N-as fi vrut sa revin cu vreo scriere de genul ce va urma, dupa o absenta de 2 saptamani. Dar vreau sa-mi adresez mie mai intai niste intrebari legate de razboiul asta vesnic intre parinti si copii cu care fiecare casa se confrunta.
Exista copii mai destepti decat parintii lor?
Care sunt sacrificiile pe care fiecare parte trebuie sa le faca pentru a se instala armonia?
Cate incercari pe discutiile interminabile si fara niciun sens trebuie sa existe?
Daca nu mai exista nicio solutie la aceste intrebari, ce-ar mai trebui facut?
Nu sunt o persoana pretentioasa cu anumiti oameni, dar cer respectul cuvenit si limita de intelegere. Nu exista. Sunt considerata nebuna. Trimisa prin diverse usi, sa ma rezolve altii, parintii mei ironizeaza faptul ca ei nu reusesc. Lacrimi in van, vene pronuntate, dureri de cap. In mijlocul sarbatorilor de iarna. Se merita acest efort psihic pentru a discuta lucruri pe care de fiecare data le discuti?
...lipsa unui venit personal, situatia scolara, prezenta baietilor care se interpreteaza ca te-ar influenta negativ, bani "bagati in curul copiilor degeaba".
Mda...sunt eu un personaj negativ aici? Toti cei de-o varsta cu mine imi vor da dreptate. Corect.
Eu vreau doar sa stiu ce-mi lipseste sa pot comunica cu ei fara probleme.
