Spicy day

Nici prin cap nu imi trecea ca o sa trec prin atatea stari astazi avand in vedere ca am avut o trezire tarzie.M-am dezlantuit putin la trezire dupa o cafea cu lapte in prezenta unei companii feminine si pe fundalo muzica vibranta, ca asa e firesc sa se inceapa ziua, apoi m-am pus pe umblat prin caldura sufocanta.Un cinema care a gazduit doar un sfert din sala, iar eu cu partenerul in suspansul unui film romanesc care recunosc...si-a meritat aplauzele pe deplin.Hohote de ras (desi unele pareau de plans) rasunau din diverse colturi.Totusi,prea multe rasete ciudate la un loc pot deveni destul de enervante.Dar trecand peste...concluzia: Doar un om maret ar fi putut crea o asemenea capodopera.(ar trebui sa ma incred mai mult in aceste spuse ca poate ma vor ajuta si pe mine).

Si bun...dupa 2 ore de stat pe scaun trebuia sa ne dezmortim putin si cum mai bine decat la concert?
Am incercat sa tin ritmul palmelor cu cei de la Compact si chiar am ramas surprinsa ca auzisem de mai multe piese decat imi imaginasem eu.Pentru o masa destul de mica de oameni,atmosfera se pare ca s-a creat.
De cum s-a terminat, un infierbantat am gastii cauta nitel scandal, ma bucuram totusi daca as fi avut parte de inca un spectacol.Si se pare ca l-am si primit la mine in cartier, cand m-am trezit cu unu gata sa ma ia la omor.Pentru cei ingrijorati...tin sa spun ca am scapat destul de ieftin avand in vedere peste ce puscarias am putut sa dau.Desi imi doream capul lui pe o tava de argint la acel punct culminant, deznodamantul m-a facut sa constat problemele in care ma pot implica mai tarziu.Si nu am fata de viitoare puscariasa, asta e clar.
Eh...lumea se imparte in care mai de care, doar ca e bine ca fiecare sa-si pastreze partea lui.Asta se pare ca voi incerca sa fac si eu pe viitor.

Parazitii-Valoarea Unei Vieti

Un cer senin da nastere unui suflet cristalizat

Veritasaga - Cer senin

Asa cum trupul meu se chinuie sa se racoreasca intr-o zi torida de vara, asa si sufletul meu se chinuie sa-si tina in frau dezamagirile si sa nu le expulzeze ca o avalansa care aduna din ce in ce mai multe in drumul ei.
Reusita...insa vreau ca medalie sa primesc imbratisarea calda a aceluia pentru care fiecare zi trece mai greu si fiecare rasuflare a mea devine fortata.
A trecut prea mult timp.Pana si eu sunt constienta de asta.Poate doar asta sunt eu, construita sa-mi pastrez ascuns sentimentele si egoismul care ma domina si nu-mi permite sa dau mai departe dragostea.
Fiecare lacrima s-a cristalizat.Astfel m-am imbogatit, dar nu ma mandresc deloc.
La fiecare gand al meu catre acea faptura neinteleasa, un spirit ma impinge sa mai incerc, iar un altul ma opreste spunandu-mi: "E de ajuns!". Asa ca stau inlantuita in cusca mea si incerc sa ma misc doar atat cat sa nu amortesc. Si asta pana cand?
Cand voi vedea plaja in fata pe care se sparg valurile mici care sa-mi sopteasca:"Vino si atinge-ne!"?
Cand ma voi cufunda in lanul de grau cu spicele coapte si voi incerca sa-l cuprind pe tot cu bratele?
Cand voi vedea florile inflorind atunci cand eu le cant?
Orice halucinatie devine reala pana cand intalnesti frigul realitatii. Pe un drum cu o infinitate de carari, as vrea sa ma divid, fiecare eu al meu apucand-o pe cate o cale, afland doar care sunt cele aducatoare de fericire.Sa vad cerul albastru cu formele bizare ale norilor,iar pe campul nemarginit doar el asteptandu-ma, chiar ca as ajunge dupa ani lumina.
Sa nu existe un carusel in care sa pot privi mereu aceleasi imagini,toti acei necunoscuti care sa-mi zambeasca de pe margine si doar o melodie care sa te zgarie pe urechi la infinit.
Corpul meu fragil nu merita sa pluteasca doar intre atatea iluzii chinuitoare, falsitati umilitoare, si intepaturi veninoase.Ii trebuie doar un cer senin stiind ca ploaia nu il va imbolnavi si-l va tintui la pat,mai ales atunci cand stie ca nu are cine sa-l ingrijeasca.

Timpul in loc / deloc

Lasa-ma sa-mi mai intind mana firava catre tine
O soapta ce tot zboara nu-i doar o amintire
Inchipuie-ti pustiul plin vazandu-ma doar pe mine
Si nu te sfii...indrazneste sa ma vezi ca la inceput.
Doreste-ti sa savurezi in nestire al meu sarut.
O rana facuta pe inima se cicatrizeaza
La urechea mea atenta, te rog fredoneaza
Daca nu trupul, atunci spiritul meu se va infiora
Daca nu simtul, atunci timpul se va bucura.
Atatea obsesii care ma incearca zi de zi
Tu ma cunosti, sunt sigura ca le poti citi.
Spune-mi tu licoare a nefericirii
Cum poti trece prin mine fara a ma privi?
Caut antidotul ca sa mai zambesc o data
Doar nu-mi spune ca exista "niciodata".
Ma imbat cu o mare de visare
Si orice silueta e o noua renegare.
Mai astept putin,poate ma vei cauta,
Sub un cer senin ploaia o vom astepta.

O secunda intre banal si maret

Normalitatea este un lucru firesc.Prea banal.Sunt o persoana normala cu activitati pe care le poti intui.Nu-mi place asta.Pentru chiar si o secunda gandurile mele se tranforma in hidosenii pe care nu le poti denumi.Iti doresti sa patrunzi printre ele dar ti-e oarecum teama.Tanjesc dupa asteptari intangibile si ma bucur de momentele in care nu am habar ce se intampla.Pentru oricine ar privi de pe margine ar spune ca am totul dar oare de ce nu simt si eu acelasi lucru?
Sa sarbatoresc pentru ca ma incadrez intr-un normal?
O secunda mi-e de ajuns sa-mi vad toate idealurile indeplinite.
O secunda si azi devine doar o poarta deschisa spre ieri care se ingusteaza tot mai mult,chinuindu-ma sa mai incap prin ea ca sa ma mai pot bucura de fiecare moment petrecut.Pana cand?
Vreau sa dispara societatea in care singura cale spre sociabilitate e doar intrebarea: "La ce te gandesti?".E ideal in a fi interesat,dar raspunsul ar veni prea banal pentru incalcitura de stari,emotii si amintiri care ma invalui la fiecare secunda.
Un ego ma ingana sa tin ochii inchisi si sa ma ghidez de simturi.Un altul ma roaga sa raman pustiita doar cu el.Mii de variante pe care le concluzionez in doar o secunda.
Imi cer cu ardoare acea secunda.Ma leg ca o apucata de ea fiindu-mi singura cale de evadare catre mine.O lacrima mi se prelinge pe fata dar are rostul doar sa ma racoreasca.Ce banal.Apoi...intr-o secunda...frigul se instaleaza in trupul meu si dardai in plina zi torida.
Dominata de atatea discordante,imi iau ego-ul de mana si in fiecare secunda ma cert si ma impac cu el.

Miros de Vama

Edith Piaff-La vie en rose

Asteptam cu nerabdare sa se termine nenorocita de sesiune si sa-mi programez un trip mic in afara localitatii.Si culmea...s-a si ivit ocazia.Cu minimul de bagaj facut,am plecat cu gandul sa fac o noapte alba prin Vama.Plimbat de la o terasa la alta, din toate colturile muzica de toate felurile si oameni care mai de care rupti de bautura forfoteau spatiul limitat al Vamii.
Sa vezi in nori diverse modele este un test de imaginatie...dar sa privesti cerul plin de "pistruii noptii" este o feerie adevarata.Parca inspiram fiecare stea in parte si-mi lumina sufletul in functie de intensitatea ei. Insa acest sentiment a fost curand inlocuit cu rasete si dansuri in miez de noapte.Poate ca muzica era vibranta sau poate ca incercam sa ma incalzesc, cert e ca m-am lasat purtata de picioarele mele supuse la un test de anduranta.Apoi odihna.Paream de acord ca ne-am agitat suficient pentru o seara si meritam o pauza.Asezati in jurul unei umbrele din stuf, ne-am inghesuit ca sa ne incalzim.N-a fost suficient inca.Incet-incet toti s-au retras spre un loc mai calduros.Era firesc...dar nu era loc pentru toti.
Asa ca dezorientati, eu si el am umblat in stanga si-n dreapta sa ne cautam adapost.Si am gasit hotelul ideal...o barca.Chiar daca caldura nu s-a patrat 2 ore cat am apucat sa dormim, experienta va fi una de neuitat.Soarele si-a facut si el datoria si a aparut incalzidu-ne pe noi si pregatindu-ne pentru o noua zi in care cine stie ce-o sa se mai intample. Lesinati pe plaja, asteptand trezirea celorcalti ca sa o apucam spre meleaguri civilizate, ne relaxam pe altfel de tonuri muzicale decat azi-noapte.Iar odata cu asta,cei curajosi,dornici sa scape de mahmureala, care mai de care mai dezinhibati,s-au balacit in apa
rece.
Deci, dupa cum am auzit ca se spune, pot afirma si eu ca am vamuit.