Doubt questions

In unele zile, chiar in timp ce merg cu autobuzul sau stau sub dus, mintea mea tinde sa puna intrebari la care nu stiu sigur si clar raspuns asa ca m-am gandit sa impartasesc, avand avantul unui film vazut din intamplare la tv. Unele sunt deja clisee, dar raspunsul e tot nedeslusit. So...
Ce e dragostea?
Ce facem din iubire?
Ce vor barbatii/femeile?
Este adevarat ca opusele se atrag?
Femeile au intradevar un al7lea simt?
De ce tind barbatii sa tanjeasca la alte femei chiar si atunci cand isi iubesc propria femeie?
Intodeauna realizezi cand esti indragostit?
Care e secretul unei relatii aproape perfecta?
Cum stii care minte si care spune adevarul?
Cum stii care e omul potrivit ca sa-ti imparti restul vietii?
De ce avem nevoie de confirmari atunci cand vine vorba de iubire?
Oare cati pasi sunt necesari pentru a cuceri pe cineva?
Afectiunea se poate confunda cu obisnuinta?
Cand lucrurile nu mai merg, de ce continuam sa le facem?
Ar functiona o relatie la distanta?
Poti "citi" o minte diabolica?
Cum poti castiga increderea cuiva?
Exista fericire?
Ar fi multe altele pe langa acestea, nu stiu daca ar avea rost sa continui lista. Poate pe parcurs voi mai adauga. Eu stiu raspunsurile mele la acestea, vreau doar sa le aflu si pe ale altora. M-a fascinat intodeauna sa stiu ce se afla in spatele unor simple priviri, taceri, gesturi.

Do you know what really goes on in the mind of the person with whom you sleep?

Oublier l'amour

Dragostea a fost dintodeauna un concept abstract careia putini au reusit sa-i dea de cap, iar cei mai multi au confundat acest sentiment cu altele apropiate, mintindu-se pe ei insisi.

In fond, ea este mai simpla decat multi isi inchipuie, pentru ca ar avea multe intelesuri, multe carari si mai ales multe suferinte. Asa cum spunea si Taxi: "Dragostea e simpla, doar noi cand ne iubim o complicam." Pe undeva, deep down, aceasta afirmatie se dovedeste adevarata. Dar nu intru in amanunte.

Strict de persoana mea, dragostea probabil va fi mereu un termen de neinteles, la care nici cea mai clara definitie nu m-ar face sa inteleg aceasta stare. In principiu, nu am simtit dragostea niciodata. Poate doar vreo surata de-a ei a fost in preajma in unele clipe la care am zambit, m-am bucurat si am mers mai departe. Poate singura mi-am activat un mecanism prin care sa pot acorda doar o anumita cantitate de sentiment fiecarui personaj cu care ajung sa formez un cuplu. Astfel dupa o perioada de timp, uit ca si cum as fi sters cu un burete.

Astfel am realizat ca singurul lucru care poate conta cu adevarat...este insasi viata cu orice iti rezerva ea. Dragostea, banii, fericirea...sunt elemente aleatorii create de persoane pentru a-si satisface nevoile generale. Uneori cand le avem, ne simti impliniti, alteori tocmai astea ne omoara. O nenorocita de antiteza. Cel mai bine inchid ochii si arat cu degetul spre directia pe care destinul o va alege pentru mine.

Dupa un an,stelele inca stralucesc pe cer

Unele povesti de viata, de dragoste in special, se fac remarcate cand ne asteptam mai putin. Asa s-a intamplat sa fie si la mine. Cu unele din ele. Si sunt mandra de asta. Ultima poveste este cea care m-a invatat ceva mai multe decat ma asteptam initial. La fel de frumos se vedea cerul, ca si asta seara. Like Kingston town baby!

Atunci nu am realizat ca se intamplase un miracol si ca viata mea va lua o intorsatura aparte si un mic rost. Asa ca am privit cu drag si in aceasta seara stelele sclipitoare, gandindu-ma cate s-au mai nascut in tot acest timp, cate au indeplinit dorinte, cate au facut miracole, cate au vegheat pe cei care meritau. Am privit spre una care parca imi facea cu ochiul si mi-am dorit ca noaptea de acum un an sa revina chiar si pentru cateva secunde (care instantaneu venea cu o duzina de alte stari). Banuiesc ca daca voi fi suficient de rabdatoare, se va indeplini.

Regele a murit...traiasca regele

O zi bulversanta, cu intrebari in contradictoriu si care in final lasau doar extenuari ale gandirii dar care intr-un final s-au adunat intr-o teorie generala descoperita cel mai probabil de alti filozofi in trecut dar abia in prezent constientizata de mine.

Pornind de la intrebarea: "Ce s-a terminat?", paradozal dar logic, raspunsul adus imediat a fost "orice lucru care se termina aduce dupa sine un alt lucru care incepe". Deci oricum ar fi, existi intr-un cerc inchis in care te tot invarti, incercand sa tot termini activitati care constati ca sunt precedate de altele care urmeaza a fi terminate, s.a.m.d.

Dar apoi ma gandesc...cred ca este destul de obositor si ametitor sa te tot invarti in acel cerc fara nici sa gasesti vreo idee de iesire. Damn. Claustrofobilor trebuie sa le fie greu.

Dar apoi, cand alta solutie salvatoare nu apare (exceptand moartea) singurul lucru care l-ai putea face este sa dansezi. Dansezi pentru ca s-a incheiat o actiune si o intampini pe urmatoarea cu dans. E precum...strangerea de mana atunci cand faci cunostinta cu cineva.

Cum e o zicala mai veche: "Regele a murit, traiasca regele!"

Ce nebunie....babilonie

Multe si incalcite sunt caile oricarui e pe sus si ne vegheaza, dar am impresia ca in seara asta le-am vazut mai abramburite decat in alte dati cu toate ca am tot circulat pe ele. Drept, lin, alene apoi o intorsura spre stanga apoi iar calm si pierdut unde imi permiteam sa evadez, apoi iar o cotitura pe care ma leganam si tot asa. Lumini prea orbitoare pentru ochii mei in noaptea oarba si muta, facand semne neintelese celor surzi care trebuie doar sa se priveasca in ochi ca sa poata intelege lucruri prea de neinteles. Niste tenesi aruncati pe cablurile de telefoane ale stalpilor reprezentau un decor al unei camere infinite si semnele de circulatie ce se aprindeau la intalnirea oricarui far trecator. In afara de caderea libera cu incetinitorul, fiecare pas mi-e strain. Am vazut doar absenta celor din jur. Imi ascultam ritmul meu si ma bucura drumul spre casa linistitor. Doar cateva trepte la final, un led verde urmata imediat de o lumina orbitoare perturbanta.

Ce ghinion, am ajuns! Stau doua secunde sa ma gandesc daca ma intorc inapoi. Oricum nimanui nu-i pasa.