timp de un secol. Călugării spanioli au fost cei care au făcut public modul de preparare a acestei băuturi ce a fost rapid apreciată la Curtea Regală din Franta şi apoi din Marea Britanie.

Locul privilegiat al ciocolatei în civilizaţiile moderne se datoreşte aromei sale inimitabile, dar şi unei aureole magice transmise de-a lungul timpului. Într-adevar cacohuaquatl în limba incaşă înseamnă "cadoul grădinarului paradisului către primii oameni", adică a zeului Quetzalcoatl.

Fructele de cacao serveau ca monedă de schimb, iar amanda (pulpa de cacao) se folosea pentru prepararea băuturii zeilor, "tchocolaltl", ciocolata cu efecte stimulatorii pentru înlăturarea oboselii şi cu gust foarte plăcut. Arborele de cacao poate atinge 8 metri în 12 ani, înfloreşte în tot cursul anului, având aproape 100.000 flori în buchete, dar din care doar 0,2 % dau fructe.

Un stiudiu prezentat de către BBC a arătat că în timpul topirii ciocolatei în gură, creierul uman cunoaşte o creştere a activităţii electrice, iar ritmul cardiac creşte mai mult decât în timpul unui sărut pasional şi senzaţia dureaza de patru ori mai mult.

Nu suficient...

Staind - Epiphany

(Something is wrong...with me i guess.)
Asta gandesc in momentele in care ma simt cu adevarat bine dar parca nu e suficient, desi nu pot constientiza ce lipseste, pentru ca oricum nu mai exista un alt nivel de mai bine.
Furnici, licurici, fluturasi si alte insecte prin care se pot defini diverse senzatii sau placeri, le intalnesc si eu.De ce nu ma bucura si de ce ma gandesc ca nu e bine cand tocmai aia este bine?
Bun...intrebarea suna irational deci si raspunsul ar fi pe masura...dar oricum nu-l am.
Wtf!
Trebuie sa invat sa pretuiesc si lucrurile marunte si venite pe neasteptate ca sa pot simti ca viata mea are un sens.Nu doar un ritm exact ca al unui ceas a carui limba indica fiecare liniuta a timpului.Tic-tac, tic-tac. In aceasta maniera, as reusi sa-mi iau campii si sa realizez ca tineretea mea s-a dus degeaba. Bine...fara sa exagerez incercand sa recuperez si sa le inghesui.
Moderarea...o alternativa dupa care alerg mereu. Mereu cantarind, cercetand, analizand, suspiciind. Imi declanseaza prea multa incarcatura emotionala. Acum ma intreb...De ce dracu' a trebuit sa fiu Balanta?
Este si toamna cand bate frigul la usa si se duce tot fun-ul, ma zbat sa-mi caut mereu echilibrul si pierd momentele esentiale.
As vrea ca viata mea sa fie ca o ciocolata.Sa mananc din ea atunci cand imi pofteste inima stiind ca orice ar fi nu se termina prea curand, o pot consuma in stare lichida sau solida si o pot folosi si ca un decor al unui alt dulce care sa-i dea savoarea ideala.
Dar acum a disparut bulversarea. Acum vad doar cascade de ciocolata cu savori diferite. Ma indrept spre cea care imi da raspunsurile cele mai clare ca sa-mi pot rezolva problemele viitoare.

How far can it goes an unconsumate love?

First love...Intoxicating...Forbidden...After a lifetime apart...Love gave them a second chance.
How long would you wait for love?

"Age has no reality except in the physical world. The essence of a human being is resistant to the passage of time. Our inner lives are eternal, which is to say that our spirits remain as youthful and vigorous as when we were in full bloom. Think of love as a state of grace, not the means to anything, but the alpha and omega. An end in itself."

Pana la cer si inapoi

"Cand eram mic mic, un ghindusel, si ma duceam pe la bunica mea, ma intreba: "Ia spune-i bunicii cat de mult tii la mine?
Si eu i-am raspuns: "Pana la cer si inapoi."
...
"Acelasi raspuns iti dau si tie acum...
"Pana la cer si inapoi."
Si atunci, leganandu-ne cadeam, cadeam...cu un usor curent.Noi, nepasatori de impactul violent pe care l-am putea avea, ne-mbratisam.
Dar s-a creat o tornada si am aterizat pe ceva moale: vata de zahar.
Ce sentiment ti se creaza mai ales cand apar si cuvintele cu caracter emotional.Apar furmicaturi la picioare (eu cel putin asta simt).Ma speri la inceput dar apoi imi place.
Prea multe scene pentru un oganism atat de fragil.
Si acum nu vreau decat sa dorm.


Andain - You once told me
Asculta mai multe audio Muzica