It's too late...or not?

Am fost acuzata adeseori ca ma blazez, ca sunt atat de comoda incat nu vreau sa ma implic in lucruri care cred ca ma depasesc si totusi am ajuns in acest punct in care cred ca fiecare problema, oricat de dificila ar fi, poate fi rezolvata. "Este prea tarziu" mi s-a spus. Cum sa fie prea tarziu?

Am doar 20 de ani si o intreaga viziune asupra lumii, abia am inceput sa deschid ochii si sa constientizez cat de cat ceea ce ma inconjoara si tot ceea ce vreau...cum ar putea fi prea tarziu?
Ce ar trebui sa fac ca acel tarziu sa fie totusi devreme?
Am trait o seara neobisnuita ieri, cu pareri de rau, lacrimi, asteptari, sperante, tipete, dezamagiri, repulsie, minciuni, superficialitate, negatii, depresii, injosiri dar si lucruri frumoase: noapte, plaja, artificii si un personaj la care inca tin fara sa vreau, care a facut un lucru bun si doua rele, pe care le-a urmat dupa relele facute de mine.
Ma vedeam in atatea moduri incat nicio oglinda nu-mi le putea arata. Am inteles unele lucruri, iar altele mi-au ramas confuze. Un lucru s-a schimbat. Lacrimile mele s-au imputinat iar orele de somn s-au inmultit.
Doar speranta mi-e la fel de vie. Ma bucur.

Las melodia sa vorbeasca

Am ascultat melodia asta ceva mai tarziu decat starea pe care o avea prietenul meu la momentul respectiv...care parea ca simte la fel ca si mine acum. Roata se intoarce :(

Un basm incheiat altfel

A fost odata...suna trist cand iti evaluezi prezentul, dar gandindu-te atunci cand incepe povestea pe care o astepti nerabdator si suspinand la fiecare scena emotionanta, te bucuri pentru ceea ce-ai trait.
Alors...une jour triste pour moi aujourd'hui. Poate una dintr-un sir lung de intamplari avute in ultimul an, as putea spune, primita intr-o zi fara insemnatate aparte si de o persoana ce insemna cel mai mult. Dar ce pacat...se prea poate sa nu fii reusit sa oglindesc acest amor propriu. Pana si printii au reusit sa omoare balauri uriasi in incercarea de a salva princesa.
Dupa o desfasurare a actiunii la care cititorii ar suspina, acum a venit randul meu sa suspin din turnul cel inalt in asteptarea salvarii, chiar daca presimtirea mea schimba firul povestii, printul meu fiind infrant intr-o batalie, iar asteptarea mea se va intinde la infinit. Amagire.
Si uite asa basmul meu se incheie fara finalul repetitiv:"Si au trait pana la adanci batranesti."

Agonie si extaz

Citesc...citesc cuvinte...cuvinte ce candva reprezentau sentimente...sentimente traite si exprimate de o naluca, care s-a schimbat fara sa-mi dau seama...iar acum a transformat totul in nimic.
Citesc amintiri pe un site abandonat la fel ca starile din el.
Citesc frumosul ce acum lipseste. Dar macar exista undeva uitat de altii, dar nu si de mine.
Recitesc trecutul.
Am realizat...acum rolurile s-au inversat.

"Nu exista intarziere la iesire, exista doar un suflet pierdut, ce intinde mana si asteapta sa o prinzi si sa nu ii mai dai drumul."

Nu intodeauna e soare

I know! Un nou motivpentru unii ca sa zica:"Damn!Ce trista e fata asta" Eu as fi spus mai degraba:"Hei!Exista zile bune si zile rele." Astazi de exemplu le-am avut pe ambele. Dupa o dimineata ploioasa, ceva mai tarziu s-a mai linistit si s-a luminat, exact cum a fost de fapt si ziua mea. O zi perfecta,amuzanta si putin ametitoare dupa caveva pahare de vin dar totul era exact cum trebuie.Dar, the not fun part a fost aceea cand am ramas surprinsa de anumite reactii pe care nu as fi vrut sa continue asa ca am fugit de ele. Nu stiu daca se numeste lasitate, dar stiu doar ca am doar alte asteptari si nu se potrivesc cu realitatea. Shit happens. Se pare ca a fost de vina soarele care s-a dus la culcare si a uitat sa ma anunte ca ceva neasteptat o sa se intample si voi mai adauga ceva pe lista mea de lucruri pe care le urasc.
Deci sper sa fie soare maine.