Aseara cand ma indreptam agale spre casa, privind cerul am vazut-o pe Luna. M-am gandit sa vorbesc putin cu ea. I-am zis: Hei Luna. Pari cam adormita. Si eu sunt la fel. Am avut o zi grea si lunga. Esti plina asta seara. Imi amintesti de multe. Scuze ca te-am trezit, vroiam doar sa-i spun cuiva oful meu. Oamenii mai simt nevoia sa faca asta si simt ca pot avea incredere in tine. M-am aratat destul de vesela avand in vedere ca nu stau prea bine psihic. Chiar daca cineva imi zicea ca stiu doar sa ma plang si-mi place sa fiu asa, se inseala. Lumea ma cunoaste plina de viata, razatoare si vioaie, nu deprimata, obosita si problematica. Dar pentru mine toate au avut o rezolvare buna, asa ca poate ar trebui doar sa astept putin ca apele sa se linisteasca. Tu ma poti sfatui in vreun fel? Imi cunosti destul de bine povestea. Am mai conversat noi cand am avut ocazia. Ce ar trebui sa fac? Toti cu care vorbesc imi dau sfaturi subiective. Parca se pun ei in situatii de genu' si incearca sa ma convinga ca anumite lucruri sunt bune sau rele pentru mine. Dar parca nu vreau asta. Ce vreau eu e incurcat tare. Si ma aflu intre multe carari. Pacat ca nu ma intelege cine trebuie. Tu ma intelegi nu-i asa? Dar esti ca mine. Singura. Fara stele in jur. Zambeste! Maine poate fi mai bine.
Asculta mai multe audio Muzica
Un comentariu:
Tu nu esti singura.O stea mare iti lumineaza cararea.Problema este ca de la inaltimea celor aproape 21 de anisori nu o prea vezi.De fapt vezi bine doar cararea de alaturi pe care esti nerabdatoare sa pasesti.Dar ia priveste mai bine;ca sa ajungi la cararea pe care esti nerabdatoare sa pasesti trebuie sa o termini pe cea pe care ai inceput-o.Cararile nu suporta drumetii nehotarati si se inchid atunci cand ti se pareau deschise si luminoase.Alege in viata drumuri pe care TREBUIE sa le termini.Cand te vei uita in urma vei fii mandra de tine!
Trimiteți un comentariu