Cu melancolie

Fiecare pas facut pe strada, fiecare val care se sparge la mal, fiecare bere care racoreste intr-o zi caniculara, fiecare oprire a autobuzului in statie...nu e moment in care mintea mea neobosita sa nu se gandeasca la diverse probleme existentiale, la un dor ce il port, la o excursie ce mi-o inchipui, la o idee de desen. Dar m-am refugiat printre oameni si i-am cautat pe toti cei care m-au facut sa uit pe moment de lucrurile la care nu as fi vrut sa ma gandesc deloc. Si da,,,la un moment dat voi obosi sa fac si asta, ma voi satura si voi dori din nou stabilitate. Va veni cand voi fi hotarata s-o primesc.
Insa pana atunci imi voi crea singura povestile. In colivia mea aurita de unde nimeni nu ar trebui sa indrazneasca sa patrunda. Este cel mai bine asa. Dar e doar o stare trecatoare. Orice peisaj inconjurator ajuta. Asa e legea firii. Sa avem momente fericite dar si triste.