Cum ar arata lumea mea?

Intr-un univers pe care mi l-as permite sa mi-l creez oricand, stiind ca am la dispozitie doar propria-mi imaginatie. Departe de foamete, criza financiara, mizeriile orasului, gaura din stratul de ozon, cozile interminabile la magazine, pedepsele din cauza notelor mici luate la scoala. Departe de ura, deznadejde, singuratate, slabiciune, prefacatorie, invidie, neputinta si orgoliu.

Sa traiesc intr-un univers, intr-o lume in care culorile reci si inchise sa nu existe, soarele sa fie mereu prezent pe cer si sezlongul pregatit pentru a ma bronza, in care copacii sa fie colorati in functie de starea mea de spirit, vioaie sau incantata sau indragostita sau relaxata, cu pasari care sa-mi incante auzul cu cantece melodioase si restul animalelor care, glasuind, isi compun propria lor simfonie pe portativul cristalin al cerului. Cu rauri care absorb toate acele reflexii inundate de culori si raze ce strapung norii in mii de forme pufoase.
Sa graviteze in jur doar partile din inima mea, cele care imi dau siguranta ca traiesc si sunt intreaga. O lume in care sa existe doar prezentul si timpul sa nu fie masurat, o lume in care noaptea si ziua sa se intrepatrunda, sa-mi fac din curcubeu hamac si din stele rochie de seara.
Vreau abundenta fanteziilor de culori.
"Thought is real. Physical is the illusion. Ironic, huh ?"