Stire:Astazi autobuzele circula lent

Pentru cei obisnuiti cu "mersul" cu autobuzul, mai ales pe timp de vara,full si fara niciun geam crapat,ar trebui sa stie ca se poate si altfel.

Pe inserat, cand inevitabil m-am urcat in autobuz pentru a ajunge la locatia dorita, am constatat farmecul. Urca lent lasandu-mi timp sa admir fiecare masina care ne depasea, sa-i pot vedea pe pietoni la fata, sa stau atintita asupra unui lucru suficient de mult timp. Avantajul pe care il ai atunci cand circuri cu autobuzul decat cel al masinii, este ca poti fi atent la tot ce se petrece in jur. Sa dai peste o floare plantata de angajatii primariei pe care tu sa o rupi, sa poti admira imbracamintea celor care iti sunt"vecini", sa ai ocazia sa mai tragi cu urechea la tot soiul de conversatii dubioase.

Autobuzul meu era cu putine persoane, toate sedeau pe scaune, iar eu asezata la fereastra, vedeam mai departe decat geamul acela semifumuriu. Si noaptea avea culorile ei. Mergea lent, pe fundalul unei muzici melancolice. Nu se grabea ca si cum avea de facut norma. Nu ma deranja. Imi placea sa stau asa in el. Ma legana si-mi crea o stare de somnolenta. Visele ramaneau, fara indoiala,la fel de active. Nimeni nu vorbea. Se auzea in surdina zgomotul motorului, pentru ca oricum ascultam muzica. Imi placea ca-mi parea ca ma duce mai departe decat locuiam de fapt. Dar chiar si cea mai lunga excursie se incheie.

Neasteptare

Un inceput inocent, neasteptat si naiv,
Ce purta dupa el un impuls avid
Cuprinsi de-o vraja, un el si-o ea
De-atat amor, marea rece nu mai conta.
Un astru ce-i veghea de sus,
O dragoste ca-n basme,de neapus.
Atata foc in inimile lor bogate-n stare
Cu timpul lacom se purtau avare.

Dar neasteptat,timpul tot nu s-a lasat.
A sters ca un burete tot ce-a adunat.
Marea si privirile s-au dus departe
Nicio atingere nu mai pare aparte
Si vahduhul si-a uitat luna plina
Dragostea zace pe jilt in tihna
Peste flacari au cazut turturi de gheata
Sarutul chinuindu-se sa scrie alta prefata.
Normalitate meschina cu zambet fad
Reda acestor spirite sclipirea de-altadat'!
Ori prefa-te cruda si uita tot
Dragostea nu-i un iarmaroc!

Elementele unei relatii sentimentale

O relatie sentimentala reprezinta o legatura, conexiune, raport, asa cum este explicitata si in DEX (am cautat), la prima citire, la fel cum ar fi logic cu oricare alte lucruri din univers. Insa, pentru o fixare mai buna si o intelegere cat mai usoara atat a mea cat si a celor confuzi cu privire la acest concept, m-am gandit ca ar potrivit sa "storc" din minte cateva caracteristici definitorii a unei relatii sentimentale.

Asa am gasit cateva elemente de care eu cred ca sunt necesare intr-o relatie: iubire, incredere, comunicare, intelegere, devotament, respect, siguranta, implicare, atractie, afectiune, pasiune, dorinta, multumire, fericire, lascivitate, recunostinta, apreciere, etc.

Pacat ca multi le obtin dar le pierd din prostia lui sau a ei. Concentrati mai mult pe ceea ce le lipseste, uita sa se mai bucure pe cele pe care le au. In cazul meu, sper sa nu realizez ca la un interval de timp incep sa pierd cate un element in loc sa-l solidific. Insa, in cazul in care oferi mare parte din acele lucruri si realizezi ca nu ti se intorc in aceiasi maniera, atunci cu tristete poti spune ca nu mai are rost.

Nu vreau sa dezbat cazul meu in public inainte de a-l concretiza in particular, insa odata cu acest post am realizat ca o relatie trebuie sa aiba o temelie buna pentru a te bucura apoi de siguranta constructiei.

I love...myself

Din titlu dau impresia de egoism. Stiu. Altruistii o sa ma judece. Dar ma pot explica. Nu-mi doream chiar asta. Adica da, ma iubesc si pe mine, e normal si logic, fiecare o face intr-o oarecare masura, insa nu vroiam sa ma iubesc doar pe mine. Acum ceva vreme am vrut sa scriu un post in care sa explic "cat de mult iubesc sa iubesc" dar calculatorul a avut o problema si m-a oprit in a-mi exprima gandurile de atunci.

Well...lucrurile se schimba, fara sa realizezi uneori. Este trist cand se intampla asta pentru ca atunci constati ca nu prea mai ai ce sa faci. Singurul lucru care iti ramane e speranta ca ceva, pe undeva, se va indrepta. Imi place sa primesc afectiune si atentie din partea celorlalti iar cand acest lucru nu se intampla tocmai la nivelul asteptat, imi fortez sentimentele cu mine insami. Hm...suna chiar ciudat chiar si pentru mine.

Oricum nu cred ca este o problema. Viata e corecta cu mine. Daca vreau sa primesc ceva trebuie sa ofer. Banuiesc ca nu am oferit dragoste asa ca e normal sa nu o simt nici din partea altora. Se merge pe ideea de egalitate. Sunt o persoana castigata pentru ca nu am uitat de persoana mea iar vreodata, se va gasi cineva caruia sa-i impart din iubire si sa faca si celalalt asta.

Let go, let flow

Cu o seara in urma filozofam cu cineva despre termenul de "flow" incat tineam sa scriu cateva ganduri legate de asta. Eu de fel sunt o persoana careia ii place stabilitatea si siguranta in orice activitate o practica. Insa de la o vreme am vrut sa schimb un pic lucrurile si sa ma bucur doar de momentele prezente, fara sa mai cantaresc aspectele pozitive si negative ale acestora. Ma las purtata in voia sortii si urmez doar singurul drum pe care il vad in fata ochilor. Plutesc usor dornica de placerea lucrurilor care mi se ivesc in cale si incerc sa nu despic firul in patru apoi cautand un motiv ca sa regret toate cele intamplate. Sa nu uitam totusi ca exista si o marja de eroare si posibil ca nu toate lucrurile facute cu ochii inchisi sa duca la ceva bun. Dar ce mai conteaza?

Stam si gandim mereu de n ori care e cea mai buna cale pentru a face un anumit lucru si ne trezim ca de fapt am ales varianta cea mai gresita care ne conduce la o dezamagire imensa.
So...in concluzie...asa cum spuneau niste gagici in filmul "Something new" ...Let go, let flow!