Nu suficient

Popas Band - In cerc

Nu stiu de ce ma simt dezamagita de mine pentru ca in fond acest lucru mi s-a mai intamplat de o mie de ori.Bineinteles ca mereu a fost facut prost si intr-o oarecare masura i-am dezamagit pe altii dar eu paream prea distrata de alte tampenii decat persoana care imi acorda mie importanta.Dupa ce am trait o experienta urata pornita de la acest aspect (cel putin e unul din ele), ma asteptam sa mai trag unele concluzii din care sa pot invata si sa nu imi repet greselile.Dar azi s-a repetat.

Ca sa n-o mai lungesc...este vorba de faptul ca mereu vreau sa obtin ceva insa nu ma chinui suficient.Imi astept laurii inaite de a da macar jumate din ce imi da celalalt de langa mine.Vreau sa-mi fac prietenii sa se simta bine,sa fie voiosi,sa imi arate ca se simt bine in compania mea,sa par apropiata de emotiile pe care le are respectivul si eu nu fac decat sa spun un "Asta e".Atat de sec si dureros,atat de impersonal si atat de fals,incat chiar cred ca ma reprezinta.Si totusi il detest.Nu vreau sa faca parte din mine si nu vreau sa mai tratez totul cu superficialitate.Sa ma pot transpune in sentimentele celor dragi si sa fiu naturata,asta as vrea sa fiu.Si da, stiu ce ar urma sa-mi spuna un oarecare care citeste: "Poti, dar nu incerci suficient!"
De ce trebuia mereu sa fie o conditie?
De ce nu se poate realiza pur si simplu?
Raspuns concret nu exista.
In mintea mea atat se repeta: "Nu suficient..."

Cu ploaia in suflet

Griuri ude,
Visuri mute,
De sus cu stropi mari si greoi,
Pe trupu-mi firav se prelingeau.
Baltocile se mareau asemeni unui musuroi,
Picioarele ude si reci parca ma frigeau.
Pe sub umbrela, gandul imi ramse blocat
Imi imaginam o silueta care s-a evaporat.
Imi spala fiecare sentiment trait
Si undeva din spate aud un un lin fluierat.
Sterg geamul umed,admir lacrimile cerului.
Vreand sa-l privesc pe baiat cu coada ochiului.
Ma grabesc insa sa simt ploaia iar cere pe fata
Si ma schimonosesc ca o paiata.
Rad si plang...nici nu stiu ce e cu mine
Sper ca ploaia sa-mi intregeasca din farame.
M-as fi intins pe asfalt sa-i simt umezeala
Si sa acumulez in mine toata racecala.
Singura in acel pustiu cunoscut,
Simteam nevoia de cineva acut.
O gura pe care sa cada o picatura
"Desculti doar noi",ea sa imi spuna.
Copacii pareau veseli de fastul ploii
Iar eu razand in miezul noptii.

Macho de Poplaca...

...Se prezinta sub forma unui taran parvenit cu pantaloni sport de la Adidas si cu maiou mulat de Puma ca sa-si etaleze muschii facuti de balotii de baie carati in sura.Se plimba pe culoarele magazinului cu mainile departate de trup ca sa para boss da boss si cu capul ridicat,purtand o sapta aruncata la misto.Avea probabil vreun senzor atarnat de pantaloni pentru ca de fiecare data cand aparea o tipa in peisaj,mainile i se umpleau de telefoane.
Statura lui de un metru juma se vede altfel prin geamurile vitrinelor in care isi imagineaza ca e Hercule.
Si pentru ca tot se poarta accesoriile,este firesc sa nu lipseasca zalele aurii de la gat,o combinatie intre Guta si 50 Cent.
Din cand in cand incordeaza brandul,evidentiind duritatea,mai ales cand se screme sa-i iasa o vena in evidenta.Si replica lui de final "O minte mica imi trebuie ca sa o sparg cu muschii mei!"
Mare om...multe basini.

Povestea unui...Oximoron

Vechiul scenariu cu "A fost odata..." a expirat.Sa spunem...

Fuse amu, o faptura pe nume Oximoron.Viata lui se rezuma la nimic.Avea un trai decent in avutiile lui nemarginite si se bucura atunci cand era nefericit.Era inconjurat de o gramada de prieteni simtindu-se singur, iar orice poveste traita ii parea un necunoscut.Se grabea ca sa fie mereu in intarziere.Plangea pentru ca radea.
Ducea o viata simpla care i se parea prea complicata.Alerga in fiecare zi dupa ceva ca sa fie tot mai departe de tinta.
Era o persoana optimista insa se hranea cu pesimismul altora.Ziua o trata ca pe noapte.
Era melancolic atunci cand deborda exuberanta.Uita sa-si aminteasca ce are de facut.
Orice sfera vazuta de el avea colturi si putea vedea stelele care nu erau.Isi dorea sa observe lucrurile inobservabile.Isi spunea mereu "Trebuie!" atunci cand nu se necesita efortul si isi imagina ca din orice vechitura poate creea ceva nou.Isi privea hidosenia in oglinda privida de ceilalti ca pe ceva frumos.
Incerca sa-si creeze limite care erau infinite.Timpul lui trecea mereu cu o zi inapoi si i-ar fi placut sa fie un model pentru cei din jur exact atunci cand era insesizabil.
Orice amintire a sa facea parte din prezent si orice imagine spre viitor o fura din trecut.
Ii placea sa fie iubit atunci cand era urat mai tare...

Cu acest gand la final, el a adormit simtindu-se tot treaz.

Pumn in stomac

Goo Goo Dolls - Better Days

Desi in ultima vreme am avut preocupari mai multe in care nu m-am mai gandit la ceea ce-mi lipseste,la o prezenta masculina care sa ma intrebe cum m-am simtit in aceasta zi (blogul e iubitul meu) sau zile insorite perfecte de fotografiat,sau plimbari cu rolele si chiar si cantatul meu de zi cu zi...aseara am avut iar o mica lupta cu mine insumi.Ganduri valmasite care nu mai stateau la rand ca sa iasa afara,se napusteau asupra-mi creandu-mi niste senzatii nu tocmai placute.
Imi amintisem de-o gramada de momente nereusite din viata mea si de neputinta de a intoarce timpul ca sa le pot schimba.Oricum,orice lucru facut chiar si intr-un moment prost,poate capata o nuanta pozitiva atata timp cat tragi niste concluzii constructive.Chiar si asa...privind la general...i was sooo fucked up.
Toate aceste reveniri s-au adunat ca o baltoaca in ochii mei gata sa se reverse insa imi construiam un baraj de acumulare.Si aceste retineri de revarsari se acumulau in stomacul meu,primind pumnii grei ai nerealizarii,ai dezmadejdei,ai descurajarilor si neputintei.Ce poate urma?
Sunt convinsa ca aceste lucruri se vor diminua doar in anumite momente de distratie a creierului meu infestat de intrebarea: "Dar daca..."
Dar exista mereu o speranta...Oare?!

Un zambet emana culoare

A trecut putin peste o saptamana din aceasta promotie.Cunosc aproape tot personalul magazinului Real si fiecare din ei imi zambeste cersindu-mi cate un produs pentru care imi inventeaza cate un text.Acum s-au mai obisnuit cu gandul ca nu mai dau nimic.

Si asa...Stau cand in fata,holbandu-ma la fiecare cumparator care intra si ma intreaba cum sa castige mingea aia (care oricum nu se castiga),si cand ma mut dincolo la raft incercand sa conving multimea sa aleaga un miros.Si pentru asta ce e necesar?...Un zambet...pentru fiecare trecator grabit sa gaseasca standul de unde are nevoie de un...ceva..Se trezeste cu mine in fata si cu zambetul meu larg si fortat, miorlaind cateva cuvinte pe care oricum le uita.,insa imi "fotografiaza" zambetul.Ma intreaba care imi place si gata...pleaca cu produsul.Eu mandra de puterea mea de convingere si de zambetul pe care il afisez sub gandul durerilor de picioare.

Asa am descoperit ca sunt multe momente in viata cand un zambet poate schimba multe...
Si cand ma gandesc cate ganduri ascunse se pot ascunde in spatele unui zambet.

Babele şi apocalipsa

2 babe stau la palavre în autobuz pe scaunele de handicapaţi...să zicem Ţaţa Floarea şi Ţaţa Leana.
-Pe vremea mea erau oameni mai cu frică de Dumnezeu,spuse Ţaţa Floarea.
-Numai dezmăţ pe tinerii ăştia.N-ai văzut la ştiri cum şi-a omorât fata aia mama?,spuse cealaltă.
-Păi da...doar atâta ştiu.Uite,fetele se plâng că sunt violate,dar cine iese noaptea singura de la discoteca îmbrăcată ca o cocotă?Vedeam in noaptea de înviere cum stăteau pe plajă,uite aşa,doi câte doi,şi se mângaiau pe acolo.Eu am văzut tot de sus.Îţi spun Leano,Satana a ajuns printre noi.
-Aşa e Floareo!Şi pe la mânăstiri,călugării ăia homosexuali şi alte târâturi găsite prin ţara asta şi adunate într-un loc să se mai spele de păcate.
-Vă spun eu.Apocalipsa va fi doar un prag către haos si dezmăţ.Nu mai departe cu americanii.Am tot alergat sa fim ca ei şi să ne apropiem de ei,dar rău facem.
A fost rău când Ceauşescu ne clădea un viitor sigur?
Ar trebui să îi iubim pe ceilalţi ca pe noi înşine.
-Păai da.Aşa ar trebui.
La un moment dat se bagă în seamă şi un moş.
-Pe vremea Inchiziţiei când nemţii si ruşii ...(atât inţelesei pentru că intrase peste el baba)
-Lasă domn'le că ăia au fost proşti.Erau conduşi de Satana.Tu eşti mai tanar.Nu ştii.Eu am 73 de ani şi le-am trăit pe alea.
-În Biblie scrie că ne găseşte Apocalipsa.Şi uite aşa...tineretul ăsta ne duce la pierzanie,zise Leana.
Apoi eu m-am îndreptat spre uşa fiindcă trebuia sa cobor şi le-am lăsat pe protagoniste să facă show pentru ceilalţi călători.

Batranica simpatica

Din tot acel hypermarket,o batranica a fost singura care mi-a atras atentia (exceptand toti acei copilasi draguti pe care imi vine sa-i smotocesc asemeni chestiutelor de plus).Era dezorientata.Mi s-a adresat.Era interesata de o masina de spalat se pare pentru un nepot de-al ei venit in oras.Ea era o femeie simpla de la tara.Dar tare expresiva era.Fata ii suradea si statea pe bancuta chiar in fata mea asteptandu-si fiica sa iasa cu cateva cumparaturi facute.
Modesta,parea cu sfiala de colo-colo cand simtea ca amorteste acolo probabil.Imi povestea cu tandrete daca isi poate gasi o masina de spalat,model dinacela doar cu storcator(Otilia sau cum se numea pe vremuri)pentru ca doar de 3 milioane dispunea.
Era imbracata intr-un deux-piece de culoare verde-tutun si incaltata in niste sandale crem stranse pe piciorul zbarcit de batranete.Era scunda si se apleca spre stanga apoi spre dreapta asemeni unei ratuste.Avea parul grizonat,scurt si cret si un ruj rosu discret pe buze.Isi tot framanta mainile.
Cand a aparut fata ei,fata i s-a luminat.A luat bagajele apoi s-a intreptat spre iesire...nu inainte de a-mi ura:"Multa sanatate,domnisoara."Prinsa in tabloul meu,am realizat putin tarziu.Am apucat doar sa-i trasmit un "la revedere" si sa-i impartasesc un zambet ca si cum ar fi fost bunica mea.Cateva clipe mai tarziu,ma tot gandeam la scena draguta.
Cate emotii iti poate crea un strain simplu...

Extraterestru printre noi

Stiu ca nu ar trebui sa fiu rea si sa primesc pe toata lumea cu aceiasi ochi insa nu ma pot abtine sa nu comentez de un baiat pe care l-am observat azi in Real care atragea atentia tuturor.
Era slab,cu obrajii trasi si ochii bulbucati iar circumferinta capului era destul de mare.Avea niste maini subtiri si...cel mai socant...pigmentul pielii VERDE.Nu acel verde care caracterizeaza iarba(sa nu exagerez) dar o tenta verzuie care il facea sa para exact ca un om din spatiu.Chiar colega mea mi-a atras atentia asupra lui si s-a exprimat:"Uite un extraterestru chiar in spatele meu!".Am ramas muta.Si se pare ca nu eram singura care avea o astfel de reactie.
Vad o gramada de oameni ciudati in fiecare zi.

Agitatie

Promotii...asta e jobul de ultima ora.6 ore de stat in picioare in spatele unei cutii de carton cu un afisaj pe care scrie Adidas.Imi spun speech-ul si zambesc pana imi amortesc pometii fetei,dupa care imi amintesc ca-mi zvacnesc talpile de la stat teapana intr-un singur loc.
Vine si momentul in care schimb locul cu colegul meu,regele rock'n roll-ului-Elvis- unde stau la rafturi incercand sa conving lumea sa se dea cu spray si sa le deschid ochii ca,pe langa parfumul pe care o sa-l degaje,o sa poata participa la tragere la sorti pentru o consola Wii la care ma joc eu acolo si dau din maini ca descreierata.
In principiu pare okAzi de exemplu a fost zi de gravide.Astept ziua de maine sa vad ce categorii de oameni se perinda p-acolo cu cosurile pline si bonurile cat un sul de hartie igienica.Pe maine ;)

Emotii

Ieri am avut palpitatii si ma tot tineam sa povestesc.S-a intamplat ca,indreptandu-ma spre locul primei mele zile de munca sa remarc un tanar inalt,slabut si cu un cadou in mana.Bun...pana acum nimic deosebit.Doar ca acel baiat semana extreb de bine cu T.

Cand l-am vazut pe strada intreptandu-se catre autobuz sa urce,inima mi-a stat in loc.Imbracat asemanator si cu parul oarecum lung si pe ochi,era copia fidela a amorezului meu din "tinerete".
Se tinea de bara,parand ca are un cadou greu de carat pentru kilogramele lui.A coborat in acelasi loc cu mine,apoi o perioada am traversat parcul impreuna.Mergand pararel,destul de departe,priveam cu coada ochiului la mersul lui sictirit si pasii mari facuti de acele picioare uscative.Un pic aplecat in fata,nerabdator sa ofere acel cadou.Ma simteam de parca revenisem la varsta cand eram impreuna cu T si cum fiecare gest al necunoscutului parea tras la xerox.Mi-a facut placere intr-un fel.
Apoi el s-a dus pe drumul lui si eu am ramas doar cu revenirea amintirilor...

O fetita...

Ea mi-a sarit in ochi in timp ce stateam in statie asteptand autobuzul.Era o fetita de vreo 4-5 ani,cu un ghiozdanel cu un ursulet pe el care o tinea pe mama ei de mana.Ce mi-a atras atentia cel mai mult era fragilitatea ei.Copila avea niste picioruse ca niste sipci de lemn si prin acei pantaloni largi,contrastul parea mult mai mare.In autobuz m-am asezat in spatele lor.Cu manuta firava lipita de geam,parea ca raseze soarele trec prin ea.Avea parul scurt si o geaca prea larga pentru corpul micutei fiinte.Am constatat ca nu prea putea vorbi.Silabisea intr-o limba inteleasa probabil doar de mama ei.Am realizat ca ceva nu e in regula cu ea.Se vedea pe chipul ei o boala ascunsa.Se agita pe acel scaun,probabil doar ca sa-i acorde mama ei putin atentie.La un moment dat a pus mana pe capul unei doamne cu o palarie.Se cuibarea la pieptul mamei ei.Apoi mama isi lasa capul pe capusorul ei de marimea unei mingii de handbal.Stateau nemiscate cateva secunde,apoi ea mai "gangurea" cateva cuvinte.Imi imaginam ce dureros trebuie sa fie pentru acea mama sa-si vada copilul in acea stare si neputinta de a-i oferi un ajutor mai mare decat psihic.Imi parea rau ca a trebuit sa cobor pentru ca as fi vrut s-o mai privesc pe copila fragila dar cu o expresie serioasa ca a unui adult.

Wild weekend

Dupa o perioada destul de lunga in care monotonia parea nemiscata din viata mea,se pare ca acest weekend a fost mai mult decat bine-venit cu toate activitatile lui insirate de care bineinteles ca am profitat la maxim.
So...sambata a inceput cu o scurta expozitie de fotografie a unor tineri aspiranti de arta.Destul de interesante exponatele.Sper ca pe viitor sa vina si randul meu.Apoi a urmat o scurta plimbare cu amicul meu Cipri (o portie de ras in plus nu strica niciodata) dupa care,mai pe seara,am presarat un photoshoting de la care astept cu nerabdare sa vad ce-a rezultat si sa pot fi critica cu mine insami.Spre final,m-am delectat cu o plimbare in autobuz unde un mos canta la un acordeon "M-am nascut intre carpati",felul doi a fost o vizita la Muzeul de Istorie(daca tot era Noaptea Muzeelor) si spre ziua,ca desert,un biliard.
A2a zi,cea de duminica,trezita fresh,am luat-o de la capat.Programul era deja facut pentru un gratar pe plaja si sa-mi murez corpul in apa.Dupa cativa mici inecati in burtile noastre, o muzica populara de imitatie de trupa Jukebox era tot ce trebuia ca sa rupa monotonia si pustietatea plajei.
Eh...si uite asa...cu putin soare adunat in corpul meu si o praji in parc,s-a incheiat un weekend minunat.

Cadere libera

Normal.Apoi in cerc lume,privindu-se pe rand.Spuneau povesti,bancuri si intamplari mai ciudate.Dupa fiecare urmau rasete stridente si o invalmaseala de tonalitati.Haotic.Urmau respiratiile greoaie intr-o postura de relax.Apoi linistite.
La un moment dat totul se pierde.Observ in jurul meu doar siluetele unor persoane pe care ii asociez cu cate ceva...sau altcineva.
Ramasa intr-un picaj al gandurilor,stateam nemiscata.In simteam ca in vid.Nu stiam pe ce taramuri sa raman: subconstienta mea sau realitatea agitata.Imi venea sa plang,sa dorm,sa ma legan,sa fredonez.Ma gandeam cum as putea sa le fac pe toate odata.
In final m-am ridicat.A trebuit sa revin la prezent.
Tot ce-mi mai placea era briza racoroasa care imi adia in plete si o melodie ramasa in minte...
Connect-R- fara

Zambareata si orbul

I-am remarcat inca din statia de autobuz. O pereche care nu se bucura decat de ei insusi.Nu puteam sa ii privesc prea insistent insa imi placea sa-i admir cum stateau asa apropiati si-si sopteau cate ceva la ureche.La un moment dat am avut impresia ca ea se uita la mine zambind.N-am dat importanta.S-au urcat in acelasi autobuz ca si mine.Fiind postati in fata mea am avut astfel ocazia de a analiza mai bine reactiile lor.El parea sa stea cu fata mai mult spre geam,pe cand ea ii tot zambea capatand o fata angelica,de sfioasa,de parca ar fi fost la o prima intalnire.Stiu ca nu era asa pentru ca i-am mai vazut impreuna prin oras.
El un pic plinut,cu mustata si parul foarte scurt,o tinea pe ea de mijloc.Ea tot zambindu-i i se accentuau pometii care erau luminati de soare.Parea ca radia la propriu cu fiecare privire pe care i-o "arunca" lui.El,ceva mai retinut,mai mustacea cu coltul gurii la soptelile ei.As fi vrut sa fiu mai aproape sa aud ce isi spun de par asa de fericiti.
Au coborat cu o statie inaintea mea.Tarziu am observat ca el era de fapt orb.Ma gandeam ce trist poate sa fie sa nu-ti poti vedea partenera atat de indragostita de tine incat si necunoscutii pot remarca asta.
Am ramas totusi cu zambetul pe buze pana cand au disparut din raza mea.Ce-i drept,ea cu zambetul ei, ma bine-dispus tot drumul...iar el cum ii "sorbea" fiecare cuvant spus,a fost ceva impresionant.Cel putin ,eu imi amintesc cum erau asfel de moment si e touching.Lovely

Left unsaid

Howie Day - Collide

Simple iluzii…simple dorinte.Toti ne dorim cate ceva,ceva ce bineinteles nu avem.De asta ni-l dorim si mai tare.Ne dorim lucruri inutile pe care credem ca le putem folosi pentru a ne defini “eul”.Obiecte nesemnificative care ne creaza un anumit statut in societate.O masina in gandul unui baiat reprezinta “un aspirator de fete”,o rochie pentru o fata inspira avantul unui baiat sa i-o dea jos,un accesoriu banal care,in mintea ta,crezi ca te defineste,un cadou fara vreo emotie cu care crezi ca poti “cumpara” un sentiment.
Limitare…astea reprezinta toate acele lucruri insipide,palpabile ce-i drept,de care ne bucuram putin pana sa apucam sa ne plictisim.
Sa zicem ca le aveti pentru moment.Va bucurati de ele,va simtiti mai increzatori,mai puternici,mai apreciati.In principiu…ideea de ban,de avutie,care te orbeste,facandu-te sa te limitezi,uitand ca in jurul tau mai pot exista si alte placeri de care sa te poti bucura pe langa baruri si alcool.As crede ca suntem facuti din risipa de materiale si din ce in ce mai putin din creativitate,de stari si de emotii,care pot duce la descatusarea de tine insuti si la admiratia fata de cei care pot vedea mai incolo de aceste limite adesea devazute.
O voce,o mangaiere,un alint,un gest,un pas,orice respiratie,o privire,un raspuns sau chiar…o simpla prezenta…e de nepretuit si in momentul tau de nevoie absoluta devine o dependenta.Un drog pe care te zbati sa-l procure de la fiecare in parte care iti poate crea acea siguranta,acea descatusare,acea relaxare sufleteasca dupa care tanjesti cu atata ardoare.
Ai plati cu toate acele masini care iti aduc faima si cu toate rochiile care iti aduc priviri.
Ai plati cu toata visteria pentru o gluma spusa de cineva care ti-a desclestat gura si te-a facut sa zambesti.
Imagineaza-ti doar toate aceste “fantasme” de nepretuit.Indrazneste sa le oferi si accepta-le in egala masura.Fii dincolo de limite.

Elemente de decor

Take That- The Garden

O infinitate de elemente care redau un singur tablou…
…un soare stralucind pentru cei care vor sa se bucure de el
…un pestisor de balta zbatandu-se in ciocul unui pescarus
…o rata care isi conduce agale bobocii pe apa
…alte doua rate aterizand in picaj in apa linistita facand mici valuri asemeni unui vaporas
…o simfonie de broaste oracaind pe tonalitati
…un sobolan care isi ondula trupul prin apa cautand o prada
…pe mal,o pisica il asteapta pasind tiptil
…cativa pescari ghinionisti
…un pod scartaind la fiecare “pasajer” care il strabate
…o bisericuta de lemn in departari
…stuf si cateva gunoaie de jur imprejur
…un alt podulet solid si cateva poteci intortochiate
…doi alergatori cu castile in urechi si doua fete impartind o tigara
…pe fundal,o sumedenie de copii consumandu-si energia,bine paziti de insotitorii lor
…in prim plan-eu-cufundata in gandurile mele spre nestiut
O simpla zi…o relaxare pretioasa.

Intalnirile lasa amintiri...

Cand eram mai mica eram curioasa sa stiu cum s-au intalnit parintii mei.Orice copil isi intreaba parintii cum a fost acel prim moment care sa-ti dea de inteles ca el/ea ar fi alesul/aleasa.Fiecare poveste in parte avea farmecul ei,pentru ca acesta exista.Acum lucrurile au devenit mai banale.In mare parte nu luam seama de momentul in care observam pe cineva interesant cu care si intram in contact mai apoi si asta pentru ca suntem ignoranti.Dar mai exista si varianta in care intalnirile sunt seci.Nu ne mai deplasam…discam un pic pe messenger apoi ne intalnim si vai,dragoste mare.

De ce au disparut intalnirile alea pasionale gen “sec.18” in care partenerii isi arunca priviri subinteles toata noaptea balului?

Eh…am fi depasiti (am spune).Avem atata informatie despre cineva,toate datele personale pe Hi5,se considera ca deja cunosti acea persoana.

Cum isi pun problema baietii:”E draguta.Ii trimit un mesaj de indulcire si cade in plasa”.In mare parte are dreptate,insa peste doua saptamani istoria se va repeta cu alta fata.

Am tot patit-o si eu.Acum ma plictisesc pur si simplu.Caut altceva care sa fie mai deosebit(sau poate mi se pare doar mie)…

-intr-un pub la ora 9 a.m cand ne savuram cafeaua si “el” constata ca ii lipseste zaharul

-in parc cand stau pe o banca si privesc cerul ingandurata

-la o seara de karaoke,intrand in dicutie dupa ce i-a placut cum am cantat

-la magazinul de unde cumpar paine

-la o petrecere ca intre prieteni si il remarci pe “el” nou in décor

-la cinema cand imi cumpar o punga de popcorn

-pe plaja cand alerg

-la scoala cand imi scap cartile iar “el” ma ajuta sa le adun

-sau pur simplu in autobuz asemeni reclamei de la Orange.

Astfel de momente iti raman in minte chiar daca acela nu devine “the one”.

Atractie in nestiut

Michael Buble - Home

Urcand in autobuz(5-ul vietii),m-am asezat pe scaun.Am avut "partener" un tanar prezentabil cam de-o varsta cu mine.Il admiram din cand in cand atunci cand priveam pe fereastra.Nu puteam observa mare lucru din chipul lui care era indreptat tot spre geamul care se pare ca ii oferea o panorama mai interesanta decat daca ar fi privit la mine de exemplu.Ii observam genele lungi care se lasau cu incetinire apoi isi ridica privirea spre ceva banal de privit.Ii vedeam doar un crampei din buzele-i carnoase.Ma fascinau.Purta o camasa oranj in carouri care parea ca ii se reflecta pe chipul luminat de soare si un pantalon de jeans destul de stransi pe picioarele lui ferme si lungi.Cu o casca in urechea stanga,parea ca asculta cum imi framant mainile sau cum ma foiesc pe acel scaun,nestiind cum sa-mi intorc privirea ca sa-l admir mai bine,insa nu reauseam si nici nu vroiam sa atrag atentia prea mult.Parea timid,retras in muzica lui si in peisajul urban pe care il capta cu privirea.Nu as fi vrut sa fie atras de mine ci doar sa-mi dea ocazia sa-i admir chipul complet.
Dar la un moment dat s-a ridicat.I-am facut loc,lasandu-l sa-mi "scape".Era firesc sa fie asa.
Statea destul de aproape de mine.Probabil il voi revedea in autobuz sau cine stie...va ramane un mister.Si de fapt...asta imi place cel mai mult.

Buf se stinge :((

Istoria vesela a hamsterului meu care mi-a fost aproape 2 ani de zile...zile in care il tineam in pumnii mei plangand si doar uitandu-ma la el ma inveseleam,toate astea se apropie de sfarsit.
Cei care isi imagineaza ca o "chestie" atat de mica poate fi nesemnificativa,se inseala.Mi-a fost cel mai devotat prieten dar acum il vad ca o fantasma,chemuit in cusca si cu ochii ca niste bobite negre,luptand cu boala care incet incet il rapune.
Incerc doar sa ma impac cu ideea ca intr-o zi el va disparea din peisaj,cand nu va mai avea cine sa-mi alerge pe birou sau sa-mi roada bluzonul.
Sunt trista pentru ca-mi pierd cel mai scump lucru avut in acest moment si pentru ca nu am nicio putere ca sa-l avut sa-si continue drumul alaturi de mine si sa ma faca sa zambesc cu fiecare miscare dragalasa facuta de el.
Pana la urma, oricine ajunge acolo asa cum orice poveste are un sfarsit.

Party's over

audioslave be yourself

Eh...si trecu si 1 mai 2009 care a avut bineinteles frumusetea lui.

O data ajunsa pe taramul unde alcoolul e principalul prieten si valurile marii te cheama sa te arunci in racoarea lor,unde corturile rasar din cm in cm si muzica rock rasuna din toate partile,unde lumea se aduna in jurul unui foc si canta fiecare in felul lui,unde simti ca poti atinge stelele,unde timpul sta pe loc iar pletosii roiesc bezmetici,unde gunoaiele fac intodeauna parte din peisaj,unde mahmureala de dimineata este laitmotiv pentru care esti prezent acolo,unde nisipul te primeste mort de beat,unde salteaua dezumflata te asteapta in cort,unde mancarea la conserva pare the best,unde fiecare se simte in legea lui...
Astea sunt cateva din abstractiile mele legate de Vama,atat cat imi amintesc sau vreau sa punctez.Apa marii parea calda pentru mine...de fapt mint,era rece-dar acest "botez" care marcheaza inceputul unei veri placute si cu cat mai multe descreierari.
A fost o experienta care mai merita traita...dar cu unele exceptii.Voi cum ati petrecut?