Edge of desire

Am avut o senzatie atat de puternica incat nu merita risipita de timpul trecator. S-a intamplat sa ma simt indragostita ca de un strain atragator in autobus caruia nu-i cunosti nici o particica din viata dar ceva supranatural te atrage asa de mult la el incat iti pare ca-ti vezi toata viata alaturi de el. Daca m-as trezi mi-as da seama ca de fapt a coborat la urmatoarea statie si astfel toata imaginatia mea a disparut. Dar stii ca pana atunci, fiecare secunda i-ai admirat fiecare por al fetei, te multumeai cu gandulca o strangere in brate te face sa te simti cel mai in siguranta, ca ar putea sa fie si el cu aceeasi dorinta fata de tine si atunci simti o caldura ca si cum ar fi cea al trupurilor lipite. Stiu ca as vrea mereu sa nimeresc langa el si doar arucand o privire cu coada ochiului sa-l surprind admirandu-ma si incercand sa intre in imaginatia mea si astfel sa fugim amandoi ca prin ceata, iar la fiecare stalp de iluminat sa ne mai simtim trupurile calde si sarutul arzator. Dar apoi vine iar statia unde coboara, si visul se stinge. Pentru ca momentele astea sunt facute sa merita fiecare secunda. Astfel zi de zi il apreciezi si ti-l doresti mai mult aproape de tine dand semne subtile nesemnificative sau sa para doar dintr-o joaca nvinovata, doar pentru a-i arata ca inseamna ceva pentru mine. Sa ma intrebe ce am si sa-i descarc toate sentimentele adunate pe parcursul calatoriei noastre prea scurte.
Insa zi de zi traiesc emotia ca il pot revedea doar ca sa-i arat cum fiecare revedere ma face mai indragostita de el.

Feeling awful

Nici nu stiu cu ce sa incep macar. S-au adunat multe. Nici macar nu vreau sa le expun aici. Tot ce stiu e ca toate discutiile aiurea si starile create ma ingrijoreaza. Si ma simt ingrozitor. Stiu ca fiind Ziua indragostitilor ar fi trebuit sa scriu ceva romantic, ceea ce am si avut parte, dar... exista si un DAR. Al dracu'!
Am doar impresia ca partenerul meu nici nu sta sa se gandeasca la consecinte ci doar sa ma gaseasca vinovata. Well...shit happens, dar le suportam.

Sapaturi dupa talent

De ceva vreme m-am apucat de exersat la desen, de cele mai multe ori sfarsesc nemultumita de rezultatul obtinut la sfarsit sau pentru ca vreau sa evoluez mai repede decat este posibil. Am mari sperante de la mine si odata cu ele apar si visele, asa ca trebuie pe cat posibil sa sap cat mai mult dupa talent si sa-l transpun pe cat mai multe foi. Asta seara s-a intamplat sa fiu multumita de "opera" mea. Am intitulat-o Bunica. Batranii si copiii mi s-au parut intodeauna ca dau bine in poze sau desen, dupa caz. Sper ca la finalul drumului, care e destul de anevoios si al naibi de emotionant, sa ma pot bucura de toate roadele culese. Cu pumnii stransi sau degetele incrucisate imi urez:"Mult succes!"

And still...

Carari ratacite. Eh na! Oricine are parte de ele mai devreme sau mai tarziu. Ar fi o incercare stupida sa incerci sa le descoperi mai devreme de timp crezand ca esti destul de increzator in tine incat sa le strabati cu bine. Aiurea. Niciodata nu se intampla asta. Le descoperi si nu stii cum sa ajungi mai repede pe pajistea fericita, un loc aratatand ca "Neverland". Dar te intrebi cate ape maloase, copaci uscati putrezind pe marginea drumului si animale fioroase spumegand doar la simplul miros al vointei cu care esti inzestrat sa iesi din acel infern?
Ce-ti trebuie?
Un motiv destul de intemeiat ca sa te zbati pentru propria ta viata pe care ti-o doresti sau altfel vei fi inveninat de imprejurimile raului in care te vei zbate pe veci luptandu-te cu propria-ti constiinta.
Si totusi...cand esti la un pas de acea lumina ce-ti simbolizeaza speranta, te opresti pentru a inspira si de a te intreba: "What else is there?".

Mireasa gandului negru

Ma marit si nimeni nu stie. Mi-au ajuns cateva zvonuri la urechi, cum ca as fi paranoica, insa nu le-am luat in seama. Plec in Las Vegas. Stii cum se zice: "What happens in Vegas, stay in Vegas". + ca acolo este mai cald, lumini multe, pot castiga niste bani la ruleta, pot sa port doar lenjerie intima in drum spre altar ca nimeni nu se va mira. Imi gasesc doi alcoolici care sa fie martori la casatoria mea cu acest personaj misterios. Sa va povestesc cate ceva despre el? Ramane intre noi ;)

E brunet, inalt si chipes. Nu pot spune ca-l iubesc, am sentimente mai mari pentru altcineva. Banuiesc ca multe fete il intalnesc cand simt ca ceva nu e in regula cu ele, cu cei din jur sau cu relatiile avute.Dar avem caveta lucruri in comun macar. E la fel de pesimist, neincrezator, negativist si neserios. Reprezinta un NU categoric. O sa-l conving sa spuna DA intr-un singur loc: vreo bodega din Las Vegas unde vom fi amandoi prea beti. Dar apoi nu stiu ce va fi. Probabil ca nu va rezista, ne vom certa si contrazice mereu. Nici nu vreau sa ma gandesc cand intr-o zi ma voi trezi bine-dispusa si voi spune un DA convingator. Ar iesi urat. Dar ma bantuie prea mult prin vise si daca nu-l pot invinge, ma alatur. Asa ca las totul in urma si ce va fi va fi.
Urati-mi ...orice fel de casa credeti ca ar fi potrivita pentru un asemenea cuplu.