...Fiind intrebata ce reprezinta acest lucru, am stiut imediat ce ar fi trebuit sa raspund insa nu stiu cat de deschisa ar trebui sa par detaliind acest subiect. Un singur lucru e cert si de spus...acela ca, in tensiunea aceea care iti provoaca suferinta se strecoara incet incet sentimentul de dragoste pe care doresti sa-l ai.Durerea este in sfarsit strapunsa, este infranta de un sentiment mult mai puternic, de toti acei fluturi mici si zglobii care iti alearga prin stomac nestiind la momentul resprectiv ce reprezinta de fapt.De fapt, asta sa fie inceputul fericirii???
Exista totusi un dubiu...nu stii care sunt starile si de cealalta parte.
Si nu stiu. Eu traindu-mi copilaria mea in monotonia inconjuratoare intr-o zi mai mult sau mai putin calda sau insorita, ma trezesc ca vine seara...noaptea...si totul se schimba.
Un morman de ganduri grele ma apasa. Nu-s rau-voite, nu intodeauna, dar de ce capul meu nu poate sa fie si gol?
De ce mereu trebuie sa-mi pun intrebari si de ce incerc mereu sa gasesc raspuns la ele cand de fapt doar altii mi le pot oferii?
Si uite asa ... o gramada de scenarii seci, cu un final nedeslusit de la care pornesc alte ganduri pana cand se descpica firu' in 1000 de feluri.
Si obosita de lupta care se da intre imaginatie,presupunerea dubioasa si realitatea concreta, constienta ... adorm.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu