Trezirea de dimineata s-a dovedit a fi din ce in ce mai apasatoare.Somnul agitat inecat in cosmaruri inecate de persoane imi invadeaza spatiul celest imi provoaca migrele la fiecare desteptare.Agonia in care ma zbat din momentul in care deschid ochii si pana ies pe usa e doar mahmureala.
Apoi urmeaza momentul lamentabil...mersul cu autobuzul.O adunatura de mirosuri imbatranite,haine abia scoase de la naftalina si sacosi de panza ticsite cu diverse nimicuri.La fiecare statie persoanele se schimba,insa mirosul se pastreaza.Fiecare nou batran urcat in acel automobil de tabla sapa prin multime spre un scaun liber neluand in seama tevatura pe care mi-o provoaca atunci ma atinge si zgaltaiala pe care i-o provoaca capului meu amortit de durerea infundata.Respir sacadat si incerc sa-mi pastrez pozitia corpului verticala,insa interiorul meu parca se prabuseste in secundele in care respiratia mea pare ca se opreste.Si bataile inimii devin mai accentuate...semn ca se organismul se chinuie sa-mi mentina toate semnele vitale constante.Maini tremurande,greata in stomac,ochi impaienjeniti...tot ce face parte din mine asteapta doar un loc liber unde sa-mi pot relaxa corpul privind lung pe fereastra la trecatorii care posibil se simt la fel ca si mine.Abia cand cobor ma paleste un aer racoros chiar daca e imbibat cu gaze de tobe de esapament.Cateva ore petrecute la facultate imi aduc cateva rasete retinute,parca doar din politete fata de cei cu care intru in contact.Pauzele dintre cursuri parca sunt doar motive de a urca si cobora scari si de a admira studentii pe care ii remarc fugitiv cand imi ridic privirea.Apoi totul se termina si ma intorc acasa cu acelasi autobuz ticsit de oameni tristi care trebuie sa se suporte minute in sir pana ajung la destinatie.Il consider totusi un miracol pentru ca ma face sa simt si altceva decat scaunul moale de acasa.Restul zilei e somnolenta cronica.
vita de vie - miracolul
Asculta mai multe audio Muzica »
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu