Dor si nerabdare pt Sf. Creatza

Pentru cei mai multi care nu stiu ca Sf. Alexandru se sarbatoreste pe 30 august, o zi adusa la un stadiu important de catre mine pentru ca este numele meu. pe care o astept cu nerabdare. In fiecare an am sarbatorit-o mai mult sau mai putin cu fast in functie de buget, anul asta m-am gandit sa o fac pe Sf. Creatza sa fie mai distractiva, voioasa si zambitoare. Exact cum spuneam mai devreme ca m-am decis sa fiu pe propriile puteri. Ma uitam insa la pozele din anii trecuti cu o oarecare tristete, realizand cat de multe s-au schimbat in doar un singur an. Poate se vor mai indrepta unele lucruri, pentru binele nostru, al celor apropiati mie. Am incredere ca Sf. Creatza va repara o parte din lucruri.

Eu sper sa iasa bine. O sa fie un concert Pasarea Colibri deci automat asta o sa ma bine dispuna, la fel ca asta dimineata, ca m-am trezit fredonand melodiile lor. Eu am inceput o zi buna. Sper sa fie si a voatra la fel.

Cu inima si gandul in acelasi loc

Pentru ca tot nu am somn din cauza mintii agitate, m-am gandit sa mai scriu putin despre ziua de azi cea productiva, pe toate planurile. Chiar daca am petrecut-o in casa, m-am bucurat de creioanele, pensulele si guma care le-am tot tinut in mana astazi. Si intradevar, roadele muncii se cunosc...cel putin pana acum. Well, m-am decis ca frustrarea mea s-o orientez catre pasiunea mea desenul si mai putin spre baieti. Am avut o perioada agitata, din toate punctele de vedere...vor mai urma ingrijorari si emotii si mai mari asa ca este bine sa fac o pauza si sa-mi relaxez mintea cat mai mult. Pentru ca odata cu noi decizii si intamplari, e indicat sa vina si noi schimbari, m-am gandit ca ar fi bine sa "lucrez" putin si la mine. Si pentru ca mi-am tot auzit vorbe cum ca as fi o persoana rea, m-am gandit ca ar trebui schimbat acest lucru. M-am analizat putin mai atent...in multe privinte e adevarat si e un lucru trist. Drept urmare, vreau sa devin mai luptatoare, mai increzatoare in puterile mele, mai dornica de a-mi atinge telurile, mai iubitoare, mai zambitoare, mai optimista, mai atragatoare. mai deschisa la nou. Cred ca si faptul ca m-am gandit la a-mi face o prioritate din asta reprezinta un prim pas. In fond, orice realizare incepe cu o idee de baza.

Ideea ca transmirand o stare de bine ti se va raspunde in aceiasi maniera asemeni unui bumerang. Si daca zilele trecute imi aprinsesem lumanarea pentru "Speranta", asta seara o voi aprinde pentru "Noi inceputuri". Singura, fara cineva alaturi asa cum sunt obisnuita, insa va trebui sa invat sa accept tot ce va urma fara sa mai impart si celorlalti din sentimentele ce apar.

Dar le multumesc baietilor care au contribuit totusi in momentele in care ma simteam singura sau ratacita desi am aflat ca nu ei sunt solutia ideala. Voi incerca sa deschid bine ochii sa-l pot vedea pe cel care merita si-l voi primi cu bratele deschise, pentru ca stiu, iubirea ajuta mult. Desi ma simt ca o marioneta careia i s-au rupt cateva sfori, voi continua sa-mi joc piesa pentru a veseli publicul. "Avand incredere, reusesti multe.":asa mi-au spus cativa.

Acum ma culc relaxata cu vopsea pe degete. E deja maine. Astept sa vad ce se mai intampla.

Tear away

Love makes us look like fools

N-am inteles niciodata comportamentul ciudat al persoanelor indragostite. Luandu-ma strict pe mine, obiectiv vorbind, realizez ca in compania unei anumite persoane mai speciale ma balbai, transpir, privesc in diverse locuri, devin foarte nesigura pe mine, am emotii si batai rapide ale inimii. Cred ca asta sunt chestii generale pentru toti. Dar un lucru il stiu sigur. Ador senzatia. Ador acel inceput cand incep sa cunosc o persoana si mai ales cand intalnesc persoane la care, oricat te-ai chinui sa le cunosti, nu reusesti. In ultimul timp, am simtit nevoia sa stau inconjurata de lume. Mi-am accentuat atentia pentru a-i studia, analiza comportamente, gesturi si stari in functie de fiecare moment mai accentuat. De ce dracu' trebuie sa fim dependenti de o asemenea stare? Nu stiu de ce e asa placut sa pari ca un prost in fata celeilalte persoane. E enervant sa vezi pe cineva nepasator pe langa tine, si totusi asta pare mai incitant. Dar incerc sa fac o pauza pe acest plan. Nu stiu de ce. Nu ma ajuta cu nimic. Nu ma face sa ma simt mai bine, pur si simplu asa mi-a casunat sa procedez. Sa stau departe de orice sentiment care m-ar face "sa-mi pierd capul". Dar apoi ma gandesc: Inima mea e mare. Nu-s o egoista daca nu o impart cu nimeni? Dar si daca umbli de nebun, obosesti, te asezi, iti tragi sufletul, bei o gura de apa apoi continui. Sa zicem ca eu am ajuns la acea gura de apa. Mai este doar un pas pana la o noua pornire. Si nu garantez ca va functiona. Cred ca voi avea pauze dese pana voi ajunge la sosire. Si uite asa a aparut o intrebare: De ce le este frica totusi celor indragostiti? De start, de drumul strabatut sau de linia de sosire? Mie personal imi e frica de toate in egala masura. De asta sunt acum in casa si scriu astea probabil. Dar e o prostie. Sunt doar niste cuvinte irosite, citite probabil de oameni nepotriviti. E logic ca dragostea difera pentru fiecare din noi, dar asta nu ne face mai putin fraieri. "Fraieritatea" produsa de dragoste este un simptom general si suntem fraierichiar si atunci cand incercam sa negam sau sa ascundem.

Cu melancolie

Fiecare pas facut pe strada, fiecare val care se sparge la mal, fiecare bere care racoreste intr-o zi caniculara, fiecare oprire a autobuzului in statie...nu e moment in care mintea mea neobosita sa nu se gandeasca la diverse probleme existentiale, la un dor ce il port, la o excursie ce mi-o inchipui, la o idee de desen. Dar m-am refugiat printre oameni si i-am cautat pe toti cei care m-au facut sa uit pe moment de lucrurile la care nu as fi vrut sa ma gandesc deloc. Si da,,,la un moment dat voi obosi sa fac si asta, ma voi satura si voi dori din nou stabilitate. Va veni cand voi fi hotarata s-o primesc.
Insa pana atunci imi voi crea singura povestile. In colivia mea aurita de unde nimeni nu ar trebui sa indrazneasca sa patrunda. Este cel mai bine asa. Dar e doar o stare trecatoare. Orice peisaj inconjurator ajuta. Asa e legea firii. Sa avem momente fericite dar si triste.