Cu ploaia in suflet

Griuri ude,
Visuri mute,
De sus cu stropi mari si greoi,
Pe trupu-mi firav se prelingeau.
Baltocile se mareau asemeni unui musuroi,
Picioarele ude si reci parca ma frigeau.
Pe sub umbrela, gandul imi ramse blocat
Imi imaginam o silueta care s-a evaporat.
Imi spala fiecare sentiment trait
Si undeva din spate aud un un lin fluierat.
Sterg geamul umed,admir lacrimile cerului.
Vreand sa-l privesc pe baiat cu coada ochiului.
Ma grabesc insa sa simt ploaia iar cere pe fata
Si ma schimonosesc ca o paiata.
Rad si plang...nici nu stiu ce e cu mine
Sper ca ploaia sa-mi intregeasca din farame.
M-as fi intins pe asfalt sa-i simt umezeala
Si sa acumulez in mine toata racecala.
Singura in acel pustiu cunoscut,
Simteam nevoia de cineva acut.
O gura pe care sa cada o picatura
"Desculti doar noi",ea sa imi spuna.
Copacii pareau veseli de fastul ploii
Iar eu razand in miezul noptii.