Mergi...si se viseaza

Drumul meu luminos(spre casa)...o lumina foarte alba, orbitoare care se dovedeste ca ma conduce la un portal spre viitor...din care, cu o singura clipire, intr-un mod miraculos, mi-am putut vedea viitorul. Totul a inceput sa curga, ca o perdea ce avea prinse poze despre viitor. Apoi totul s-a intunecat...am revenit. Dar inca nu aplaudati. Stiu ca viitorul doar vrea sa tin pasul cu el, pentru ca astfel voi incerca la nesfarsit sa vizualizez acele poze din nou care s-au uitat de cum s-a sfarsit clipirea. Dar totusi...cati oameni noi. Apare si EL care jucat pe sfori de viitor, mi l-a prescris bine in piesa. Si dracu' stie cat ma bucur de acesta scena, dar poate e un act complet unde pot observa si greselile ca sa le schimb, insa nu e prezent in permanenta totusi. Si unde visez...este prea mare suprafata de cautare incat nici pe internet nu pot da de el, si totusi, fanteziile isi spun cuvantul.
Huh?? Am deviat putin...scuze...m-am intors:D Apoi drumul meu s-a racorit putin si drumul parea mai "comestibil", ca un aliment care sta bine in frigider. Pasii nu-mi erau grei dar pareau ca urmau drumul, cu trupul departat mult de cap. Actul 2, dupa atatea batai in "usile" trecutului foarte apropiat(dar sunt explicatii ale autorului, se gandi ea), apare scena in care erotismul e caracteristic la o anumita vreme...iar apoi inca un ritm de basi. Si vocea aceea stridenta, ma simteam suind mii de trepte in ipostaze foarte ciudate. Apoi o latura de senzualitate, pentru a tine greata si setea departe. Mintea anima tot entuziasmul pentru acele mici excursii pe diverse decoruri.
Iar de acum sunt tot mai EU...si lumina alba.