Addicted

Stand pe banca sub frunzele tomnatice ce se chinuiau sa se pastreze verzi pentru a mai pastra un iz de vara, ne gasim la un timp in care literele citite devin imagini fantastice si apoi, o singura pauza respiratorie, o transformam intr-o imbratisare calda in vantul rece al serii.
Vreau mereu cu tine...(am realizat).

waldeck addicted

Forgiveness

Atatea lacrimi, dureri sufletesti si sugrumari ale respiratiei, ganduri greoaie si miscari tremurate, crasnitul dintilor atunci cand te simti la capatul puterilor si neputinta inconjuratoare de care te izbesti, caruia organismul trebuie sa-i faca fata fara sa fie de vina. Atatea stari de repulsie fata de cei apropiati care platesc pentru cruzimea altora si priviri inundate care se pierd in neant. Atatea ascultari nedorite cauzate de sfortarea celor considerati mai trecuti prin viata si plecari ale capului in semn de predare. Atata raceala ce emana peretii dupa o ploaie rece de toamna si atatea cosmaruri care te obosesc dupa o noapte dormita.

Cate sacrificii...doar ca sa iasa soarele. Cate indurari. Cat zbucium.
In final, cu o ultima putere, zambesc si merg mai departe. Am iertat.

Lost and...alone

Popas Band - A little Bit Lost

Sunt singura... Cei mai multi sufera de singuratate si toti cei normali fug de ea. Eu sunt dependenta de cei din jur, insa si asta ma sperie. Mai ales cand tot prezentul meu se invarte in jurul unei singure persoane in ultima vreme. E normal? Eu oricum nu traiam in normal deci care ar fi problema?

Iar raspunsuri idioate la care nu gasesc raspunsuri. Si mai zic altii ca ma inteleg.
Cred ca mi-e teama de gandul ca pot deveni dependenta si atunci fug. Apoi se mai ciocnesc si persoanele cu care interactionez si imi creaza o stare de a ma inchide pur si simplu in mine.
Acum am cat timp vreau...doar pentru mine...sa citesc, sa stau, sa meditez, sa duc dorul exteriorului, ca apoi sa ma intorc cu zambetul pe buze vazand iar viata colorata. Cand o sa se intample asta nici macar eu nu pot sa aproximez. Sper ca la acel capat al tunelului unde se afla deciziile hotaratoare sa intalnesc persoana pe care mi-o doresc si fara sa zica absolut nimic, sa ma stranga in brate dandu-mi de inteles ca i-am lipsit. Sa izbucnesc in lacrimi ca sa-mi racoresc sufletul ca apoi sa ne vedem in continuare de neobisnuitul nostru.
Sper sa nu fie prea lung tunelul, ca sa nu ajung cu intarziere la iesire unde va sufla doar briza tomnatica. Atunci m-as trezi singura cu adevarat si asta ar fi cu adevarat inspaimantator.
Imi vreau singuratatea cu o limita. Bizar.

Passing by...

THE TREMELOES - Silence Is Golden

Alergand printre ganduri ravasite, calcand pe pavajul caldut din timpul zilei si mirosind noaptea.Intind mana ca sa pot simti frunzele inca verzi ale copacilor si tufisurile prafuite de agitatia orasului si nu vroiam decat sa tin o mana in mana mea dar ceva ma retinea. Taceam si ma bucuram doar de luna plina si de mirosul de paine calda.
"Vreau doar sa ajung acasa si sa stau departe de tine pentru ca te simt departe in aceste clipe. Nu-i de ajuns, eu stiu, dar vreau doar sa intelegi fara sa intrebi." Cam asta gandeam atunci. Insa taceam si doar mergeam cu pasi exacti spre locul care ma indeparta de el. I-am zis "Pa" si parca parea a fi definitiv. De ce aveam starea aia?
E adevarat. Unele momente exista doar pentru a fi doar tu cu tine si vreau sa se inteleaga. Dar se vor gasi cu totul alte subintelesuri gresite acuzatoare.
"Nu stiu". Asta este raspunsul meu la toate peste a trece peste orice intrebare apasatoare care o urasc atunci cand iese din gura cuiva.
Ce-ar trebui sa fac? E dureros sa spui cuiva: "Nu te vreau azi!"
Ma camuflez si traiesc in nestiutul meu...

Pe varf de...cui

Relaxing day. Cam asta e concluzia finala dupa o zi petrecuta intr-o oarecare salbaticie, o mica excursie la Pacuiu lui Soare.Ei!... si chiar daca soarele nu s-a aratat inca de dimineata, noi nu ne-am lasat descurajati si cu sufletul deschis si cu mintea grabita la cat peste am putea prinde din acea balta mare, am purces intr-acolo.
Norocul a fost de partea noatra. Soarele s-a aratat acolo pe cuiul, asta ca sa nu ne dezamageasca denumirea. Ba mai mult...ne-am si bronzat putin. Un bronz tomnatic este chiar bine-venit.
Firul nu a fost chiar asa intins la undita...eh, nu suntem noi pescarii cei mai experimentati, dar ne-am bucurat de gratarul facut si de balaceala la picioare in Dunare. Spre dupa-amiaza, ne-am fericit cu o plimbare cu barca. Nu este la fel de romantica precum gondola dar am fost incantati ca ne puteam apleca peste "bord" ca sa simtim suprafata apei in miscare. Si poze, rasete, copaci, tantari, nisip, undite, pupici si ruinele unei cetati bizantine s-au contopit dand un plus acestei zile.
Ce mai...merita vizitata inca o data.