Ştiu că în ultima perioadă am fost destul de distrată,gândul meu zboară mereu aiurea,simt furnicături şi "fluturaşi" în stomac ca atunci cand descoperim prima dată dragostea.
Nu sunt eu asta...eu cel putin nu mă recunosc.Să nu mai vorbesc de cei din jur.Îmi zâmbesc doar pentru faptul că mă văd mereu veselă şi plutind in neştiinţă.Dar nu mă plang...imi place.
Există totuşi şi un capăt de linie pentru toate aceste momente de feerie.Se numeşte simplu REALITATE.Şi o urăsc când apare.Se pare că nu pot trai un sentiment imbătător până la final...apar mici excepţii.Gânduri mai puţin creative sau logice,dar care strică momentul pe care până la punctul culminant il considerai a fii perfect.
Sunt eu de vină? Sau el?
Sau doar inventez diverse scuze pentru că nu-mi pot săvârşi o fericire până la capăt?
Confuzia este iremediabilă.Oricât timp ar trece,tot apar pe parcurs alte şi alte intrebari...alte şi alte tampenii care ne trec prin minte aiurea.
Până la următorul moment de "chinuire psihica" permite-ţi-mi să-mi limitez gândirea doar la "mesagerii dragostei".
"Toate gândurile, toată pasiunea, toate deliciile şi orice altceva îi mişcă construcţia sa mortală, nu sunt altceva decât mesageri ai dragostei, care se hrănesc din flacara sa sacră." - Samuel Taylor Coleridge-Despre dragoste
Stone Sour - Through glass
Asculta mai multe audio Muzica »
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu