Din titlu dau impresia de egoism. Stiu. Altruistii o sa ma judece. Dar ma pot explica. Nu-mi doream chiar asta. Adica da, ma iubesc si pe mine, e normal si logic, fiecare o face intr-o oarecare masura, insa nu vroiam sa ma iubesc doar pe mine. Acum ceva vreme am vrut sa scriu un post in care sa explic "cat de mult iubesc sa iubesc" dar calculatorul a avut o problema si m-a oprit in a-mi exprima gandurile de atunci.
Well...lucrurile se schimba, fara sa realizezi uneori. Este trist cand se intampla asta pentru ca atunci constati ca nu prea mai ai ce sa faci. Singurul lucru care iti ramane e speranta ca ceva, pe undeva, se va indrepta. Imi place sa primesc afectiune si atentie din partea celorlalti iar cand acest lucru nu se intampla tocmai la nivelul asteptat, imi fortez sentimentele cu mine insami. Hm...suna chiar ciudat chiar si pentru mine.
Oricum nu cred ca este o problema. Viata e corecta cu mine. Daca vreau sa primesc ceva trebuie sa ofer. Banuiesc ca nu am oferit dragoste asa ca e normal sa nu o simt nici din partea altora. Se merge pe ideea de egalitate. Sunt o persoana castigata pentru ca nu am uitat de persoana mea iar vreodata, se va gasi cineva caruia sa-i impart din iubire si sa faca si celalalt asta.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu