Sentimentul de nepasare pe care am inceput sa-l descopar din ce in ce mai des la cei din jur m-au facut sa constat asa cum imi spunea cineva "ca a devenit o moda" si senzatia de a te gandi doar la binele tau in mod firesc ii scrarbeste pe ceilalti.
Eu cel mai adesea am o stare pe care pe buna dreptate o numesc "egoism". Intrand in categoria persoanelor care nu se cred perfecte,tin sa precizez ca pe de-o parte asta ma face mandra si incerc pe cat posibil sa-mi accentuez starea in speranta ca pe viitor nimic nu m-ar mai deranja,dezamagi,supara sau ura.
Crescuta intr-un mediu solitar,tot ce mi-a fost dat sa intalnesc am folosit pentru a-mi "satisface" pofta de egoism.Insa,nu exista lucru,stare sau obiect care sa fie perfect pana la capat sau sa tina la infinit.Eh,asa s-a intamplat si-un cazul meu...pentru ca mai exista persoane care au reusit sa fie captati atentiei mele si sa pierd detaliul "doar eu".Asta cred ca am realizat dupa o discutie destul de intortochiata purtata cu cineva azi-noapte,cand rasucindu-se de pe o explicatie pe alta,nehotarat cum s-o mai scoata la capat,eu am realizat ca nu-mi trebuie mai mult decat sa am un moment prin care sa tin legatura cu el si atat.Citeam acele cuvinte,dar ele parca zburau departe de ceea ce numesc realitate.
Dar,sa nu uit si de plimbarea de ieri.Nu credeam ca intr-o singura zi te pot incerca atatea stari.Nu credeam ca tot ce se petrece in jurul meu nu e pur intamplator.Ce-or insemna toate aceste "semne",tot acest parfum obsedant,fiecare amintire care imi provoaca un gol in stomac.De ce uit de mine si de egoismul meu atunci cand intalnesc marea?Ea e singura vinovata pentru asta si totodata singura care ma face sa ma simt vie.
Vreau ca tot acest spirit sa fie regasit in cineva...Pana atunci ma lupt cu egoismul meu si-l impulsionez sa "traiasca" mereu,pana va reusi sa se lupte cineva cu el.Insa primul luptator va ramane intiparit.....Te astept sub umbrela mea :)
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu