Toata lumea cunoaste faptul ca viata nu e facuta doar din bucurii,succese,impliniri,voie-buna s.a.m.d.Anyway...se pare ca de curand am aflat si eu acest lucru.La ce ma refer?
La faptul ca de ceva timp trec printr-o criza financiara destul de accentuata,cateva probleme familiale,momentele mele petrecute la facultatea care nu prea ma multumeste (cel putin in prezent) si singuratatea care ma apasa destul de tare in clipele cand simt nevoia sa am pe cineva la care sa-mi descarc toate aceste ganduri negative.In fine,acela nu exista asa ca sa n-o mai largesc mult cu asta.
Eh...nu vreau sa ma plang si sa intreb pe cineva daca " vine mai tarziu sa stea cu mine pe intuneric" cum zice reclama aia stupida.
Vreau ca tata sa se faca bine ( pentru ca de o bucata de vreme se simte cam rau si nu stie exact ce are si tot incearca diverse tratamente fara rezultat, nu mai munceste si banii se cam duc pe aceste cheluieli imprevizibile...si nu ar fi asta problema,dar macar sa-l ajute intr-un fel).
Aaa...si mi-am amintit...pe 15 vine si ziua mea.Culmea,nu ma simt la fel de entuziasmata ca in ceilalti ani,si recunosc ca mereu mi-a placut sa fac mare caz din ziua mea de nastere.Dar am o mare presimtire ca nu o sa se intample nimic interesant,nimic din ce visez si nimic din ce-mi doresc (si nu ma refer la lucruri materiale pentru ca alea nu reprezinta nimic).
Ma intreb doar: De ce persoanele pe care le plac nu ma plac si ele pe mine?
De ce exista lasitate si nu se spun pe fata sentimentele pe care le traieste fiecare?
Cand o sa vina momentul ala...iar...cand o sa fiu multumita de mine si de cei din jur?
De ce indiferenta mea dispare in unele momente si atunci ma simt ca si cum as cadea intr-un abis?
...si ar fi multe astfel de intrebari la care raspunsurile pot fi infinite sau poate doar presupuneria unor raspunsuri care sa-mi convina.
Sper doar ca in curand sa se remedieze problema tatalui meu,sa nu mai fie asa stresat nici el si nici sa nu "paseze" supararile lui celor din jur,iar eu ca o tanara cu spirit petrecaret sa-mi recap zambetul pana la urechi asa cum ar trebui sa fie in mod normal,nu numai unu fals ca sa nu se ingrijoreze prietenii de supararile mele.Mi-e si dor de atatea lucruri...ma gandesc la fragmente din "vechiul" meu trecut :) pe care le doresc sa se intoarca.Si poate intr-o zi ...asa se va intampla. :)
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu