Un marti de kkt :|

Parca presimteam ca ziua de azi n-o sa inceapa intr-un mod placut si se pare ca iar,simturile mele nu m-au inselat desi as fii vrut sa nu se petreaca asa.
La faculta lucrurile au decurs normal,am avut un curs de info si chiar a fost placut, dupa care am plecat acasa chiar dak am mai incercat sa-mi gasesc un alt loc unde sa ma duc doar ca sa nu stau acasa si sa vad/aud diverse discutii cu parintii mei.Apoi la 6 era o intalnire la AIESEC,o organizatie non-profit in care te pregateste pentru un viitor mai stralucit pe plan economic.Mi-am dorit sa mai invat cate ceva despre asta asa ca mi s-a parut o ocazie buna de a ma inscrie.Duminica fusesem la un interviu care mi s-a parut ca a decurs bine.Gresit se pare.Azi am aflat ca nu am fost acceptata desi ii intrebasem pe cei doi care m-au intervievat care-mi sunt sansele si pareau destul de optimisti.In fine...nu asta ar fi problema in sine ci faptul ca m-am descurajat,ca ma cred atat de incompetenta incat sa nu trec de un amarat de interviu luat de tineri la fel ca mine.Dar am stat cu colega mea Laura care se pare ca avusese mai mult noroc.Dupaia mi-a parut rau ca am venit pentru ca ma simteam aiurea...in plus.
Si pentru ca asta nu era de ajuns,a trebuit sa ma mai cert cu mama doar pentru simplul fapt ca "umblu prea mult",discutie pe care o am intodeauna.Daca ar fi sa-i intreb pe cei care stau mai des pe net,ar confirma ca ma vad online mai tot timpul.Dar asta e alta poveste.
O concluzie: sunt fara bani,fara prieteni,fara un viitor pe aproape ok,cu parintii bosumflati si singura "persoana" la care ma pot plange este acest blog :(
O intrebare inteligenta....Cand se vor termina toate astea? I just want my life back :(

Avalansa de stari

Well...zilele vin,trec...viata se mainifesta in general banal,monoton.Exista totusi si momente mai agitate,mai imbucuratoare sau pur si simplu care raman impregnate pe viitor.Cam asa s-a intamplat sa fie pentru mine aceasta zi de sambata in care,aparent,nimic neobisnuit nu s-a intamplat.Dar nu asta este important in fond,ci sentimentul pe care il traiesti in momentul trairii momentului :D.Si uite asa,nu se intelege nimic deocamdata.Sa ma explic...

S-a intamplat sa sa intru in partidul social democrat(scriu cu litera mica pentru ca nu e foarte important).Urasc comunistii dar totusi m-am alaturat lor :.Mda,so,fiecare avem un motiv...pe mine ma scuza banii :D.Asa...toate bune si frumoase,fiecare candidat s-a hotarat sa manance kkt cu "chilele" pentru ca si asa aveau o masa copioasa dupa si faceau ei altu' :)).Nu cunosc nici eu prea bine toate mersurile,as zice doar ca pe viitor vom promova imaginea candidatilor in speranta ca vom convinge tot municipiul Cta sa aleaga PSD pentru ca..."Cand altii se cearta,noi construim"(acesta fiind sloganul lor).In mare, mi-au stricat toate parcurile unde ma plimbam si mai faceam poze.Dar asta e...

Dupa aceasca conventie,m-am intalnit cu 3 prieteni:Oana,Dumi si Mona si sa ne plimbarim pe faleza,sa cascam gurile la mirese(le-am observat cam grase si batrane...(sper sa nu ajung si eu asa la momentul "DA"). Anyway,cred ca cireasa de pe tort a fost vizita la moschee.I-am vizitat "casa" lui Allah( ca doar e tot Dumnezeul notru,intr-o alta maniera) si am urcat o suta si ceva de trepte pentru o priveliste divina asupra orasului vechi. Stiti cat platiti pentru un pic de efort ca sa vedeti un colt din paradis?...Doar 2 lei. Si pot spune ca invartindu-ma in jurul turnului, ma uitam unde ar fi putut fi caderea mai putin dureroasa sau care ma dezmembra mai putin.In fiecare moment in care priveam in jos, ma imaginam in cadere libera si parca Dumi ar incerca sa imortalizeze momentul...asa cum face mai mereu :). A fost cam inspaimantator. Oricum,nu ma grabeam sa fac asta...mi-era pofta de o prajitura:D. Nu vreau sa lungesc povestea in van...sa nu dau chiar tot "din casa". Spun doar cu zambetul pe buze ca altitudinea si soarele tomnatic care iti bate in fata iti produce o stare de euforie pe care tin s-o mai experimentez.Sa nu mai dezbat subiectul cum ca, cu o zi inainte, am fost cu Georgi prin Tabacariei si in afara de cei doi indragostiti pe care i-am vazut pupandu-se prin iarba,totul a fost de neuitat.Sper sa mai retraiesc sentimentele si cu alte persoane aflate in cauza...Pana atunci, pastrez vie amintirea 8->

Sperante,vise,deziluzii,dezamagiri...

15 octombrie ar fi trebuit sa fie ziua mea cea mai importanta din an si tineam sa fie tratata ca atare asa cum la randul meu tineam cont de importanta zilei a altor prieteni sau chiar necunoscuti.Insa sentimentul acesta se pare ca nu-i incearca pe toti din moment ce au existat persoane destul de apropiate candva,cu oarece trecut si care aveau pretentia sa mai fie numiti inca prieteni,care sa faca uitata ziua mea de nastere.Fiind o persoana care tine sa fie bagata in seama macar o singura data pe an,tind sa cred ca aceasta "uitare" nu e chiar trecuta cu vederea si atunci am anumite stari pe care in mod firesc nu as vrea sa le am dar pur si simplu le urasc.

Dar poate cine stie.Varsta de 19 ani a inceput mai anevoios si poate se va remedia treptat...pentru ca sincer in momentele astea chiar nu stiu ce sa spun ca sa ma auto bine-dispun si sa-mi pastrez optimismul.Azi oricum mintea mea a fost preocupata doar de gandul acela : "Cine o sa ma mai sune sau o sa-mi trimita mesaj azi si sa-mi spuna/scrie cateva cuvinte de incurajare si care sa ma faca si pe mine sa par interesanta?". Sper sa nu sune a ceva "pitzipongesc" pentru ca oricum nu e chiar la extreme (cei care ma cunosc sau cu care am stat azi si mi-au vazut starea de depresie au inteles).

Anyway, mi-a venit ideea sa fac o lista cu cei care au tinut cont de acest 15 octombrie 2008 in care eu am implinit varsta de 19 anishori.La multi ani mie! :D

So...incepem:

Mama,Georgiana,buna mea prietena urmata de celelalte simpatice Laura si Oana

Tzetze,RalucaV,Razvan,Cip,Stefan,Andrei Ivo, Tataru,Raluca si Alisa (foste colege), Jenny, Aurelian, Dumi, Joe (nu se pune ca iar mi-a facut nervi in final),Dan (de la care am primit si-un cadou),Vali,Alex (cunoscut la faculta),Marius (un nou cunoscut), Dorina, Postaru Corina, Tase Roxana,Ionut,Aby,Costin,Kata,Adrian,Sabin si cam astia ar fi din prieteni, apoi vin cei mai putin cunoscuti sau chiar deloc:Catalin (din buc),Mihaitza,Costin (tot din buc),Paradox,Ciprian si cei deloc cunoscuti cum ar fi cei de pe netlog de la care am primit 16 mesaje + rude.

Eh cam asa sta topul celor care si-au amintit mai devreme sau mai tarziu de aniversarea mea si le multumesc >:D<.Daca am mai uitat din ei,imi cer scuze anticipat :)

In final,tot ce vreau e ca acele persoane de la care aveam asteptari sa se simta in fiecare zi asa cum m-am simtit eu azi pentru faptul ca m-au uitat. E un blestem si o sa se indeplineasca. Sa suflu in lumanari acum :D

Vreau sa spun NU tristetii

Toata lumea cunoaste faptul ca viata nu e facuta doar din bucurii,succese,impliniri,voie-buna s.a.m.d.Anyway...se pare ca de curand am aflat si eu acest lucru.La ce ma refer?
La faptul ca de ceva timp trec printr-o criza financiara destul de accentuata,cateva probleme familiale,momentele mele petrecute la facultatea care nu prea ma multumeste (cel putin in prezent) si singuratatea care ma apasa destul de tare in clipele cand simt nevoia sa am pe cineva la care sa-mi descarc toate aceste ganduri negative.In fine,acela nu exista asa ca sa n-o mai largesc mult cu asta.
Eh...nu vreau sa ma plang si sa intreb pe cineva daca " vine mai tarziu sa stea cu mine pe intuneric" cum zice reclama aia stupida.
Vreau ca tata sa se faca bine ( pentru ca de o bucata de vreme se simte cam rau si nu stie exact ce are si tot incearca diverse tratamente fara rezultat, nu mai munceste si banii se cam duc pe aceste cheluieli imprevizibile...si nu ar fi asta problema,dar macar sa-l ajute intr-un fel).
Aaa...si mi-am amintit...pe 15 vine si ziua mea.Culmea,nu ma simt la fel de entuziasmata ca in ceilalti ani,si recunosc ca mereu mi-a placut sa fac mare caz din ziua mea de nastere.Dar am o mare presimtire ca nu o sa se intample nimic interesant,nimic din ce visez si nimic din ce-mi doresc (si nu ma refer la lucruri materiale pentru ca alea nu reprezinta nimic).
Ma intreb doar: De ce persoanele pe care le plac nu ma plac si ele pe mine?
De ce exista lasitate si nu se spun pe fata sentimentele pe care le traieste fiecare?
Cand o sa vina momentul ala...iar...cand o sa fiu multumita de mine si de cei din jur?
De ce indiferenta mea dispare in unele momente si atunci ma simt ca si cum as cadea intr-un abis?
...si ar fi multe astfel de intrebari la care raspunsurile pot fi infinite sau poate doar presupuneria unor raspunsuri care sa-mi convina.
Sper doar ca in curand sa se remedieze problema tatalui meu,sa nu mai fie asa stresat nici el si nici sa nu "paseze" supararile lui celor din jur,iar eu ca o tanara cu spirit petrecaret sa-mi recap zambetul pana la urechi asa cum ar trebui sa fie in mod normal,nu numai unu fals ca sa nu se ingrijoreze prietenii de supararile mele.Mi-e si dor de atatea lucruri...ma gandesc la fragmente din "vechiul" meu trecut :) pe care le doresc sa se intoarca.Si poate intr-o zi ...asa se va intampla. :)

Devenind nepasatoare

Sentimentul de nepasare pe care am inceput sa-l descopar din ce in ce mai des la cei din jur m-au facut sa constat asa cum imi spunea cineva "ca a devenit o moda" si senzatia de a te gandi doar la binele tau in mod firesc ii scrarbeste pe ceilalti.

Eu cel mai adesea am o stare pe care pe buna dreptate o numesc "egoism". Intrand in categoria persoanelor care nu se cred perfecte,tin sa precizez ca pe de-o parte asta ma face mandra si incerc pe cat posibil sa-mi accentuez starea in speranta ca pe viitor nimic nu m-ar mai deranja,dezamagi,supara sau ura.

Crescuta intr-un mediu solitar,tot ce mi-a fost dat sa intalnesc am folosit pentru a-mi "satisface" pofta de egoism.Insa,nu exista lucru,stare sau obiect care sa fie perfect pana la capat sau sa tina la infinit.Eh,asa s-a intamplat si-un cazul meu...pentru ca mai exista persoane care au reusit sa fie captati atentiei mele si sa pierd detaliul "doar eu".Asta cred ca am realizat dupa o discutie destul de intortochiata purtata cu cineva azi-noapte,cand rasucindu-se de pe o explicatie pe alta,nehotarat cum s-o mai scoata la capat,eu am realizat ca nu-mi trebuie mai mult decat sa am un moment prin care sa tin legatura cu el si atat.Citeam acele cuvinte,dar ele parca zburau departe de ceea ce numesc realitate.

Dar,sa nu uit si de plimbarea de ieri.Nu credeam ca intr-o singura zi te pot incerca atatea stari.Nu credeam ca tot ce se petrece in jurul meu nu e pur intamplator.Ce-or insemna toate aceste "semne",tot acest parfum obsedant,fiecare amintire care imi provoaca un gol in stomac.De ce uit de mine si de egoismul meu atunci cand intalnesc marea?Ea e singura vinovata pentru asta si totodata singura care ma face sa ma simt vie.

Vreau ca tot acest spirit sa fie regasit in cineva...Pana atunci ma lupt cu egoismul meu si-l impulsionez sa "traiasca" mereu,pana va reusi sa se lupte cineva cu el.Insa primul luptator va ramane intiparit.....Te astept sub umbrela mea :)

First day

Ioi....da' ce frumos ii la facultate mai.

Lume multa,adunatura dupa lume...ai zice ca toti cei prezenti acolo sunt destepti ....dar nu-i chiar asa :))

L-am vazut pe dnul presedinte...tinerel si frumushel.Am reusit sa-i fac si cateva poze chiar dak toti se inghesuiau la pozat.In fine...de ajuns cu el.Mare lucru n-am rezolvat acolo.Totul un haos,copiii tipau care pe unde vedeau cate-un cunoscut.Mi-am intalnit si eu fostii colegi si alti cunoscuti si am mai vazut si unii care meritau sa fie cunoscuti in viitor:))

Atunci m-am desteptat eu...atatia baieti,cativa chiar pe gustul meu,si eu plang dupa unul singur si ala departe : Nu se merita "efortul" asta.

Asa.Sa-mi mai amintesc ce-am mai facut si ce-am mai vazut.Aaaa...expozitie de masini care mai de care mai de fitze si mai als pitzipoange care mai de care se intreceau in boticuri incordate.Dar ce sa le fac?Sa le dau cate un pumn in gura si sa sper ca li se aseaza dintii si stau cu buzele mai normal.

Ma gandesc acum,dupa faza spusa mai devreme...cred ca am devenit cam violenta sau cel putin, in gandire,pentru ca in ultimul timp am tot fst cu draci si parca simt nevoia sa ii descarc pe cineva.Sau poate e doar o sezatie de moment,pentru ca m-am cam certat cu parintii si aproape ca nici nu mai vreau masina aia idioata ca-mi tot pune tata bete in roata ca m-am plimbat cu ea pana la mama draq.In fine,probabil ii macina problemele lor si-si descarca nervii pe mine.Aici,explicabil.
Sa continui...Dupa mica reuniune la facultate,m-am hotarat sa merg prin hang out,locul meu preferat de facut poze,apoi taclale,iar o barfa, doua cu baietii si discutii de actuali studenti....ca de...avem un altfel de statut :D

Neobisnuit e faptul ca nu ma simt deloc entuziasmata de aceasta prima zi sau poate din cauza kkturilor pe care le tot aud in fiecare zi de la diversi si de care nu prea am nevoie dar inevitabil se intampla sa interactionez cu ei.

Cred ca am spus destule acum...am un mare sictir in mine si nu vreau decat sa ma gandesc la lucruri dragutze si sa mai stau de vorba cu persoane care sa ma bine-dispuna.

Acestea fiind spuse...pun si cateva poze de la aceasta "minunata" zi si sa va mai rog sa ganditi de mai multe ori inainte de a deschide o discutie ca sa nu ma mai enervez sau sa apuc sa ma cert cu toti ca-s nush cum.