Iubita copilarie

Dagga feat. Catalin - Cum am crescut
Asculta mai multe audio Muzica »
Mi-am gasit pozele...pozele de acum multi ani,pozele in care eu eram o mogaldeata de copil caruia fiecare in parte care trecea si ma observa isi spunea probabil in gand:"Vai,ce scumpa e!" asa cum procedez si eu acum cand observ copii mici dupa care ma topesc, fiindu-mi dor dupa acele vremuri in care eram plimbata cu caruciorul si cand mancam "gogosi" de pamant dorindu-mi sa am o viata de adulta si in care lumea sa ma ia in seama.Acum traiesc acele dorinte si ghici ce...FUCK THEM!
Sunt insipide,adesea fara veselie si findu-mi frica de viitorul fragil si intunecat care inca ma asteapta,fiindca asta e doar o parte inca draguta.
Eh,si uite asa...razand la poze si amintindu-mi chjiar si replicile utilizate atunci,poezioara spusa in fata parintilor care isi doresc sa opreasca acea clipa admirandu-si plodul.
Priveam cu nostalgie...o lacrima mi se prelinse pe fata.Mi-e dor.
Ma intreb daca as face lucrurile altfel daca s-ar putea da timpul inapoi.Nu cred.Mi-a placut,cu mici regrete,cam tot.Ma simteam fericita, la vremea aceea,in inconstienta mea inocenta.
Un ecou imi suna si acum in cap cum spunea mama:"Of, ce repede au trecut anii aia!"
Realizez...si vreau sa ma bucur de acest prezent pentru ca asa voi plange si dupa el peste cativa ani.Acum am aptitudinea de a profita de fiecare clipa a tineretii mele ramasa.

Lipsa contrastata cu abundenta

Incubus - wish you were here


Odata cu venirea primaverii,cu atmosfera mai calda si cu aparitia copacilor infloriti,am inceput sa simt si eu nevoia de afectiunea unei persoane dragi.O persoana care sa ma faca sa-mi pierd capul si sa nu-mi doresc sa mi-l recapat,sa mor de nerabdare sa vina urmatoarea zi doar ca sa stau cu el pe o banca in parc macar 10 minute,sa il vad doar pe el fara sa-l compar cu altcineva...ce mai...sa fiu intr-un asemenea extaz incat sa pierd notiunea timpului.
Nu ma pot plange ca nu am intalniri cu diversi baieti si nu am discutii interesante sau hazlii cu fiecare din ei,sau priviri subtile care sa-mi dea de gol gandurile ascunse,pentru ca astea au tot fost vacanta asta din abundenta.
Dar mereu apare o problema...Constat ca nu de asta am nevoie,nu asta imi doresc.Exista o lipsa peste care nu prea pot sa trec.Altii si-ar pune intrebarea:"Iesi la plimbari,te simti bine,cunosti oameni noi.Ce vrei mai mult?".Asta e...nu vreau sa cunosc toata gloata.Vreau ceva simplu care sa se complice,vreau din nimic sa apara totul,vreau dintr-o persoana aparent banala sa gasesc cele mai ciudate caracteristici si cu cele mai ciudate calitati,vreau o persoana care sa ma completeze...asta e clar.Dar pentru a se intampla asta,acel cineva ar trebui sa cunoasca fiecare defect al meu si sa-l transforme intr-o simfonie de lucruri frumoase.Ca si cum as canta fals si cineva mi s-ar alatura transformand intr-un duet armonios.
Oricum...le simt lipsa atator lucruri incat toata aceasta abundenta nu ar face fata.Si aglomerarile astea sunt doar provizorii.Nimic concret.Si atunci lipsa e si mai mare.

Imaginatie

Enya-Evening Falls
Asculta mai multe audio Muzica »
Zile cu soare si cu luna,
Amintiri care s-aduna.
23 unde te-ai dus?
Toate clipele frumoase cu tine au apus.
Vezi iubiri in felul lor
Oare tie o sa-ti mai fie dor?
Imagineaza-ti...esti un astru calator...
Dar mereu vrei sa te-ntorci
Zambet fad ce-ncerci sa storci
Chinuit sa razi,simti ca te sufoci.
Luna ce iti sopteste?
Va veni sau te paraseste?
Inconjurat de stele,te simti solitar.
Indreazneste sa visezi,iesi din banal.
Nu te lasa umbrit
Fii tot timpul urmarit.
Vis...iluzie descatusata...
Cauta drum spre a fericirii poarta.
Prins in mreje de trecut...
Te lovesti de prezentul obosit,
Si fiecare joc ramane nedeslusit.
Jocul tau infantil in care esti prins
De incercari provocatoare te lasi cuprins.
Necontrolat,risti sa cazi in adancuri
Primejduiesti sa alegi doar nimicuri.
Farame de dezamagire si temut.
Continui calatoria spre necunoscut.

Fara cantec

Beethoven - Sonata lunii
Asculta mai multe audio Muzica »

Muzica pe toti ne inspira.O ascultam in functie de stare,in functie de simtiri,in functie de cei din jur.

Pentru mine ea e vitala si din fiecare acord sau vers al melodiilor ascultate de mine care imi dau suflul de care am nevoie la acel moment,devine o binecuvantare.

Am plans pe multe melodii.Asociez fiecare piesa auzita cu cate o persoana.Imi vine greu cand imi amintesc de persoane de care nu as vrea sa-mi amintesc.

Cant in orice moment orice imi vine in minte,orice ma dezleaga de mine insami si-mi creez propria-mi libertate pe care multi o percep doar ca niste sunete stridente,nedefinite,false.Nu-si imagineaza ca poate in acel moment,eu respir de fapt.

Dar nu-mi pasa...ma "ascund" intr-un colt si fredonez in surdina un refren ordinar dintr-o piesa pe care nici eu nu mi-o amintesc prea bine.

Insa azi a fost liniste.Corzile mele vocale nu au vibrat scotand sunete melodioase.Am realizat tarziu cand eram in autobuz in drum spre casa.M-am intrebat:"Ce-i cu mine?...Eu mereu fredonez.Este o boala iremediabila.Incep si nu ma mai pot opri."

Acum insa nu-mi puteam desclesta gura sa scot macar 2 acorduri.Simteam linistea apasatoare dintre conversatii si nu o puteam umple cu cateva acorduri,cateva mormaieli macar.

Imi blochez caile spre ceea ce ma defineste pe mine ca persoana,conturul care ma formeaza si care le trasmite celor din jur ceva concret,real.Dar asta nu sunt eu...

Paste pustiu

Cu totii,probabil, aveti macar o idee despre conceptul de tara,sat,animale,praf si cateva case conglomerate pe o vale unde nici semnalul la telefon nu ajunge.Daca nu,ma gandesc ca v-ati putea imagina...Daca vrei sa te dai drept mort,acolo e locul ideal sa locuiesti.

Un cocos cotcodacind la rasarit exact cand ti-e somnul mai drag,cativa pui care toata ziua piuie din motive nebanuite de noi,tot praful inhalat facandu-ti nasul fabrica desi muci dar lumea zice ca este aer proaspat de tara,numai batrani cu un picior in groapa,"adorabilul" wc din curte si cele doua posturi de televiziune pe care le tot schimbi la infinit.Astea ar fi cateva din elementele care alcatuiesc modelul perfect de "stat la tara".Cam de asa ceva am avut eu parte de Paste.Ce-i drept,casa bunicii mele,micuta si rustica incadrata perfect in acel mediu,insignifianta la o prima vedere,poate crea o senzatie de relaxare,sa stau pe prista molesita de soare,tolanita cu o carte in brate,dornica sa atrag toata caldura soarelui,apoi sa "ard" de nerabdare sa vina noaptea sa pot zari milioanele de stele avand pentru fiecare din ele cate o dorinta.Intre astea exista partea de festin care intodeauna se termina cu "pleznirea" burtilor,ciocnitul oualelor care defineste aceasta sarbatoare si vestitul salut:"Hristos a inviat!" in loc de vechiul"Buna ziua!".Doar astea te fac sa ealizezi ca este o sarbatoare mai importanta,in rest ar fi total banal.Apoi inlanirile cu rudele cu care n-ai mai avut contact de Pastele trecut si bineinteles,nici acum nu le duceai dorul dar se practica ca sa nu zici ca esti chiar singur pe lume.

Zilele mele la tara au fost pustii.Merg atat de des pe acolo incat locurile,devenind atat de comune,nu ma pot impresiona cu nimic,nu am nici macar o mica emotie.Poate doar efectul primaverii,cu acei copaci imfloriti si albinutele harnicute,si eu roind pe langa ele incercand sa le surprind intr-o poza.

Dar au trecut...se duce si Pastele...trec si alte momente probabil la fel de neinsemnate.Doar ma intreb de ce in ultima vreme este doar asa?

Trebuie sa vina si momentele in care sa nu-mi fac griji ca a2a nu va mai fi asa de hazlie,emotionanta,vesela ca...ce-a de azi probabil (vorbind la general).

Si daca este acolo de ce nu vine?

Toti ma intreaba cum o mai duc,
Spun ca sunt bine dar nici eu nu stiu pe unde s-o apuc.
Aerul si zgomotul de oras ma relaxeaza...ciudat...
Capul oricum mi-e cufundat...
Cu ganduri ca trebuie sa-l gasesc pe "el",
Umblu de nebuna dar nu-l gasesc defel.
Nici atractie,nici emotie nu mai simt,
De ce doar gandurile negre ma cuprind?
Nepasarea produsa de dobitoci,
Ma face sa spun:"Tu esti altu' ca si ei...ma sufoci!".
Practic un joc efemer,
Nu ma duce nicaieri...
Imi doresc nu stiu..."surprinde-ma!",as spune.
El cu mine sa traim in alta lume.
Nu as avea nevoie de neintelesurile lor.
Vreau doar un strop de dragoste din al lui izvor.
Sa-i simt mana calda langa a mea,
Si sa uit ca imprejurul ar exista.
Clipesc...apoi realizez ca am visat.
Dar daca totusi a fost adevarat?
Dar imi simt mana rece...el nu este.
De ce tocmai din jurul meu lipseste?
Imi impun ganduri pozitive.
Si in curand sper ca va fi bine.

Cine sunt eu?...

...este intrebarea la care niciodata nu ne gandim,probabil pentru ca ne este frica sa ne descoperim cu adevarat.Nici eu nu am luat in calcul acest aspect daca nu as fi fost intrebata.

Realizez ca analizand posibilitatile acestei intrebari,pot descoperi noi defecte pe care sa le pot schimba (sau nu).

Cine sunt eu?

Sunt toate culorile,zambetele,buna-dispozitie,caldura si luminozitatea trupului,naturaletea,debordanta,voiosia,copilaria strapunsa de maturitate,sunt un artist plastic,sunt indecizia,obraznicia,frustrarea,vulgaritatea perceputa de cei din jur,sunt fata cu influente de baiat,sunt zgomotul rasetelor mele tipatoare,sunt inatractivitatea,nerusinarea,dispretul si egoismul.

Reprezint un amalgam de sentimente schimbatoare la fiecare claxon de masina sau fiecare pieton care ma priveste aparte si se intreaba in sinea lui "Cine sunt eu?".

Fiecare gest,tic,privire,grimasa...reflecta o parte din personalitatea mea.

Sunt ambitia de a-mi atinge idealurile,sunt visarea dn care nu vreau sa ma trezesc,sunt dezamagirea lucrurilor care nu sunt intelese de multi.

Sunt miniona care imprastie energie,dornica mereu sa se afirme si sa atraga prin fieacare respiratie sau cuvant rostit,nu aspectul fizic trecator.

Sunt schimbarea in bine pe care doresc s-o savurez la orice clipa,la orice pas,la orice rasuflare.

In final...sunt tot ce urasc si iubesc la mine.

Slow Motion

Daca toate actiunile noastre ar putea fi percepute de ochi intr-un ritm lent,am reliza mult mai bine frumusetea sau uratenia lucrurilor si efectele lor.Cei care isi mai analizeaza uneori actiunile de care depind ei si cei din jur, o fac atunci cand realizeaza tensiunea creata sau constienta ca undeva nu este ceva bine sau trebuie imbunatatit.Atunci rememorezi fiecare pas,gest,semn,timp petrecut pentru a descoperi greselile,neintelegerile,tensiunile,etc. care se pot schimba sau nu...aici depinde de mai multi factori dar cel principal ar fi intervalul de timp in care realizezi micile "chichite" care se ivesc in viata cotidiana.Analizeaza repede momentele lente,pentru ca si "lentul" trece destul de repede. :)