Stele cazatoare si nori in forme de animale

Noaptea are intodeauna farmecul ei. Lipsa de lumina te face sa fi mai indraznet. Cam asa se intampla si la mine. Stiu ca si atunci cand se uita cineva la mine, parca nu ma vede bine pentru ca e intuneric. So...aseara s-a intamplat sa fie una din noptile pe care le ador. Plaja, nisip, cateva valuri, multe stele si nori transformandu-se in diverse forme amuzante. Stelele cazatoare nu apar in fiecare zi. Damn...si ce-am mai repetat dorintele. Mi-am cautat si alesul in stele. Cu literele gasite urmeaza sa descifrez mesajul.
Desi s-a intamplat ceva ciudat. Cred ca am ascuns destul de bine lucrul asta. Existau atatea elemente acolo care ma conduceau intr-o singura directie, Dar o s-o pastrez pentru mine. Sau poate o sa spun la momentul respectiv. Sunt asa melancolica...s-a pastrat de aseara. Abia astept sa mi se indeplineasca dorintele alea. Dar of...trebuie sa astept.

Un moment de relaxare sufleteasca

Se pare ca in ciuda nereusitelor de a-mi indeplini planurile cum le prevazusem, sunt oarecum relaxata sufleteste. Desi sunt atatea ganduri care nu-mi dau pace si nu stiu in ce ordine sa le mai pun dupa importanta, incat nu mi-am mai gasit idei de desen. Trec printr-o criza de ceva timp...am mai povestit asta. Dar sunt destul de bine dispusa si nu vreau sa decad iar intr-o stare proasta, asa ca incerc sa-mi menajez relaxarea cat mai mult posibil. Poate asa, incet-incet vor aparea si lucrurile bune, simple dar importante, care vor puncta la psihicul meu. Inspir o gura de aer fierbinte, ma gandesc ca a mai trecut o zi neproductiva si asta nu e deloc bine, dar sunt bine-dispusa si hotarata sa-mi focalizez gandurile pe ceea ce m-ar putea ajuta. Poate ca nu as vrea sa fie doar asta dar nu am de ales. So...i'm just breathing.

I screwed up....

big time....this time.I disappointed the most important person for me at this moment. I feel guily and something like pain in my chest. I don't want this to be over, I just want to fix that up if this person would let me or to hope...in a short time he will call and will say that this mad on me passed out. It's hard when not everything depends on you and I don't know how long this will take. Hope he will realize soon how much i'm sorry.

Fara muza

Probabil multi nu inteleg ideea de a avea o muza, o fiinta pentru care cineva simte un atasament aparte si-i ajuta psihicul sa creeze, sa-si imagineze lucruri, sa-i inspire un lucru aparte, Sunt persoane pe care le gasesti greu si este bine sa le pastrezi cat mai mult atunci cand le ai. Eu trec printr-o criza a imaginatiei si creatiei. De cum m-am trezit azi dimineata, am fugit in fata desenului, l-am analizat putin sa vad cum m-ar putea inspira in continuare, am pus mana pe creion si am observat ca parca nu aveam nici macar calmul necesar sa trac o linie curba. Nu am nicio idee... De doua zile admir totul imprejurul meu cu speranta ca vreun element imi va reda dorinta de a desena. Nu stiu ce e cu mine, dar ar fi bine sa descopar repede. Singurul sentiment care ma macina este acela de dezamagire. Sunt dezamagita de mine din toate punctele de vedere. Ma simt degeaba si ca nimic nu-mi merge cum trebuie si ca iau hotarari pe care nu mai sigura ca le pot tine si sunt singura si fara sprijinul moral de care se pare ca am atata nevoie. Ar trebui sa ma adun si sa gasesc o solutie si asta foarte repede pentru ca timpul e pretios, cu sau fara muza mea.

Hope I'm not gonna fall down

Dupa o pasa putin fortata de optimism, a trebuit sa vina si reversul. Astazi am avut una din cele mai triste zile din ultimile luni. M-am trezit mai singura si mai neputincioasa ca niciodata. Se pare ca pe nici o scara nu stau bine. Nu am scoala, bani, prieteni, dragoste. Sau poate se gasesc ele pe undeva dar stau ascunse de mine pe nu stiu ce motiv dar daca este asa ar fi bine sa iasa la lumina inainte sa ajung jos. Am in schimb emotii, temeri, cosmaruri si lacrimi din belsug. Dar toate au venit cu un lucru pe care mi-l doresc deci in cazul asta nu ar trebui sa le vad ca o povara nu?
Ok atunci. Dar totusi am transpirat, ma sufoc, nu am stare, simt nevoia sa socializez cat maii mult si scriu tuturor tot felul de balarii doar ca sa ma tina ocupata, mintea mi-e pierduta intre desen si sentimente, si am un pic de ura si un pic de dragoste si un pic de retinere si mai mult de deschidere si as vrea sa alerg pe un camp cu maci unde la capat sa ma astepte cineva cu o imbratisare. Eh...dar pentru asta sunt filmele.
Pentru un inceput de saptamana se anunta extrem de ingrozitoare si vreau sa scap de ea intr-un fel dar in alt fel nu vreau si sunt prinsa intre doi pereti din care nu am decat inainte si inapoi.
Dar ma mai gandesc...daca plec, la ce o sa duc dorul? Chiar asa nu a mai ramas nimeni care sa merite 250 de km parcursi? (iar apoi inca un val de lacrimi pe care cu greu il abtin).
(Linisteste-te, te asteapta un drum lung si anevoios si e cea mai mare decizie a ta, nu o da in bara, fa sa functioneze, tine-ti lacrimile pentru momentele in care vei avea nevoie sa te racoreasca, gandeste-te ca asta e doar inceputul. Nimanui nu-i pasa ce faci sau cum esti. Multi intreaba doar din curiozitate sau de o simpla conversatie in care tu te apuci sa te descarci cui nu-i pasa poate. Dar ma bucur ca existi tu blogule pentru ca nu stiu cat vor mai citi tampeniile mele in fereastra de mess, asa macar ramane la aprecierea lor daca vor sau nu.)
Cam astea sunt cateva cuvinte din mintea mea obosita, demoralizata, trista, neputincioasa, pesimista, intr-un final. Dar mai este putin si vine maine...