Feel...Do not think!

.:: Andain-You Once Told Me ::.

Respect, incredere, sinceritate, comunicare, compromisuri, intelegere, sentimente investite, personalitati descoperite...toate stau la baza unei relatii cat mai apropiata de perfectiune.
La inceput nu ti cont de toate acestea...le capeti incet-incet in functie de evolutia relatiei. Insa punandu-le cap la cat, eu am realizat ca toate aceste elemente alcatuiesc un amestec pe care de acum incolo il noi intelege si mai usor.
De la prima apa sarata rece simtita la inceput de vara sub o luna plina, lucrurile au evoluat firesc, fara sfortari si cat mai indeaproape. S-au strecurat nelinisti, discutii, superstitii, neincrederi, lacrimi si ingrijorari., dar nu s-a pierdut spiritul care a impreunat mainile tinand cei 2 maci.
Un respect pentru fiinta ce-o reprezinta fiecare unul pentru celalalt, o incredere bazata pe comunicare si priviri adanci in ochi, nevoia de a renunta la actiuni uneori importanta in favoarea persoanelor implicate, limbajul fara cuvinte, cate un sentiment nascut la fiecare zi petrecuta, cunoasterea "interiorului ambalajului"...toate creand o mare colorata in functie de dorinte, vise, amintiri create, emotii, atingeri.
Cu o recunostinta ce vesnica o sa ramana imprimata, ma declar invingatoare in fata unei forte ce-ar putea desface mainile impreunate, bucurandu-ma de fiecare zi in care soarele poate nu este prezent sau de vreun fer aprig care nu ma va opri sa stau departe de mister.
De acum inainte, tot ce-mi va ramane de facut va fi sa simt caderi pline de adrenalina care sa se termine cu doua brate gata sa ma salveze, fara sa ma gandesc macar o clipa la alte consecinte.
Inchid ochii si merg...stiu ca ce iubesc ma va ghida.
(Multumesc pentru fiecare rasuflare pe care o imparti cu mine)

Intens

Cecile Bredie - The autumn leaves / Les Feuilles Mortes

Trecut si viitor...toate mi s-au adunat in prezent.Of...si cat de tare doare fiecare in parte. Ingrijorarea pentru viitor, melancolia pentru trecut si nemultumirea pentru prezent, toate adunate intr-un timp limitat scurt cat dureaza o piesa calma. Intinsa intr-un pat de frunze tomnatice in culori calde privind cerul instelat al noptii friguroase care nu pare sa ma deranjeze, fiind prea distrasa sa "repar" cate ceva din fiecare timp. Parca as fi un Scrooge fara spirit al sarbatorilor, vizitat de spiritele timpului, ma lovesc de descoperirea nefasta a greselilor ce au fost si vor urma, orbita de calmitatea personala, inchisa in cochilia mea, uitand de factorii externi.
Ca un copac in plina vara. Bogat in frunze, gata sa rodeasca, se bucura de ceea ce daruieste...dar apoi...incet se usuca, frunzele il parasesc si ramane infrigurat, trist si nefolositor.
Dar de la cine altcineva sa astept "rodirea" lucrurilor bune daca eu nu-mi iau "apa" necesara pentru a ma dezvolta?
In ultima vreme n-am ai cui sa ma destainui. Nici n-ar fi inteles lumea. Nici eu nu as fi fost in stare sa ma exprim. Eu imi pun intrebari, eu imi caut raspunsurile.
Drumuri incotro?
Sentimente incotro?

Scurte rememorari

Prietenul meu blog si putinii cititori care se mai delecteaza cu scurtele mele ganduri transpuse aici au dus dorul unei noi postari. Acum a venit timpul s-o ofer...
Ca o scurta trecere in revista, cateva lucruri care s-au mai "lovit" de viata mea au fost:
- o campanie electorala bazata in deajuns de mult pe naivitatea sarmanilor si foamea purtata in stomacuri incat sunt "cumparati" cu un pliant in care sunt prezentate cuvinte de lauda la adresa viitorilor sefi ai statului pe care sunt destul de revoltata dar voi dezbate tema asta cu alta ocazie (si chiar abia o astept...mai trebuie stranse niste "dovezi")
- o promotie de delectare si recuperare dupa alergatura campaniei care imi aduce si-un venit modest dar bine-venit
- cate o iesire fugitiva in vreun bar sau 15 minute petrecute cu prietenul pe fuga
- oboseala acumulata din timpul zilei care nu-mi mai lasa loc nici de rasfatat "animaluta" mea Sophie
- visele nelipsite din fiecare noapte care se leaga ca un serial siropos, asemeni "Tanar si nelinistit"
- scurtele conversatii purtate cu prietenele mele la telefon in care ne plangem de "greul" descoperit la varsta de 20 de ani dupa atata vreme in care am pierdut vremea prin baruri la cafele sau dormit pana la ore tarzii; spatele simte cel mai bine acest efort.
- idealurile care se nasc zi de zi cu fiecare idee care iti licareste in cap
- bucuria aniversarilor si implinirea sufletului ca am oferit un cadou deosebit pentru o persoana deosebita
- emotiile traite zi de zi si gandul ca "Ce o sa mai urmeze astazi?" te fac sa inaintezi si sa privesti spre viitor.

O Sophie care ma scapa de fobii

atb-some_things_just_are_the_way_they_are

Doua elemente au alcatuit seara mea de azi: "animaluta" mea de companie si niste muzica chill. Lungita in patul meu, o lumina difuza ce-mi strabatea camera, un morcov mestecat alene si o gramada de ganduri de care ma ascund. Nu in totalitate insa... Purcica mea este prezenta pe umarul meu gata oricand sa-mi primeasca capul lasat pe trupul ei destul de mic inca si ochii ce i se micsoreaza de placere atunci cand o mangai sub barbie. Ma gandesc...sunt norocoasa ca m-am ales cu ea; pot rade zgomotos, pot plange, ma pot stramba, pot sta dezbracata, nemachiata, ma intampina mereu cu zgomote gingase cand ajung acasa, pot sa ma ascund alaturi de ea de cele mai rele frici despre lume.
Nu stiu cati se gandesc ca atunci cand ies din casa sunt deja victima unei priviri prea insistente pentru orice defect l-ai avea, victima a unei certi prostesti cu prietenul din cauza locului de iesit la cafea, victima a unui autobuz care te conduce fara voia ta la slujba/scoala/meditatii/plati diverse, s.a.m.d. insa in seara asta am realizat ca vreau sa ma refugiez doar la gandurile mele despre ce ar trebui sa fac maine sau cum o mai duce alta lume de care n-am mai auzit de ceva vreme sau de ce incet-incet fiecare prietena se concentreaza mai mult pe partenerul ei realizand ca si el intr-o zi va disparea.
Nu mi-a placut ziua de azi, trebuie sa recunosc. Dar... ca in orice lucru pe care il urasc, gasesc si unul pe care sa-l iubesc. Urasc ca telefonul n-a sunat decat apelat de mine, dar iubesc seara asta cu Sophie pe semiintuneric care, printre scanceli, imi mai oferea cateva raspunsuri la zecile de intrebari buclucase.
Well...noaptea e un sfesnic bun deci s-o las sa-mi faca rolul...

Not anymore

Angel flying too close to the ground

"Not for the proud men apart from the raging moon I write on these spindrift pages,
Not for the towering dead with their nightingales and psalms,
But for the lovers, their arms round the griefs of the ages..."
Lipsesc atatea, s-au inlocuit atatea cu poveri grele, triste, negre...incat chinuit adaugi culori dar intunecimea pare sa le controleze pe celelalte. Lipsesc atatea zambete, atatia stropi calzi de vara sub care alergam inconstienti de problemele celor din jur, atatea povesti anoste care pareau basme prezente, atatea guri adunate la o ciocolata, atatea filme cu printese la care suspinam, atatea intalniri fugare pentru care iti doreai sa te trezesti urmatoarea zi, atatea lumanari suflate in care iti incredintai dorinta cea mare.
Timpul- inger viclean ce zbori aproape de noi, luandu-ne clipele copilaresti si aruncandu-ne problemele existentiale specifice celor 20 de ani. Ne momesti cu avantul libertatii, dar ne rapesti simplitatea fericirii.
In final, ramanem doar cu pareri de rau, frica, neincredere chiar si in cei apropiati, deziluzii,

Sadness of the edge of love

I've got a raindrop lining down my cheek just like a tear. That's all i have to say.

"Maybe it's because i kissed you...to much
Maybe that is why my kiss means...to little
Maybe with a love so great and a love so small
Maybe i'll be left with no love...at all."