Fara cantec

Beethoven - Sonata lunii
Asculta mai multe audio Muzica »

Muzica pe toti ne inspira.O ascultam in functie de stare,in functie de simtiri,in functie de cei din jur.

Pentru mine ea e vitala si din fiecare acord sau vers al melodiilor ascultate de mine care imi dau suflul de care am nevoie la acel moment,devine o binecuvantare.

Am plans pe multe melodii.Asociez fiecare piesa auzita cu cate o persoana.Imi vine greu cand imi amintesc de persoane de care nu as vrea sa-mi amintesc.

Cant in orice moment orice imi vine in minte,orice ma dezleaga de mine insami si-mi creez propria-mi libertate pe care multi o percep doar ca niste sunete stridente,nedefinite,false.Nu-si imagineaza ca poate in acel moment,eu respir de fapt.

Dar nu-mi pasa...ma "ascund" intr-un colt si fredonez in surdina un refren ordinar dintr-o piesa pe care nici eu nu mi-o amintesc prea bine.

Insa azi a fost liniste.Corzile mele vocale nu au vibrat scotand sunete melodioase.Am realizat tarziu cand eram in autobuz in drum spre casa.M-am intrebat:"Ce-i cu mine?...Eu mereu fredonez.Este o boala iremediabila.Incep si nu ma mai pot opri."

Acum insa nu-mi puteam desclesta gura sa scot macar 2 acorduri.Simteam linistea apasatoare dintre conversatii si nu o puteam umple cu cateva acorduri,cateva mormaieli macar.

Imi blochez caile spre ceea ce ma defineste pe mine ca persoana,conturul care ma formeaza si care le trasmite celor din jur ceva concret,real.Dar asta nu sunt eu...