Dragostea e simpla, doar noi cand ne iubim o complicam

Si unde? Cand? Cum? In ce fel? De ce?...dragostea are doar intrebari scurte cu raspunsuri lungi, adesea greu de gasit. Catastrofal. Ce sa fac?
Poate si el se gandeste la fel. Poate si el isi pune tot felul de intrebari. Poate se intreaba ce prioritati ii ofer dragostei. Si off...oricum o dai numai simplu nu este. De ce simplu daca exista complicat?
Ma demoralizeaza. Ma blochez in ganduri iar el oricat ar tipa la mine, nu pot scapa din sfera craniului meu plin cu temeri si conceptii paranoice.
Ajuta-ma. Invata-ma. Poti?
Spune-mi ca da...ma simt atat de pierduta. Nu stiu ce sa fac. Nu stiu ce ganduri sa salvez din avalansa cu care vin toate in contradictoriu. Dar daca aia e alba si cealalalta e neagra, inseamna ca pe undeva rezulta un gri si atunci rezulta o cale de mijloc dar parca are o tenta mai spre negru si asta nu avantajeaza. La naiba! Am obosit...
Ce-mi trebuie? Parca as fi buimaca dupa un somn agitat si ma oftic pe noaptea care s-a risipit aiurea in loc sa ma fi odihnit pe deplin. Asa e dragostea. Minte ravasita ce te ascunzi in teasta mea micuta...da-mi pace. Lasa-ma doar sa-l privesc pe el si sa ma bucur de fiecare imbratisare calda si sincera pe care mi-o ofera dar eu, distrasa, nu o simt. Si tot asa cautand dragostea aflata chiar in palmele mele. As aplauda dar e fragila si as strivi-o.
Iar tu...nebun omniprezent...invata-ma sa iubesc.
Taxi- Invata-ma sa iubesc

Si totusi nu vreau sa stiu

Viitorul...indescifrabilul arzand de dorinta sa fie descifrat. Cele mai neasteptate intamplari poti astepta de la un viitor.De asta se zice ca mereu este imprevizibil. E frumos sa fi si surprins de viata cateodata dar depinde cat te tin nervii si inima. De asta majoritatea sunt nerabdatori se afle chiar si in urmatoarea secunda ce s-ar putea intampla. Daca viitorul imprevizibil nu te omoara, atunci e posibil sa o faca curiozitatea. Si presupunand ca dorindu-ti asa tare sa stii viitorul, gasesti si o metoda sal si afli, apoi renegi tot ce ai putea auzi ca ar urma sa se intample. Ce lume nemultumita. Fa-ti singur viitorul, nu lasa sa ti-l dicteze cineva dintr-o carte de tarot sau un zat ramas pe fundul cestii. Cate dorinte si intuitii contribuie la realizarea viitorului, multi nici nu-si pot da seama. Se lasa doar purtati de consecintele faptului implinit. Oare asa patesc si eu? Daca este asa, atunci ar trebui sa constientizez mai repede si sa schimb undeva, ceva.

Si-l inchipui...ca o carte cu o coperta fara un desen, un titlu si un autor. Astfel nu banuiesc ce ar putea contine acele pagini. Voi trai doar mandria ca voi fi propriul meu autor, fotograf, editor,etc.
Dar oricum...mintea ma duce dincolo de limitele timpului viitor. Ca un om de lut caruia sa-i pot modela trupul dupa propria-mi vointa.

Alexandrina Hristov - Om de lut

Scanteie

L-am cunoscutla semafor.Stateam intr-o masina cu niste prieteni asteptand sa se faca verde.Mi-am aruncat un ochi in dreapta sa vad soferii din jur.Si atunci...l-am zarit. Imi facea voios cu mana si-mi zambea deschis. Din instinct i-am zambit si eu. Atunci deja m-a inteles ca-mi place sa-l privesc prin acel geam. I-am tot facut cu mana si ne hlizeam unul la altul. Ce frumos.

Pentru cei mai multi acesta poate reprezenta un moment romantic, o prima intalnire intr-un cadru deosebit, o scanteie doritoare intre un el si-o ea, o clipa in care restul e absent.
Dar nu...a fost un moment pueril intre mine si-un baietel de cativa anisori aflat intr-un autobuz, probabil plictisit de monotonia orasului, m-a gasit pe mine aproape sa-i impart zambetele si gesturile copilaresti.

Prefer sa stau printre copii ca sa nu-mi pierd visele.

Licurici...prin intuneric

Carticele desenate, poze colorate...prind viata
Soricel zglobiu ce esti si rontai la cartile vechi
Nu vezi paginile ce imagini bogate poarta?
Paduri stufoase, casa multor animale...Licuricii dau petrecere...Verde-n fundal si luminite energice plutesc pe glasul rasunator al greierilor topaitori.
Auzi!...prinde-mi si mie cativa sa-mi lumineze ograda.Sa simt ca am lumina-n suflet si sa mi se reflecte in ochi ca sa fac sa-mi zambeasca lumea, luminandu-le sufletul si lor.
Iele ale padurilor...ati venit sa stricati petrecerea micutelor vietuitoare.
Dar vai!...spiridusii binevoitori te conduc la tunelul de ciocolata.Plutesti pe o frunza infruptandu-te din deliciosul raulet.
Rasfoieste cartile prafuite sa afli ce pagini, pentru o cunostinta de aur, tine ascunse sub coperti...inainte de a le roade .
Bucura-te de tot ce-ti arata viata...Licuricii iti vor lumina calea. Noroc si drum bun!

Ganduri precipitate sorbite in calmitate

Do you know where the soul go?
I really wanna know...

Si ce frumos se simte...si ce calm apare
Contractii musculare
vid cu stare euforica, brize calde de mare...
vis descatusat din propriul sau infern
leagane halucinante imi scartaie-n urechi...stai in lumea ta, fii calm...
Jumatate de corp mi-e in flacari...ma speri...vreau o briza de mare...
Miros de amor proaspat impregnat in cearceafurile sugrumate de mainile pline de dorinta...
Rasuflu greu mireasma lanului imens de grau, innotand printre spice aurii
Soare ce dogoresti la urechile mele si-mi imbratisezi sufletul pierdut...
Un Suflet este prezentul nevazut...la fel ca Gandul...N-am stiut...
Cat de tare bate si din adancul pieptului strapunge prin bariera cuvantului divin,
Ploapele ti se lasa greoaie, clipesti mai lent, faci cunostinta cu fiecare papila gustativa
Atingeri tardive ce lasa dare de senzualitati apasate pe trupuri plutind printr-o camera albastra.

Si daca ai fi fiecare element din univers...curioasa sa-l analizez cu atentie...tot nu mi-ar ajunge sa iti cunosc toate dorintele... Ce mai maraton.