Rasarit...startul unei alte zi

Trezit bruscat...incetosat...liniste, calm, moale...langa cineva...afara soare
Chinuita imi pun corpul in miscare...
Stomacul mi-e macinat de foame...
O cafea amaruie necesara pentru o mai buna aprindere...
Un tarait de telefon...este el...ideal pentru o mai buna destindere...
Ameteala prin casa aiurea...monotonie...
Drum calduros...nelinistit pentru o intalnire...
Zambete senine si pupici in nestire...
Si-atata arta in jur...si cata admiratie...
Suspine lungi pentru exprimari absente...
Atatea talente ce zac adanc ingropate...
Si nehotarari si vise spulberate...
Si priviri adanci ce dau ganduri aberante...
Si cata dorinta de a noptii mangaiere...
Uitata de zilele cu glasul in tacere...
Sculptez prezentul in simtiri de jad...
Lupt sa combat trairea unui viitor fad.

Vis colorat

Avril Lavigne - Innocence

Sta aproape de mine la fiecare pas
Ma mangaie doar ca sa ii simt prezenta
Ma saruta ca si cum ar fi intr-un ultim ceas
Eu vesela, imi deschid portile spre inocenta.

Dar cum gasesc motivul ca nu-l doresc mereu?
Aud, ascult dar mintea nu-mi e totusi prezenta
Copil ametit ce crede ca inocenta e motivul meu
O candida voce ce-mi sopteste "Lumea nu asteapta".

Dar el apare si ma cearta ca viata nu-i curata,
Plang spunandu-i ca asta e tot ce am mai drag,
Dar inima i se frange vazandu-ma trista...
Si-mi strange corpul firav pana la-nserat,

Fara necazuri, lacrimi si lipsuri...
Asta gasesc in inocenta mea,
Platesti cu indurare in a zambetelor locuri,
Vis colorat ce-mi defineste personalitatea.

Complezenta

Privesti, gandesti, atingi, respiri...
Cauti savoarea unei noi iubiri,
Dezvelita de amarul inceputului timid
Iti ghidezi prezentul spre seninul infinit.
Nu sta! Bea fiecare picatura de fantezie,
Chinuit dupa un apus de ratacire.
Captiv in caruselul timpului obscur,
Cauta evadarea al trecutului murmur.
Crochiu de batai rapide ale inimii,
Suferiti tacit de teama realitatii.
Acum eu tresar din visul ostenit
Clipesc de multumire si spun:"Bine-ai venit"
Pot sa privesc, sa simt, sa sper,
Ca am si eu un loc sub cer.
Fragilul ego ce-mbratiseaza universul,
Arde mocnit sa descopere anonimul.
Cu fiecare astru stransoarea ma apasa
Un praf de descantec si durerea ma lasa.
Nori de vata colorati de stare,
Dispar atunci cand farmecul apare.
Lacrimi uscate de vantul razator
Cristale taioase cu dor nemuritor
Dorinti fierbinti si intrebari sufocante,
Ma implora vulgar sa merg mai departe.
In prezenta unui profund suspin,
Ma rog sa zbor doar pe un cer senin.

VeritaSaga - Cer Senin

Itzy Bitzy Spider...

The Cranberries - Dreams

Cu cata admiratie mi-am privit micul meu companion intalnit in aceste zile petrecute la tara.Pet-ul meu mai putin obisnuit pentru marea majoritate a tinerilor care doresc un animalut carora sa le poata impartasi o parte din sentimentele proprii, un paianjen care a vegheat in fiecare seara la fereastra casei. Seara stateam pe pervaz si-l urmaream cum isi misca fiecare piciorus arahnidian. L-am urmarit din prima clipa in care s-a apucat sa-si construiasca casa lui de panza ca o adevarata capcana a mortii pentru alte insecte si il admiram pentru devotamentul lui. In fond, era vorba de stomacul lui. Inteleg... supravietuieste fiecare cum poate. Se pare ca nu ne deosebim foarte mult de lumea animala, doar ca e la o scara ceva mai mare.
Am incercat sa nu-l distrag de la activitatile sale nocturne (pentru ca am observat ca doar noaptea statea treaz de veghe) desi m-am strecurat tiptil pe prispa ca sa-l pot vedea in voie. Ma gandeam daca mi-ar fi sarit pe fata sau mai stiu eu. dar ceva imi spunea ca e bland si ca tot ce-si doreste e doar o cina.
Si uite asa...noptile rurale au trecut mai repede stiind ca am Animal Planet in direct. Si a fost una din putinele minivacante placute petrecute acolo. I'm gonna miss my little friend.

Roata fara colturi

Iubirile vin si trec(cel putin asa se crede initial). Si este si ceva normal, mai ales la o varsta ca a mea. Doar ca cele mai frumoase iubiri sunt si cele mai dureroase in final. Si clar...dupa fiecare relatie avuta in care am avut de suferit mi-am zis ca imi pastrez lacrimile pentru atunci cand voi fi maritata cu vreun imbecil care leneveste stiind ca are 5 copii (si mai sunt o groaza de alte variante).
Asa ca nu stiu cum sa procedez. Este clar ca atunci cand petreci din ce in ce mai mult timp cu un anumit partener, sa se nasca atasamentul care nu-i intodeauna prea asteptat. Iar eu momentan nu-s deloc pregatita sa trec prin asemenea faza. Si pe langa frica asta, apare si teama ca lucrurile se pot intoarce impotriva mea mai tarziu daca imi reneg niste sentimente dragute care ma fac sa ma simt in al-9-lea cer. Imi tot vajaie in cap replici precum: "Esti tanara si e normal sa traiesti la maxim fiecare senzatie, asa ca bucura-te de fiecare dragoste care te loveste grav in stomac" sau "Daca fugi de o semenea stare, egoismul tau este peste masura si reprezinti lasitatea, mai ales pentru ca esti o persoana cu caracter."
Hmm...si uite asa dilema: "Cum s-o dau sa fie mai bine?"
Este clar ca daca imi las partenerul balta dintr-un motiv prea absurd ca: "Stii...pare ca ne este prea bine acum si nu stiu, pare ceva in neregula asta si prevestesc ca momentul despartirii va fi foarte dureros. Mai bine ne despartim de acum cat nu-s inchegate starile...", ar insemna ca acea persoana chiar nu ar reprezenta nimic pentru mine si atunci mi-as pune intrebarea De ce pierd totusi timul cu el?
Wtf...e clar ca exista un sentiment ca niciodata nu m-am fortat sa stau cu cineva de dragul...statului.
Ar trebui sa ma gandesc bine la consecintele viitoare in cazul in care vreau sa fug o "indragosteala" puternica. Roata asta n-are colturi.