Intalnirile lasa amintiri...

Cand eram mai mica eram curioasa sa stiu cum s-au intalnit parintii mei.Orice copil isi intreaba parintii cum a fost acel prim moment care sa-ti dea de inteles ca el/ea ar fi alesul/aleasa.Fiecare poveste in parte avea farmecul ei,pentru ca acesta exista.Acum lucrurile au devenit mai banale.In mare parte nu luam seama de momentul in care observam pe cineva interesant cu care si intram in contact mai apoi si asta pentru ca suntem ignoranti.Dar mai exista si varianta in care intalnirile sunt seci.Nu ne mai deplasam…discam un pic pe messenger apoi ne intalnim si vai,dragoste mare.

De ce au disparut intalnirile alea pasionale gen “sec.18” in care partenerii isi arunca priviri subinteles toata noaptea balului?

Eh…am fi depasiti (am spune).Avem atata informatie despre cineva,toate datele personale pe Hi5,se considera ca deja cunosti acea persoana.

Cum isi pun problema baietii:”E draguta.Ii trimit un mesaj de indulcire si cade in plasa”.In mare parte are dreptate,insa peste doua saptamani istoria se va repeta cu alta fata.

Am tot patit-o si eu.Acum ma plictisesc pur si simplu.Caut altceva care sa fie mai deosebit(sau poate mi se pare doar mie)…

-intr-un pub la ora 9 a.m cand ne savuram cafeaua si “el” constata ca ii lipseste zaharul

-in parc cand stau pe o banca si privesc cerul ingandurata

-la o seara de karaoke,intrand in dicutie dupa ce i-a placut cum am cantat

-la magazinul de unde cumpar paine

-la o petrecere ca intre prieteni si il remarci pe “el” nou in décor

-la cinema cand imi cumpar o punga de popcorn

-pe plaja cand alerg

-la scoala cand imi scap cartile iar “el” ma ajuta sa le adun

-sau pur simplu in autobuz asemeni reclamei de la Orange.

Astfel de momente iti raman in minte chiar daca acela nu devine “the one”.