Intre feerie si cruda realitate

In ultima vreme mi-am tot pus o intrebare.De fapt aveam mai mult o curiozitate la adresa baietilor de varsta mea sau in jurul varstei mele carora le tropaie hormonii si pe parcurs au tot felul de acte cu diverse fete mai mult sau mai putin cunoscute/atractive/iubite.
Toate bune si frumoase pana aici...senzatii firesti,placute,samd insa...oare cum or reactiona atunci cand sunt informati ca peste ceva timp vor deveni tati si brusc viata lor plina de distractii si fara griji s-ar transforma intr-un morman de scutece si urlete si alte stuff-uri de natura "bebeleasca" :))
Cum zice colegul meu de grupa: regula 5918 adica... 5 minute de placere,9 luni de sarcina si 18 ani de pensie alimentara :))
Eh...pe calea asta rog baietii care citesc acest post sa se gandeasca la aceasta "regula" si cum le-ar pica gandul ca intr-o zi ar putea fii tatici.Ar putea ca la varsta asta sa se maturizeze asa brusc? Ar putea sa-si asume anumite responsabilitati?
Si sa nu aud comentarii de genu' : "Eu stiu sa ma controlez, deci mie nu mi se poate intampla". In fond, neglijenta e cea care duce la evenimente nedorite.
Si stiind ca mai e si partea cu: "fara prezervativ ca ma simt mai bine" ...va dati seama, sansele sunt maxime:D
So...nu incerc sa te tai avantul baietilor ci doar sa mediteze la o posibila varianta si cum ar reactiona la socanta veste ca "ar putea fii tatici" :D

Dear diary,

I'm sorry i forget you si probabil nici in seara asta nu as fi intrat aici sa scriu cate ceva daca nu m-as fi gandit ca e bn totusi sa mai expun cateo opinie cu privire la imrejurarile in care ma aflu.
Intre timp s-au petrecut multe (cum era si firesc) dar pe care nu le-am povestit probabil din cauza lenei sau a lipsei de timp sau pur si simplu am tinut sa fie "incuiate" in mintea mea.
Well...si intr-un cerc restrans de activitati prin care se numarau dusul la facultate,iesitul prin oras,rasul cu prietenii,amintitul amintirilor si statul acasa...consider ca nu avea rost sa dezvolt toate aceste lucruri insignifiante pe care, in fond, fiecare le traieste.
Dar,laudandu-ma cu faptul ca mi-am amintit ca pot sa mai si rad am profitat la maxim de aceasta nevoie de a te simti bine.Si mi-a reusit:D
Sa fie oare spiritul sarbatorilor de vina sau faptul ca pe alocuri ma simt ceva mai implinita?
Probabil putin din amandoua :)
Chiar daca bradul imi va lipsi anul asta si poate Mosul nu va veni, doar gandul ca in curand imi va suna soneria si se vor auzi voci care vor intreba :"Primiti cu colindul?" sau beculetele si bradutii impodobiti vazuti prin toate vitrinele magazinelor sau toate promotiile :)) si mai ales toate bucatele preparate pentru ziua magica,toate astea ma fac sa-mi dau seama ca sunt un copil implinit (inca imi place sa ma numesc asa) si ca nu sunt o cauza pierduta daca sarbatorile de iarna au ramas in continuare un prilej de voiosie pentru mine.
Si abia astept sa "etalez" aceasta buna-dispozitie si celor din jur.
Sarbatori fericite! :)

Un marti de kkt :|

Parca presimteam ca ziua de azi n-o sa inceapa intr-un mod placut si se pare ca iar,simturile mele nu m-au inselat desi as fii vrut sa nu se petreaca asa.
La faculta lucrurile au decurs normal,am avut un curs de info si chiar a fost placut, dupa care am plecat acasa chiar dak am mai incercat sa-mi gasesc un alt loc unde sa ma duc doar ca sa nu stau acasa si sa vad/aud diverse discutii cu parintii mei.Apoi la 6 era o intalnire la AIESEC,o organizatie non-profit in care te pregateste pentru un viitor mai stralucit pe plan economic.Mi-am dorit sa mai invat cate ceva despre asta asa ca mi s-a parut o ocazie buna de a ma inscrie.Duminica fusesem la un interviu care mi s-a parut ca a decurs bine.Gresit se pare.Azi am aflat ca nu am fost acceptata desi ii intrebasem pe cei doi care m-au intervievat care-mi sunt sansele si pareau destul de optimisti.In fine...nu asta ar fi problema in sine ci faptul ca m-am descurajat,ca ma cred atat de incompetenta incat sa nu trec de un amarat de interviu luat de tineri la fel ca mine.Dar am stat cu colega mea Laura care se pare ca avusese mai mult noroc.Dupaia mi-a parut rau ca am venit pentru ca ma simteam aiurea...in plus.
Si pentru ca asta nu era de ajuns,a trebuit sa ma mai cert cu mama doar pentru simplul fapt ca "umblu prea mult",discutie pe care o am intodeauna.Daca ar fi sa-i intreb pe cei care stau mai des pe net,ar confirma ca ma vad online mai tot timpul.Dar asta e alta poveste.
O concluzie: sunt fara bani,fara prieteni,fara un viitor pe aproape ok,cu parintii bosumflati si singura "persoana" la care ma pot plange este acest blog :(
O intrebare inteligenta....Cand se vor termina toate astea? I just want my life back :(

Avalansa de stari

Well...zilele vin,trec...viata se mainifesta in general banal,monoton.Exista totusi si momente mai agitate,mai imbucuratoare sau pur si simplu care raman impregnate pe viitor.Cam asa s-a intamplat sa fie pentru mine aceasta zi de sambata in care,aparent,nimic neobisnuit nu s-a intamplat.Dar nu asta este important in fond,ci sentimentul pe care il traiesti in momentul trairii momentului :D.Si uite asa,nu se intelege nimic deocamdata.Sa ma explic...

S-a intamplat sa sa intru in partidul social democrat(scriu cu litera mica pentru ca nu e foarte important).Urasc comunistii dar totusi m-am alaturat lor :.Mda,so,fiecare avem un motiv...pe mine ma scuza banii :D.Asa...toate bune si frumoase,fiecare candidat s-a hotarat sa manance kkt cu "chilele" pentru ca si asa aveau o masa copioasa dupa si faceau ei altu' :)).Nu cunosc nici eu prea bine toate mersurile,as zice doar ca pe viitor vom promova imaginea candidatilor in speranta ca vom convinge tot municipiul Cta sa aleaga PSD pentru ca..."Cand altii se cearta,noi construim"(acesta fiind sloganul lor).In mare, mi-au stricat toate parcurile unde ma plimbam si mai faceam poze.Dar asta e...

Dupa aceasca conventie,m-am intalnit cu 3 prieteni:Oana,Dumi si Mona si sa ne plimbarim pe faleza,sa cascam gurile la mirese(le-am observat cam grase si batrane...(sper sa nu ajung si eu asa la momentul "DA"). Anyway,cred ca cireasa de pe tort a fost vizita la moschee.I-am vizitat "casa" lui Allah( ca doar e tot Dumnezeul notru,intr-o alta maniera) si am urcat o suta si ceva de trepte pentru o priveliste divina asupra orasului vechi. Stiti cat platiti pentru un pic de efort ca sa vedeti un colt din paradis?...Doar 2 lei. Si pot spune ca invartindu-ma in jurul turnului, ma uitam unde ar fi putut fi caderea mai putin dureroasa sau care ma dezmembra mai putin.In fiecare moment in care priveam in jos, ma imaginam in cadere libera si parca Dumi ar incerca sa imortalizeze momentul...asa cum face mai mereu :). A fost cam inspaimantator. Oricum,nu ma grabeam sa fac asta...mi-era pofta de o prajitura:D. Nu vreau sa lungesc povestea in van...sa nu dau chiar tot "din casa". Spun doar cu zambetul pe buze ca altitudinea si soarele tomnatic care iti bate in fata iti produce o stare de euforie pe care tin s-o mai experimentez.Sa nu mai dezbat subiectul cum ca, cu o zi inainte, am fost cu Georgi prin Tabacariei si in afara de cei doi indragostiti pe care i-am vazut pupandu-se prin iarba,totul a fost de neuitat.Sper sa mai retraiesc sentimentele si cu alte persoane aflate in cauza...Pana atunci, pastrez vie amintirea 8->

Sperante,vise,deziluzii,dezamagiri...

15 octombrie ar fi trebuit sa fie ziua mea cea mai importanta din an si tineam sa fie tratata ca atare asa cum la randul meu tineam cont de importanta zilei a altor prieteni sau chiar necunoscuti.Insa sentimentul acesta se pare ca nu-i incearca pe toti din moment ce au existat persoane destul de apropiate candva,cu oarece trecut si care aveau pretentia sa mai fie numiti inca prieteni,care sa faca uitata ziua mea de nastere.Fiind o persoana care tine sa fie bagata in seama macar o singura data pe an,tind sa cred ca aceasta "uitare" nu e chiar trecuta cu vederea si atunci am anumite stari pe care in mod firesc nu as vrea sa le am dar pur si simplu le urasc.

Dar poate cine stie.Varsta de 19 ani a inceput mai anevoios si poate se va remedia treptat...pentru ca sincer in momentele astea chiar nu stiu ce sa spun ca sa ma auto bine-dispun si sa-mi pastrez optimismul.Azi oricum mintea mea a fost preocupata doar de gandul acela : "Cine o sa ma mai sune sau o sa-mi trimita mesaj azi si sa-mi spuna/scrie cateva cuvinte de incurajare si care sa ma faca si pe mine sa par interesanta?". Sper sa nu sune a ceva "pitzipongesc" pentru ca oricum nu e chiar la extreme (cei care ma cunosc sau cu care am stat azi si mi-au vazut starea de depresie au inteles).

Anyway, mi-a venit ideea sa fac o lista cu cei care au tinut cont de acest 15 octombrie 2008 in care eu am implinit varsta de 19 anishori.La multi ani mie! :D

So...incepem:

Mama,Georgiana,buna mea prietena urmata de celelalte simpatice Laura si Oana

Tzetze,RalucaV,Razvan,Cip,Stefan,Andrei Ivo, Tataru,Raluca si Alisa (foste colege), Jenny, Aurelian, Dumi, Joe (nu se pune ca iar mi-a facut nervi in final),Dan (de la care am primit si-un cadou),Vali,Alex (cunoscut la faculta),Marius (un nou cunoscut), Dorina, Postaru Corina, Tase Roxana,Ionut,Aby,Costin,Kata,Adrian,Sabin si cam astia ar fi din prieteni, apoi vin cei mai putin cunoscuti sau chiar deloc:Catalin (din buc),Mihaitza,Costin (tot din buc),Paradox,Ciprian si cei deloc cunoscuti cum ar fi cei de pe netlog de la care am primit 16 mesaje + rude.

Eh cam asa sta topul celor care si-au amintit mai devreme sau mai tarziu de aniversarea mea si le multumesc >:D<.Daca am mai uitat din ei,imi cer scuze anticipat :)

In final,tot ce vreau e ca acele persoane de la care aveam asteptari sa se simta in fiecare zi asa cum m-am simtit eu azi pentru faptul ca m-au uitat. E un blestem si o sa se indeplineasca. Sa suflu in lumanari acum :D

Vreau sa spun NU tristetii

Toata lumea cunoaste faptul ca viata nu e facuta doar din bucurii,succese,impliniri,voie-buna s.a.m.d.Anyway...se pare ca de curand am aflat si eu acest lucru.La ce ma refer?
La faptul ca de ceva timp trec printr-o criza financiara destul de accentuata,cateva probleme familiale,momentele mele petrecute la facultatea care nu prea ma multumeste (cel putin in prezent) si singuratatea care ma apasa destul de tare in clipele cand simt nevoia sa am pe cineva la care sa-mi descarc toate aceste ganduri negative.In fine,acela nu exista asa ca sa n-o mai largesc mult cu asta.
Eh...nu vreau sa ma plang si sa intreb pe cineva daca " vine mai tarziu sa stea cu mine pe intuneric" cum zice reclama aia stupida.
Vreau ca tata sa se faca bine ( pentru ca de o bucata de vreme se simte cam rau si nu stie exact ce are si tot incearca diverse tratamente fara rezultat, nu mai munceste si banii se cam duc pe aceste cheluieli imprevizibile...si nu ar fi asta problema,dar macar sa-l ajute intr-un fel).
Aaa...si mi-am amintit...pe 15 vine si ziua mea.Culmea,nu ma simt la fel de entuziasmata ca in ceilalti ani,si recunosc ca mereu mi-a placut sa fac mare caz din ziua mea de nastere.Dar am o mare presimtire ca nu o sa se intample nimic interesant,nimic din ce visez si nimic din ce-mi doresc (si nu ma refer la lucruri materiale pentru ca alea nu reprezinta nimic).
Ma intreb doar: De ce persoanele pe care le plac nu ma plac si ele pe mine?
De ce exista lasitate si nu se spun pe fata sentimentele pe care le traieste fiecare?
Cand o sa vina momentul ala...iar...cand o sa fiu multumita de mine si de cei din jur?
De ce indiferenta mea dispare in unele momente si atunci ma simt ca si cum as cadea intr-un abis?
...si ar fi multe astfel de intrebari la care raspunsurile pot fi infinite sau poate doar presupuneria unor raspunsuri care sa-mi convina.
Sper doar ca in curand sa se remedieze problema tatalui meu,sa nu mai fie asa stresat nici el si nici sa nu "paseze" supararile lui celor din jur,iar eu ca o tanara cu spirit petrecaret sa-mi recap zambetul pana la urechi asa cum ar trebui sa fie in mod normal,nu numai unu fals ca sa nu se ingrijoreze prietenii de supararile mele.Mi-e si dor de atatea lucruri...ma gandesc la fragmente din "vechiul" meu trecut :) pe care le doresc sa se intoarca.Si poate intr-o zi ...asa se va intampla. :)

Devenind nepasatoare

Sentimentul de nepasare pe care am inceput sa-l descopar din ce in ce mai des la cei din jur m-au facut sa constat asa cum imi spunea cineva "ca a devenit o moda" si senzatia de a te gandi doar la binele tau in mod firesc ii scrarbeste pe ceilalti.

Eu cel mai adesea am o stare pe care pe buna dreptate o numesc "egoism". Intrand in categoria persoanelor care nu se cred perfecte,tin sa precizez ca pe de-o parte asta ma face mandra si incerc pe cat posibil sa-mi accentuez starea in speranta ca pe viitor nimic nu m-ar mai deranja,dezamagi,supara sau ura.

Crescuta intr-un mediu solitar,tot ce mi-a fost dat sa intalnesc am folosit pentru a-mi "satisface" pofta de egoism.Insa,nu exista lucru,stare sau obiect care sa fie perfect pana la capat sau sa tina la infinit.Eh,asa s-a intamplat si-un cazul meu...pentru ca mai exista persoane care au reusit sa fie captati atentiei mele si sa pierd detaliul "doar eu".Asta cred ca am realizat dupa o discutie destul de intortochiata purtata cu cineva azi-noapte,cand rasucindu-se de pe o explicatie pe alta,nehotarat cum s-o mai scoata la capat,eu am realizat ca nu-mi trebuie mai mult decat sa am un moment prin care sa tin legatura cu el si atat.Citeam acele cuvinte,dar ele parca zburau departe de ceea ce numesc realitate.

Dar,sa nu uit si de plimbarea de ieri.Nu credeam ca intr-o singura zi te pot incerca atatea stari.Nu credeam ca tot ce se petrece in jurul meu nu e pur intamplator.Ce-or insemna toate aceste "semne",tot acest parfum obsedant,fiecare amintire care imi provoaca un gol in stomac.De ce uit de mine si de egoismul meu atunci cand intalnesc marea?Ea e singura vinovata pentru asta si totodata singura care ma face sa ma simt vie.

Vreau ca tot acest spirit sa fie regasit in cineva...Pana atunci ma lupt cu egoismul meu si-l impulsionez sa "traiasca" mereu,pana va reusi sa se lupte cineva cu el.Insa primul luptator va ramane intiparit.....Te astept sub umbrela mea :)

First day

Ioi....da' ce frumos ii la facultate mai.

Lume multa,adunatura dupa lume...ai zice ca toti cei prezenti acolo sunt destepti ....dar nu-i chiar asa :))

L-am vazut pe dnul presedinte...tinerel si frumushel.Am reusit sa-i fac si cateva poze chiar dak toti se inghesuiau la pozat.In fine...de ajuns cu el.Mare lucru n-am rezolvat acolo.Totul un haos,copiii tipau care pe unde vedeau cate-un cunoscut.Mi-am intalnit si eu fostii colegi si alti cunoscuti si am mai vazut si unii care meritau sa fie cunoscuti in viitor:))

Atunci m-am desteptat eu...atatia baieti,cativa chiar pe gustul meu,si eu plang dupa unul singur si ala departe : Nu se merita "efortul" asta.

Asa.Sa-mi mai amintesc ce-am mai facut si ce-am mai vazut.Aaaa...expozitie de masini care mai de care mai de fitze si mai als pitzipoange care mai de care se intreceau in boticuri incordate.Dar ce sa le fac?Sa le dau cate un pumn in gura si sa sper ca li se aseaza dintii si stau cu buzele mai normal.

Ma gandesc acum,dupa faza spusa mai devreme...cred ca am devenit cam violenta sau cel putin, in gandire,pentru ca in ultimul timp am tot fst cu draci si parca simt nevoia sa ii descarc pe cineva.Sau poate e doar o sezatie de moment,pentru ca m-am cam certat cu parintii si aproape ca nici nu mai vreau masina aia idioata ca-mi tot pune tata bete in roata ca m-am plimbat cu ea pana la mama draq.In fine,probabil ii macina problemele lor si-si descarca nervii pe mine.Aici,explicabil.
Sa continui...Dupa mica reuniune la facultate,m-am hotarat sa merg prin hang out,locul meu preferat de facut poze,apoi taclale,iar o barfa, doua cu baietii si discutii de actuali studenti....ca de...avem un altfel de statut :D

Neobisnuit e faptul ca nu ma simt deloc entuziasmata de aceasta prima zi sau poate din cauza kkturilor pe care le tot aud in fiecare zi de la diversi si de care nu prea am nevoie dar inevitabil se intampla sa interactionez cu ei.

Cred ca am spus destule acum...am un mare sictir in mine si nu vreau decat sa ma gandesc la lucruri dragutze si sa mai stau de vorba cu persoane care sa ma bine-dispuna.

Acestea fiind spuse...pun si cateva poze de la aceasta "minunata" zi si sa va mai rog sa ganditi de mai multe ori inainte de a deschide o discutie ca sa nu ma mai enervez sau sa apuc sa ma cert cu toti ca-s nush cum.

Din Mr Jailer spun Mrs.Jailer

Ioi....asa de mult imi place melodia asta....e chillout si iti sta starea aia ca ai sta ca un drogat si te-ai legana pe ritm.Oricum,cred ca frigul asta din apartament mi-a patruns la creier pentru ca observ ca mananc continuu.Nu ca as avea vreo problema cu asta...si asa nu pun nimic in +.Tremuratul ma mentine in forma.Si cand ma uit la TV ca vorbe una de vreo ora de diete si minuni..parca ma si gandesc ">
Dar asa e lumea asta.Eu nu ma gandesc decat la vacanta mea pe duca si la ce haos o sa fie maine la deschiderea noului an universitar la faculta Ovidius (cu cata mandrie am spus-o:))) Cineva mi-a zis ca o sa se schimbe lucrurile dupaia.I can't wait.Oricum sictirul meu e prea mare si momentan stiu ca deocamdata lucrurile vor ramane la fel.
Dar sa n-o mai lungesc si sa-mi mai obosesc creierashul meu inghetat si sa mai savurez de cateva ori melodia asta + altele care sa-mi mentina starea de dezgust total.Azi sa va duceti draq toti :*

Pierduta in spatiu

Am iesit aseara la o plimbare cu prietena mea Oanasi cum nu ne mai vazusem de mult era clar ca aveam multe sa ne spunem.Bineinteles,dupa interminabilele barfe la adresa baietilor mai mult sau mai putin interesanti,Oana mi-a zis ca nu prea sunt in dispozitia mea...si tre sa recunosc ca de multe ori,mai ales in preajma prietenilor buni,am o dispozitie la superlativ.Cum mai inainte stateam si-mi analizam anumite stari pe care sincer nici eu nu mi le mai inteleg.5 minute happy apoi 10 sad,putina melancolie,un praf de singuratate si o lingura de dezamagire...toate astea dau reteta perfecta unei stari de tot...(stiti si voi).
Eh...si uite asa mi-am pus intrebarea: De ce as mai avea nevoie de un atasament fata de cineva?Prietena mea cea mai buna a plecat la facultate la Bucuresti si s-ar putea sa dureze o perioada pana imi voi gasi vreo "prezenta masculina" alaturi de care sa ma pot simti bine si sa mai treaca starile astea.
Anyway,sa nu mai dramatizez asa cum imi sugera...cineva si sa ma laud cu surpriza pe care i-am pregatit-o Oanei si anume desenul ala cu RBD Girls :)).
Ah,mi-am amintit,frumos in Phoenix,sa mai merg dar doar cu o companie placuta chiar daca tot fumul ala de tigare te face sa plangi.
Si cand ma gandesc ca mai sunt doar 2 zile pana incepe facultatea :( Eh,o sa fie totul bine doar sunt fata mare de acum,imi trebuie niste bani,pe cineva simpatic,gasca mea de fete alaturi si parintii sanatosi si cred ca-s cea mai fericita.Mai e putin si vine si ziua mea.Mereu ma gandesc doar la petreceri :))
Oh,what a hell...life can be beautiful if you want to...Trebuie doar sa trec de pasa asta mai naspa.Any help? :))Numai bine :P

Schimbari...

Ma gandeam la tineretea mea si la ce prioritati am la varsta asta.Parintii mei mereu se iau de mine pentru simplul fapt ca sunt in plimbari vreo 3 ore si au impresia ca umblu non-stop.Ma gandec ca mai am o saptamana pana incepe facultatea si sunt cam inspaimantata de gandul asta.Faptul ca o sa pic intr-un mediu necunoscut si cu oameni de tot soiul ma face sa ma gandesc dak asta nu va fi o noua etapa a schimbarii mele.Imi aduc aminte,ca fata de liceu,am devenit mult mai pretentioasa cu mine si am atetea asteptari de la unii oameni care se arata la un moment-dat incompetenti incat ma scarbesc.
Poate facultatea imi va deschide noi orizonturi si poate voi cunoaste persoane noi,foarte interesante.To ce trebuie sa fac e sa invat sa-mi pese numai de mine.Nu se merita sa-ti tocesti nervii pentru altii care,in fond,nu ar da 2 lei pe tine.
O sa incerc sa imi fac propriul meu scenariu astfel incat mintea mea sa nu mai fie solicitata sa desluseasca problemele altora.Mai citesc gandurile altora asa cum mai faceti si voi la mine.Uneori gasesc intrebari la care eu niciodata nu m-as fi gandit.Pacat ca raman totusi fara raspuns.
Cred ca,mai tin sa-i multumesc si fostului meu pentru aceasta relatie care mi-a deschis ochii si m-a facut sa inteleg unele chestii si sa capat niste sentimente care sunt sigura ca ma vor ajuta in viitor.Stiu ca una-doua aduc vorba de el,e doar o pasa trecatoare.Deja cred ca se simte foarte important cand stie ce statut are in viata mea,desi sunt multe lucruri de care se inseala.
Am o mare problema.Am gura aurita (e doar o expresie...sa nu ma trezesc ca ma bat unii ca sa-mi fure gura s-o duca la amanet:))).In momentele in care sunt ranita si nu mai stiu ce sa mai fac ca sa ma scot din mocirla,incet sa urasc si sa-i blestem.De asta sunt convinsa ca vreodata,gandurile si toata karma mea negativa il vor afecta pe "el" si sincera sa fiu astept cu nerabdare momentul ala.Cu altii am patit-o si in final stiu ca m-am simtit chiar bine.
O fi ura un pacat dar nu pot fi perfecta.Dar eu stiu ca inca ma placeti :))

realitate trecuta...mesaj ramas

O experienta noua

O incercare de desen...pentru o prietena :)))
Nu e foarte reusit dar...pentru o prima incercare arata binisor :P Si uite asa pot sa-mi amintesc ca le-am desenat si pe fetele de la RBD :))
Categoric m-am molipsit de la prietenele mele : NOT ...trebuie sa fie doar o surpriza si incerc sa le tin aproape pentru ca doar ele mi-au mai ramas :)
In rest ce pot spune...azi va iubesc pe toti :)) sau poate nu chiar :

O sambata frumoasa...o duminica ploioasa

Iar am avut una din zilele alea aglomerate in care nu am stat pe acasa.Eu sincer sunt o persoana cam "plimbacioasa" asa ca pentru mine a fost o distractie indiferent de locul unde eram sau ce anume faceam.
In fond,plimbarea in sine si oamenii noi pe care-i cunosti fac interactiva toata treaba asta. Anyway,sambata dimineata am plecat la tara.Un tanar de 30 de ani omorat de un motor a adus durere prin sat asa ca a fost destul de pustiu locul si parca cainii care sa urle mai lipseau.In fine,am fost si eu cu tot satul sa-l conduc pe acel tanar pe ultimul drum...in fond te soceaza cand auzi astfel de chestii mai ales cand e vorba de cineva tanar si povestea lui suna ceva de domeniul fantasticului, gen...dimineata a venit cu motorul din germania si spre seara s-a decis sa se plimbe ca sa-si gaseasca moartea :.Trist. Cum totul era pustiu si sec p-acolo,ne-am decis sa plecam inapoi acasa si spre bucuria mea ca apucam si-un concert prin taclale. Lume multa,agitatie,fiecare cautandu-si cate un cunoscut sa se aseze si el intr-un colt la o masa si multe lacrimi (cel putin la mine) din cauza fumului de tigara insuportabil.Dar na,pentru atmosfera merita.In sfarsit,show-ul a inceput,2 tipi,talentosi de fel s-au descurcat chiar bine.Ma gandeam numai cum pot ajunge si eu la microfonul ala sa pot behai putin.Maybe some other time. Am mai ceva lume cunoscuta si aia la randul lor cu prieteni pe care i-am mai cunoscut atunci,insa parca nu ma interesa decat agitatia de acolo si pe ici colo cate-un tip.A da,si am dat si peste o melodie care imi place foarte mult si-o tot ascult intr-una.Hai ca v-am tzucat dragilor :))))
http://www.youtube.com/watch?v=FAPtTS0TYtU

Mereu...cu gandul undeva

Nici nu pot sa-mi imaginez ce fel de zi am putut sa am.Am trait niste momente care m-au dus cu gandul la alte lucruri petrecute candva.Lucruri pe care le regret fiindca s-au intamplat si de altele de care ma bucur sa-mi aduc aminte ca s-au petrecut.Toata combinatia aceasta de "terci" regasita in capul meu a concluzionat ca tot ceea ce fac si ceea ce probabil ma caracterizeaza in prezent, e umbra acelui ...cuiva.Mereu realizez mai tarziu decat trebuie si mereu sper ca intr-o zi sa ma trezesc la momentul potrivit pentru a face lucrurile cum trebuie la momentul oportun.

Totusi,nu inteleg obsesia de a-mi retrai momentele care in fond,ma fac sa sufar si nu pentru ca ar fi fost unele triste ci pentru ca nu le traiesc si acum.Pentru ca stiu ca nu stiu daca le voi retrai curand,pentru ca stiu ca intalnesti persoane langa care sa te simti implinit foarte rar,pentru ca probabil imi voi aminti acele momente la infinit si chiar daca starile nu vor mai fii chiar la fel de intense,eu tot voi simti un gol in stomac.As vrea ca acel cineva doar sa-mi citeasca gandurile ca nu stiu daca i-ar fi bine daca s-ar pune in locul meu.Nu i-am dorit si nici nu-i doresc vreodata sa i se intample ceva rau.Nu cred ca mi-as ierta asta.Probabil ca inca mai are multe de descoperit la mine si nu pot garanta ca toate sunt de bine.

As vrea sa stiu doar de ce mereu regretam anumite lucruri mult mai tarziu,cand altii considera faptul consumat,sau de ce avem impresia ca atunci cand suntem langa o anumita persoana,lucrurile acelea vor dura la infinit si ca nu se pot schimba complet intr-o secunda?De ce avem dorinta de a afla ce se va intampla in viitor dar atunci cand avem un vis il ingoram?

Cred ca ...cu curaj pot spune ca-mi vreau o parte din sentimente inapoi si daca acea persoana va citi asta intr-o zi,poate va stii cum sa faca asta.Probabil fac apel la el pentru ca in alta parte nu stiu unde ma pot duce si pentru ca oricum el ar intelege cel mai bine situatia.Totusi,tare as vrea sa-i citesc si eu lui gandurile pe undeva si ma roage sa-l pot ajuta.Cred ca obisnuita cu el,am uitat cum e sa ma descurc si singura,cum sa iau anumite decizii,cum sa ma comport,cum sa simt.

Ma simt foarte debusolata si cei care ma cunosc stiu ca urasc lucrurile astea si mai ales sa recunosc ca depind de cineva.

Singurul lucru pe care il mai pot spune e ca...EL prezent undeva va avea mereu o surpriza din partea mea.(ce e mai jos sunt doar niste versuri cantate intr-un film in care oricum stiu ca s-ar fii regasit si ii este dedicata acea parte)

It'll be alright You said Tommorrw

Don't you cry Don't you shed a tear

When you wake up I will still be here

When you wake up We'll battle all your fears

And now I'll...
Take my heart back
Leave your pictures on the floor
Steal back my memories
I can't take it anymore
I've cried my eyes out
Oh,and now I face the years
The way you loved me Vanished all the tears

Just a little more time was all we needed

Just a little time for me to see

Oh,the light that life can give you

Oh,how we get such a free So now I'll..............(LY)

P.S. Poza imi aminteste de primul meu sarut trait cu el ...atunci cand a iesit din apa. Si l-am savurat pe deplin chiar daca atunci probabil nu a simtit asta.

mare mi-a fost uimirea

Ca sa vezi ce mi-a fost dat sa vad si sa aud....:))
Acum doua seri cand ma intorceam din oras,eram cu Laura in autobuz,stateam noi pe scaune si in fata erau doi tipi, unul dintre ei emo cu freza tipica si cercei de fata si alte cele.In fata lor,o bunica cu nepotelul ei care ii tot "admirau" insistent pe cei doi.Dupa ce au coborat aia,bunica isi critica nepotul ca se uita prea insistent la baiatul acela si ca atunci cand va fi mare o sa fie si el asa,ca asa e noua generatie,etc...(baba destul de destupata la minte).
Anyway,replica pustiului a fost una foarte buna :
"Eu nu am sa fiu asa cand voi fi mare...N-ai vazut ca ala arata ca o fata ?"
Cand am auzit asta am inceput sa rad instantaneu si m-a mirat faptul ca pentru un pusti de 10 ani avea ochi buni incat sa observe ca acel baiat era penal prin look-ul pe care il afisa si gesturile de fetita.
Am patit-o si cu mama odata cand eram cu ea in oras si imi spune: "Ia uite ce frizura are fata aia" la care eu .."Mama, ala e baiat toata ziua" :)).Nu stiu cat de amuzant poate fi asta...e doar trist faptul ca nu ne mai putem deosebi sexele.

Un weekend

Am avut un weekend foarte aglomerat dar vesel si plin de multe activitati.
Incepand cu ziua de sambata,pe care o asteptam de mult,am reusit in sfarsit sa ma simt bine asa cum imi doream.Am iesit cu Oana si Georgi(2 prietene) prin mamaia,imbracata total altfel de cum sunt in mod normal (simteam nevoia sa vad o schimbare la mine) si am stat la un suc.Am cascat gura la un clovn care incerca sa castige si el niste bani amuzand copiii si facand figurile din baloane.In fine.Si in timp ce stateam acolo la suc barfind de una-alta,ne-am gandit ca ar fi ceva sa iesit la dansat si nu oriunde ci tocmai in costinesti.Zis si facut,am cautat prin agenda sa vedem pe cine sa mai luam si il loc sa asteptam sa vedem care e hotarat sa vina, intrun final ne-am trezit cu inca 4 tipi de mi-am facut masina roaba.Ajunsi cu bine claie peste gramada,mergem noi in tineretului.La inceput plictisitor,muzica aia house sau ce era,enervanta si nu prea stiai cum sa te misti pe ea,au inceput sa bage si melodii mai caterincoase,dar pantofii cu toc si atmosfera nu era "arzatoare" ne-a facut sa plecam in white horse,la lume mai normala,cel putin pt mine.Si acolo am intepenit.Dansand pe mambo nr5 a lu' lou bega si hore pe zdob si zdub,tiganesti si melodii sentimentale,nici nu am realizat ce repede a putut sa treaca timpul.O cearta intre doi "cocosi" la care au cascat toti gura i-a facut pe multi sa se ridice de pe scaune doar pt faptul ca se impungeau aia peste ei.Dupaia,putin harcore si alte subgenuri si seara e gata.Haida iara in roaba si fuga acasa.
Duminica,o alta zi captivanta,cu trezitul de dimineata ca sa merg la coafor,pt ca,stai...am si o nunta.Fa-te iar frumoasa (sau incercand macar) am participat la alaiul miresei, poze si momentul cu DA la care mirii trebuiau sa se gandeasca foarte bine.Pe seara,alta costumatie,altfel de prestanta,alta falsa impostatie in care aparea in fata rudelor si celorlalti participanti la eveniment.Dans cu carul,mancare pe saturate si barfe despre cum e imbracata nu stiu care Tzatza Floarea,toate acestea dau o nota nuntii.Buchetul miresei prins de verisoara mea cea barbara sperand c-o s-o ia si pe ea cineva odata.NOT.Si toate astea se incheie cu platitul distractie si anume darul mirilor pus intr-o casutza de carton pe care scria "Casa de piatra". Sa si-o faca din ce vor ei si p-aia.
Dupa aceea,somn mult de voie si cand m-am trezit am avut uimirea de a vorbi pe mess cu fostul meu,Tudor,care zice el ca parea ai ok de data asta desi pana la final m-a facut sa ma cam indoiesc de asta.Dar probabil e doar creierul meu care imi joaca feste dupa atatea ore nedormite.
Un singur lucru stiu legat de el,ca nu e uitat,dupa toate incercarile mele lamentabile se pare :
Dar iar asteptam sa treaca timpul,si poate se va repeta macar ziua de sambata,cu dans si voie buna in picioarele goale,simtind toata energia altora cum se aduna in tine...(moment poetic)

Intrebari si raspunsuri la care nu te gandeai pana acum :P

• Cine a fost primul barbat care a zis: "E nevoie de o femeie in casa?" Mesterul Manole.
• Ce facea Mesterul Manole cand o zidea pe sotia lui Ana? Body-building.
• Ce au in comun un trenulet electric si sanii unei femei? Au fost create initial pentru copii, dar tot barbatii se joaca mai mult cu ele.
• De ce s-a mutat Bula la etajul 10 intr-un bloc fara lift? Pentru ca are soacra cardiaca.
• Cand se bucura calugarii ca nu sunt casatoriti? Cand se spovedesc femeile.
• Ce faci daca afli ca mai ai doar 6 luni de trait? Te muti cu socara si fiecare zi va parea o eternitate.
• De ce isi iau blondele pe ele panataloni foarte stramti? Ca lumea sa le poata citi pe buze.
• De ce un elefant este mare, gri si zbarcit? Pentru ca daca era mic, alb si neted, era OB.
• De ce prefera barbatii sa se insoare cu virgine? Pentru ca nu suporta comparatiile.
• Cum se cheama un barbat inteligent in America? Turist.
• De ce este asa de greu pentru femei sa-si gaseasca un prieten senzual, inteligent, atent si frumos? Pentru ca acestia au deja un prieten.
• De ce le place barbatilor sa se masturbeze? Pentru ca asa pot face sex cu cineva pe care intr-adevar il iubesc.
• De ce a creat Dumnezeu barbatul? Pentru ca vibratorul nu poate sa aduca bani acasa.
• Care este asemanarea dintre un barbat si un storcator de fructe? Ai nevoie de el dar nu esti sigura pentru ce.
• Care este definitia unei seri romantice pentru un barbat? Sex.
• Cand e singurul moment cand un barbat se gandeste la o cina cu lumanare pe masa? Cand se ia curentul.
• De ce sunt femeile ca vremea? Pentru ca orice ai face, nu poti sa le schimbi.
• Ce au in comun toti barbatii care stau singuri intr-un bar? Sunt insurati.
• Cum se numeste un barbat caruia ii lipseste 90% din creier? Castrat.
• Care este diferenta dintre o repriza de fotbal si un preludiu? Prima dureaza sigur 45 de minute.
• Care este diferenta dintre o amanta si o sotie? 30 de kilograme.
• Care este diferenta dintre un amant si un sot? 30 de minute.
• De ce au prezervativele ambalajul atat de greu de desfacut? Ca sa mai ai timp sa te razgandesti.
• Care este asemanarea dintre o masina noua si un sot? Ambele functioneaza bine doar in primul an.

best friend...ever

E cel mai scumpik si dragalas animalutz....si dak nu am primit cadou un caine, ci doar pe el, ma gandesc ca si asta a fost un scop.Poate o sa-mi cumpere un catzel (golden retriever) viitorul meu iubit :))

Buf: off,scoate blitzul ala din ochisorii mei ca sunt sensibil mai :P

Ziua de ieri...rememorata azi

Pentru ca ziua mea de nume a fost "ocupata" sambata, am reprogramat-o duminica si m-am gandit sa-mi invit fetele in oras.Dupa cateva rugaminti sa primesc masina,am reusit, ne-am gatit si tinta-orasul colorat de diverse stiluri ale oamenilor.Am ascultat muzica la max,am tipat,am stat la o terasa prafosata si mai intr-un tarziu era sa calc un baiat simpatic pe trecere :)) (voit asta).La o prima citire pare ceva banal,pentru noi insa a fost fun. Ne-am tot pozat pe la cazino in miezul noptii si am remarcat ca se observa si aici destul de bine stelele. Nu pot sa uit panza si acuarelele primite cadou de la fete ceea ce m-a cam uimit,avand in vedere faptul ca nu era o zi importanta asa. Altceva ce sa mai zic, astept doar sa vina ziua mea de nastere...poate reusesc sa mi-o serbez undeva la munte 8-> We should party all the time :D

Viata la tara

Hmm...am fost intr-o mini vacanta (dak as putea s-o numesc asa) care nu prea imi place de fel...mersul la tara.Intr-o comuna la vreo 85 de km de Cta unde lipsa semnalului la telefon te anunta ca ai ajuns.Am fost sa-mi ajut minunata bunica la adunatul porumbului si la alte treburi gospodaresti.Caratul porumblui din fundul curtii pana in curte s-a dovedit a fi pentru mine un sport destul de epuizant si la final ma simteam ca o baba ramolita cu dureri de shale :)) Dar nu se spune partea asta ci doar faptul ca am fost fata harnicutza si ca sunt un ajutor de nadejde la casa omului:D:)). In fine,prea multe nu se pot intampla acolo.Caldura mare,praf mult si dupa juma de ora de stat prin curte simti ca ai o fabrica de muci in nas.Insa noaptea se schimba situatia.Se baga toata lumea in casa,obosita de roboteala din zi,cainii stau si ei cuminti dupa ce-au latrat fiecare musafir care intra pe poarta si cateva muste care zboara la lumina unui luminator din fata casei.Tre sa recunosc ca e ceva care imi place cu adevarat atunci cand merg la tara si cred ca as duce pe oricine sa priveasca cerul plin de stele si foarte bine delimitate la locul lor.Si stateam cu ochii atintiti in sus sa vad dak prind de vreuna cazand.Recunosc ca am vazut candva,tot la tara, o stea cazand si dorinta mi s-a indelinit:D, insa acum nu am avut norocul asta.Doar m-am bucurat de albastrul intens al cerului si licuricii presarati.Apoi m-am gandit dak sunt stele cata populatie e pe glob pt ca dak ar fi asa...as avea catorva sa le spun niste lucruri :).In cele din urma,frigul m-a cam gonit in casa si minunea nu tine juma de an ca la Polul Nord.
Pe urma a venit vremea sa ma intorc acasa.Drumul mai mijto de data asta cu noua masina,muzica de caterink, cateva mortaciuni pe marginea drumului printre care si vreo doua vulpi din care puteam sa-mi trag niste caciuli :)) Apoi, la o trecere cu calea ferata,doua cruci noi,semn ca cineva a vrut sa se ia la intrecere cu trenul si privelistea de la Cheia cu muntii Dobrogei vechi si prapaditi unde mai erau opriti cativa cu cortul si la un gratar mic :D
In rest,pentru ziua de 30 august,in care se zice ca e Sf Alexandru nu mi s-a pregatit nimic.Dornica sa ma intorc acasa sa vad de la cine am primit vreun msg,spre dezamagirea mea nu a fost nimeni dar incerc sa ma gandesc ca a fost poate putin timp sau treaba multa sau credit putin sau o zi neinteresanta pt altii.In fine,cam asa stau lucrurile.A da...si zilele astea 3 cat am fost la tara nu prea mi-a dus nimeni dorul. Dar le-am spus stelelor sa ia aminte la toate aceste "atentii" si sa intoarca roata :D. Pacat ca n-am avut aparatul sa fac cateva poze, dar ramane pe data viitoare :P

New car

Hm...pana acum ziua de azi a decurs bine. Nu s-a intamplat nimic special in afara de faptul ca mi-a sosit noua masina si pot spune cu mandrie ca sunt noua proprietara a unui autoturism hyundai i30. Nu prea stiu cum sa-mi exprim bucuria prin cuvinte asa ca nu pot spune decat ca abia astept sa ma urc la volanul ei si sa ies la plimbare cu fetele. Yuppy<:-P. Trebuie s-o ud:P. Let's drink \:D/ :))

:)

pictura...un mic pas spre descoperire

De mica mi-a placut sa am o ocupatie, sa ma invart in jurul unui obiect si sa mi-l imaginez in diferite ipostaze.Astfel,cu timpul am realizat ca imi place sa desenez dar eu il numesc mai degraba "mazgalit".Mintea mea a fost pusa la multe incercari de-a lungul timpului si am incercat sa creez un mediu in care sa fiu doar eu cu mine orbitand creioane,pensule si acuarele.Tre sa recunosc ca am avut foarte multe momente in care acesc lucru l-am consider o pierdere de vreme,inutilitatea de a reusi sa ma perfectionez si dezamagirea pe care o aveam atunci cand o plansa nu-mi iesea.Si asa,de-a lungul acestei mici"cariere" am intalnit persoane mai mult sau mai putin interesate de a privi cu admiratie operele mele.E foarte adevarat ca am descoperit pasiunea pt desen cand eram destul de mica insa pe atunci nimeni nu ma lua in seama.Cu timpul, ar reusit sa mai imbunatatesc acest lucru,sa capat ceva mai multa dexteritate si ceva mai multa admiratie.Am plans ca sa-mi realizez visul asta si pe viitor sa pot urma o cariera in domeniul insa parintii mei au considerat ca acest lucru sa ramana doar un hobby.Sunt dezamagita, credeam ca parintii sunt ca sa te sprijine spre ce inclinatii ai nu sa se impotriveasca dar iarasi nimeni nu mi-a raspuns la intrebarea :"De ce nu mi-am urmat acest vis pana la capat?"Pana o sa descopar insa asta,ma pot multumi cu 2 pensule si niste bani pt panza si de fiecare zambet pe care il vad pe chipurile celor care le privesc.Ultima data cand imi amintesc,cel mai bun admirator al meu era fostul meu prieten insa emotiile bacului si supararile pe care le-am mai avut cu prietenul m-au facut sa ma indepartez de ea.O vreme chiar a vrut sa renunt pt ca oricum imi pierdusem cel mai bun si sincer admirator,simteam ca undeva,ceva nu se leaga si nu-mi da voie sa ma apropii de creioane.M a uitam cu dispret parca si la vechile desene cu toate ca in sufletul meu ma gandeam :"ce s-ar intampla dak as pune mana iar sa mazgalesc ceva?"
Nu pot spune exact ce m-a facut sa revin la aceasta relaxare a mea.Probabil faptul ca oricum nu mai aveam cui sa-i acord atentie am simtit ca singurul loc unde ma pot refugia e acesta.
Hm,tot nu-mi vine sa cred ca mai am visul ala de a-mi deschide candva o expozitie...de parca asta s-ar intampla asa usor.(norocul meu ca sunt tanara si fara prea multe ocupatii in acest moment).Problema mea,tratez cu superficialitate acest har pe care il am de undeva primit,si stiu doar ca e cea mai buna metoda a mea de expresivitate si un mod de a lasa ceva mai tarziu.
Acum tot ce fac e sa aprind lampa si sa mazgalesc in voia mea apoi lasandu-le intr-un loc uitat sa se puna praful pe ele,nestiind nimeni ce ocupatii am eu noaptea cand nu pot dormi:
Si uite asta,un alt capitol despre viata mea banala dar presarata cu asa de multe vise incat as obosi daca le-as picta :).In albumul de poze din liceu, de la toti colegii am doar urari despre acest aspect,faptul ca vor o lucrare de-a mea sau ca pur si simplu imi admira talentul.Nesemnificativ pt altii dar foarte important pt mine.Depind ca ce-i din jur sa-mi aprecieze munca si sa imi aminteasca ca orice lupta spre ceva ce-ti doresti e doar un pas spre mai bine.Si asta face mai mult decat o mie de cadouri pe care le-as primi de ziua mea.Prietenii apropiati trebuie sa stie ca visele altora se realizeaza cu ajutorul lor.

Moment de cumpana

Am sa-ti scriu acum si ultimul randCe sa-ti spun, stii totul prea bineTe-am si sunat, dar la numarul tau Raspunde altcineva... Am sa astept sa mai treaca o searaBeau o cafea rece si amaraIn scrumiera, tigari ce se sting si-n fumVad umbra ta...Refren(x2):Acum, ca totul s-a terminatAcum, ca nu te mai gasescAs vrea sa cred ca n-am uitatSa mai iubesc.II:Vor trece ani, poate ne vom revedeaOare vom sti sa mintim ca nu ne amintimCum ne chema...Eu am sa-ti spun ca imi este bineTu-mi vei povesti despre tineSi-o sa ma rogi sa te sun La numarul ce mi l-am scris gresitSau mi l-ai spus gresitRefren:..Sa mai iubesc...III: Oricum, m-ai invatat sa stiu cum sa te iertOricum, stiam ca e un ultim sarutStiam ca nu mai am nimic in ce sa mai cred... Poate-am sa-ti mai scriu un rand intr-o ziTu vei sti ca totul e bineOare am sa pot sa-ti spun ca ar fi trebuit sa te ascultCa meritam mai mult...

Versuri ce le-am primit si eu la un moment dat si clar nu am luat seama atunci.M-au impresionat, e drept, dar poate nu am stiut ca in spatele acestui text se ascund anumite sentimente, ale unui anumit baiat.Si ca de fiecare data cand pierzi ceva, realizezi ca abia atunci a fost valoros, asa s-a intamplat si in cazul meu.Nu stiu dak persoana in sine a fost acel lucru pierdut sau doar faptele in sine,care la urma urmei, de el au fost realizate.Anyway,mica mea mare nelamurile asupra fostei mele relatii,singura serioasa de pana acum,mi-a lasat cateva amprente mai mult sau mai putin dorite.Multi nu stiu despre ce este vorba,uneori tind sa cred ca nici macar eu nu stiu exact despre ce e vorba,insa n-as vrea sa las mintea mea sa se gandeasca la cine stie ce raspunsuri aiurea si total gresite,facandu-ma sa invinovatesc acea persoana,ajungand chiar s-o urasc.In fiecare zi trec de la stari complet diferite,zodia mea e foarte ciudata,"cantareste" in functie de perspectiva lucrurilor in care privesc in acea zi. si pe alocuri am tentinta sa devin paranoia.E straniu sa constat ca nici macar nu ma cunosc,nu ma mai recunoscl.Altadata, la astfel de sentimente actionam cu totul altfel.Nici nu-mi inchipuiam ca o persoana poate sa-mi schimbe atat de mult actiunile chiar si sensul vietii mele banale la prima vedere.Porbabil cand o sa mai fiu intr-o stare asemanatoare in care sa exprim exact toate aceste stari prin care trec care apropo se trag de la un msg pe care l-am primit aseara si in care nu scria nimic neobisnuit si cu care oricum eram obisnuita.Still,am simtit un gol in stomac semn ca inca sunt sentimentele alea pe care eu le credeam apuse.Insa,ele tre sa fie ingropate adanc si imi voi impune ca lucrul asta sa se intample.Fara s-o mai lungesc,acea persoana poate ca nici nu stie ce gandesc in aces moment sau in oricare din momentele de cand nu mai tinem legatura.Tot ce vreau e ca el, intr-o zi sa realizeze unde s-a produs greseala si asa cum imi spunea sa-i repet si eu "E prea tarziu,mult prea tarziu".

Prima zi...

Orice inceput este greu si adesea oamenii abandoneaza sa realizeze ceva inainte de a se apuca.Cam asa stau lucrurile si in cazul meu insa am mai avut ocazia sa intalnesc persoane care sa-mi spuna ca ceea ce fac e bine si sa nu ma dau batuta inainte de a realiza un lucru bun.In acel moment poate nu am inteles sfatul si poate l-am luat in nume de rau, poate mi s-a parut ridicol sau poate am crezut ca nu ii intereseaza de ceea ce fac sau gandesc. Intradevar, nu-s nulte persoane care ii dau un sfat cu adevarat folositor dar e bine sa asculti.Nu se stie niciodata unde se poate ajunge.
Si uite asa, imi "ziseshi" sa-mi fac si eu un blog pt ca imi place sa citesc de la altii si pt ca si asa nu cunosc o metoda mai buna de a-mi "usura" sufletul de sentimente care ma incearca adesea, sau pur si simplu sa ma "laud" de anumite activitati pe care le mai fac.
Stiu ca inceputul poate fi plictisitor insa in momentul asta cam astea sunt gandurile pe care le am.Nu-i obligatoriu sa cititi, e doar o mica "descarcare" :D
Ce sa mai spun...Sport la lucru mie :D