Spicy day

Nici prin cap nu imi trecea ca o sa trec prin atatea stari astazi avand in vedere ca am avut o trezire tarzie.M-am dezlantuit putin la trezire dupa o cafea cu lapte in prezenta unei companii feminine si pe fundalo muzica vibranta, ca asa e firesc sa se inceapa ziua, apoi m-am pus pe umblat prin caldura sufocanta.Un cinema care a gazduit doar un sfert din sala, iar eu cu partenerul in suspansul unui film romanesc care recunosc...si-a meritat aplauzele pe deplin.Hohote de ras (desi unele pareau de plans) rasunau din diverse colturi.Totusi,prea multe rasete ciudate la un loc pot deveni destul de enervante.Dar trecand peste...concluzia: Doar un om maret ar fi putut crea o asemenea capodopera.(ar trebui sa ma incred mai mult in aceste spuse ca poate ma vor ajuta si pe mine).

Si bun...dupa 2 ore de stat pe scaun trebuia sa ne dezmortim putin si cum mai bine decat la concert?
Am incercat sa tin ritmul palmelor cu cei de la Compact si chiar am ramas surprinsa ca auzisem de mai multe piese decat imi imaginasem eu.Pentru o masa destul de mica de oameni,atmosfera se pare ca s-a creat.
De cum s-a terminat, un infierbantat am gastii cauta nitel scandal, ma bucuram totusi daca as fi avut parte de inca un spectacol.Si se pare ca l-am si primit la mine in cartier, cand m-am trezit cu unu gata sa ma ia la omor.Pentru cei ingrijorati...tin sa spun ca am scapat destul de ieftin avand in vedere peste ce puscarias am putut sa dau.Desi imi doream capul lui pe o tava de argint la acel punct culminant, deznodamantul m-a facut sa constat problemele in care ma pot implica mai tarziu.Si nu am fata de viitoare puscariasa, asta e clar.
Eh...lumea se imparte in care mai de care, doar ca e bine ca fiecare sa-si pastreze partea lui.Asta se pare ca voi incerca sa fac si eu pe viitor.

Parazitii-Valoarea Unei Vieti

Un cer senin da nastere unui suflet cristalizat

Veritasaga - Cer senin

Asa cum trupul meu se chinuie sa se racoreasca intr-o zi torida de vara, asa si sufletul meu se chinuie sa-si tina in frau dezamagirile si sa nu le expulzeze ca o avalansa care aduna din ce in ce mai multe in drumul ei.
Reusita...insa vreau ca medalie sa primesc imbratisarea calda a aceluia pentru care fiecare zi trece mai greu si fiecare rasuflare a mea devine fortata.
A trecut prea mult timp.Pana si eu sunt constienta de asta.Poate doar asta sunt eu, construita sa-mi pastrez ascuns sentimentele si egoismul care ma domina si nu-mi permite sa dau mai departe dragostea.
Fiecare lacrima s-a cristalizat.Astfel m-am imbogatit, dar nu ma mandresc deloc.
La fiecare gand al meu catre acea faptura neinteleasa, un spirit ma impinge sa mai incerc, iar un altul ma opreste spunandu-mi: "E de ajuns!". Asa ca stau inlantuita in cusca mea si incerc sa ma misc doar atat cat sa nu amortesc. Si asta pana cand?
Cand voi vedea plaja in fata pe care se sparg valurile mici care sa-mi sopteasca:"Vino si atinge-ne!"?
Cand ma voi cufunda in lanul de grau cu spicele coapte si voi incerca sa-l cuprind pe tot cu bratele?
Cand voi vedea florile inflorind atunci cand eu le cant?
Orice halucinatie devine reala pana cand intalnesti frigul realitatii. Pe un drum cu o infinitate de carari, as vrea sa ma divid, fiecare eu al meu apucand-o pe cate o cale, afland doar care sunt cele aducatoare de fericire.Sa vad cerul albastru cu formele bizare ale norilor,iar pe campul nemarginit doar el asteptandu-ma, chiar ca as ajunge dupa ani lumina.
Sa nu existe un carusel in care sa pot privi mereu aceleasi imagini,toti acei necunoscuti care sa-mi zambeasca de pe margine si doar o melodie care sa te zgarie pe urechi la infinit.
Corpul meu fragil nu merita sa pluteasca doar intre atatea iluzii chinuitoare, falsitati umilitoare, si intepaturi veninoase.Ii trebuie doar un cer senin stiind ca ploaia nu il va imbolnavi si-l va tintui la pat,mai ales atunci cand stie ca nu are cine sa-l ingrijeasca.

Timpul in loc / deloc

Lasa-ma sa-mi mai intind mana firava catre tine
O soapta ce tot zboara nu-i doar o amintire
Inchipuie-ti pustiul plin vazandu-ma doar pe mine
Si nu te sfii...indrazneste sa ma vezi ca la inceput.
Doreste-ti sa savurezi in nestire al meu sarut.
O rana facuta pe inima se cicatrizeaza
La urechea mea atenta, te rog fredoneaza
Daca nu trupul, atunci spiritul meu se va infiora
Daca nu simtul, atunci timpul se va bucura.
Atatea obsesii care ma incearca zi de zi
Tu ma cunosti, sunt sigura ca le poti citi.
Spune-mi tu licoare a nefericirii
Cum poti trece prin mine fara a ma privi?
Caut antidotul ca sa mai zambesc o data
Doar nu-mi spune ca exista "niciodata".
Ma imbat cu o mare de visare
Si orice silueta e o noua renegare.
Mai astept putin,poate ma vei cauta,
Sub un cer senin ploaia o vom astepta.

O secunda intre banal si maret

Normalitatea este un lucru firesc.Prea banal.Sunt o persoana normala cu activitati pe care le poti intui.Nu-mi place asta.Pentru chiar si o secunda gandurile mele se tranforma in hidosenii pe care nu le poti denumi.Iti doresti sa patrunzi printre ele dar ti-e oarecum teama.Tanjesc dupa asteptari intangibile si ma bucur de momentele in care nu am habar ce se intampla.Pentru oricine ar privi de pe margine ar spune ca am totul dar oare de ce nu simt si eu acelasi lucru?
Sa sarbatoresc pentru ca ma incadrez intr-un normal?
O secunda mi-e de ajuns sa-mi vad toate idealurile indeplinite.
O secunda si azi devine doar o poarta deschisa spre ieri care se ingusteaza tot mai mult,chinuindu-ma sa mai incap prin ea ca sa ma mai pot bucura de fiecare moment petrecut.Pana cand?
Vreau sa dispara societatea in care singura cale spre sociabilitate e doar intrebarea: "La ce te gandesti?".E ideal in a fi interesat,dar raspunsul ar veni prea banal pentru incalcitura de stari,emotii si amintiri care ma invalui la fiecare secunda.
Un ego ma ingana sa tin ochii inchisi si sa ma ghidez de simturi.Un altul ma roaga sa raman pustiita doar cu el.Mii de variante pe care le concluzionez in doar o secunda.
Imi cer cu ardoare acea secunda.Ma leg ca o apucata de ea fiindu-mi singura cale de evadare catre mine.O lacrima mi se prelinge pe fata dar are rostul doar sa ma racoreasca.Ce banal.Apoi...intr-o secunda...frigul se instaleaza in trupul meu si dardai in plina zi torida.
Dominata de atatea discordante,imi iau ego-ul de mana si in fiecare secunda ma cert si ma impac cu el.

Miros de Vama

Edith Piaff-La vie en rose

Asteptam cu nerabdare sa se termine nenorocita de sesiune si sa-mi programez un trip mic in afara localitatii.Si culmea...s-a si ivit ocazia.Cu minimul de bagaj facut,am plecat cu gandul sa fac o noapte alba prin Vama.Plimbat de la o terasa la alta, din toate colturile muzica de toate felurile si oameni care mai de care rupti de bautura forfoteau spatiul limitat al Vamii.
Sa vezi in nori diverse modele este un test de imaginatie...dar sa privesti cerul plin de "pistruii noptii" este o feerie adevarata.Parca inspiram fiecare stea in parte si-mi lumina sufletul in functie de intensitatea ei. Insa acest sentiment a fost curand inlocuit cu rasete si dansuri in miez de noapte.Poate ca muzica era vibranta sau poate ca incercam sa ma incalzesc, cert e ca m-am lasat purtata de picioarele mele supuse la un test de anduranta.Apoi odihna.Paream de acord ca ne-am agitat suficient pentru o seara si meritam o pauza.Asezati in jurul unei umbrele din stuf, ne-am inghesuit ca sa ne incalzim.N-a fost suficient inca.Incet-incet toti s-au retras spre un loc mai calduros.Era firesc...dar nu era loc pentru toti.
Asa ca dezorientati, eu si el am umblat in stanga si-n dreapta sa ne cautam adapost.Si am gasit hotelul ideal...o barca.Chiar daca caldura nu s-a patrat 2 ore cat am apucat sa dormim, experienta va fi una de neuitat.Soarele si-a facut si el datoria si a aparut incalzidu-ne pe noi si pregatindu-ne pentru o noua zi in care cine stie ce-o sa se mai intample. Lesinati pe plaja, asteptand trezirea celorcalti ca sa o apucam spre meleaguri civilizate, ne relaxam pe altfel de tonuri muzicale decat azi-noapte.Iar odata cu asta,cei curajosi,dornici sa scape de mahmureala, care mai de care mai dezinhibati,s-au balacit in apa
rece.
Deci, dupa cum am auzit ca se spune, pot afirma si eu ca am vamuit.

...Si durerea peste noi a nins...

Theatre of Tragedy - Fade

Mintea mea este atat de aglomerata si toate emotiile mele traite sunt ca un ghem incarcat de ate de diferite culori, incat nu stiu cum sa expun mai bine compozitia cuvintelor care sa creeze un tablou simplist.
Sedusa de dorinta si de atatea incercari de a ma bucura de prezentul care zi de zi imi ofera trairi neasteotate pe care le intampin ca un VIP pe covorul rosu,imi inmanez mie insami trofeul pentru eforturile de a merge mai departe chiar daca am momente cand sufletul mi-e indoit.
Poti spune unor remuscari sa se stearga exact atunci cand simti nevoia sa te folosesti de ele ca sa poti schimba viitorul?
Te poti stradui sa le folosesti la maxim pentru a nu mai repeta cosmarurile.Cu cata constiinta dezghetata pot scrie aceste franturi de memorii.Dar oare cate din ele le si respect?
Asteptam..Ascultam...Fredonam...Urmaream...Ma stapaneam...Savuram...Mi-aminteam...
Cate din acestea as fi vrut sa le simt cu adevarat?Sa profit de ele ca exista si sa le consum pana la epuizare?
Obosita, clipeam lent si-mi controlam respiratia incercand sa mai gasesc o gura de aer.Ma sufocam mai mult in melancolia cantecelor decat in atmosfera vitala.
Simteam o mana dar oare a cui era?
Priveam in jur dar oare cine sunt toti acei si oare ei la ce se gandesc cand asculta?
O mangaiere o unor lacrimi pe obraz te trezeste brusc cu gandul ca visezi mai adanc ca niciodata. Si nici nu ai avut nevoie de prea mult timp.Asa si eu.Dar m-am ascuns si doar inauntrul meu a stiut tot acest secret.
Si un ultim acord de chitara isi pierde rezonanta asemeni strangerii mele sufletesti.

O persoana mai buna?!

ozzy - changes

De cele mai mult ori m-am dezapreciat.M-am vazut in toate modurile posibile, probabil pentru ca si cei din jur m-au catalogat, fiecare cum a crezut, incat eu nu mai stiam de care fel apartin.
Dupa imaginea mea de fata egoista de care dadeam impresia adesea, am inceput sa cred ca acest "look" s-a mai schimbat putin.Am dat upgrade la o noua personalitate a mea ca sa vad ce efecte benefice pot exista asupra mea si celorlalti.Vedeti...inca de acum se poate observa ca i-am inclus si pe ceilalti in tema, lucru rar facut pana acum.Deci ma gandesc mai mult la cei care graviteaza in jurul meu si la ce reactii pot aparea de la atitudinea mea.Asemeni unui prospect al unui medicament in care apar si contraindicatiile.Cum sa vezi un lucru rau si sa-l transformi in ceva bun.
Nu vreau sa dezbat tema pe larg...s-ar face un roman, dar tind sa cred ca de 1 an am inceput sa pun cu liniuta in minte, concluziile principale traite in viata mea si schimbarile majore de care am nevoie pentru a ma bucura complet de simpatia celorlalti si de a-i accepta mai usor in viata mea si de a-i analiza mai atent,gandind putin si prin prisma lor.
It's good to have a change.

Intristare si suspin...

...in forma neagra,lacrimoasa si urlete de durere, asa se putea prezenta momentul de azi la care am asistat.Zeci de fete scorojite si ridate de timp,cu batice sau bentite negre,cu o cruce gravata carata de un "cetatean turmentat",cu flori in numar par,cu voci plapande rostind "Condoleante".

Si totusi exista bucuri revederii celor uitati,reintalniti prin aceasta nenorocire,babe care se plang de reomatism in loc sa planga mortul,care comenteaza ca vecinul a luat mai multa coliva si care se mira de copiii care au crescut de parca timpul n-ar fi fost firesc si pentru ei.
Dar trecand peste toate aceste detalii,era de asteptat ca o sa intalnesc lume obosita de la priveghiul de 3 zile si toate pregatirile pentru a pomenii raposata,era firesc ca de la atata descarcare emotionala si de la canicula sa mai existe si cate un lesinat si bineinteles,firesc era si mirosul de tamaie pe care il inhalai.Apoi venea trezirea cruda la realitate.Te pui in postura celor suferinzi,ramas singur,dezorientat,toata multimea care nu ti-ar intelege necazul pe deplin si brusc apare o lacrima.Mi-am dat seama ca mama nu o sa fie mereu langa mine asa ca am pupat-o de cate ori aveam ocazia s-o prind pe langa mine.
La final,intorcandu-ne de la groapa vesnica,mi-am asteptat randul pentru a gusta putin din bucate apoi incet-incet am parasit spatiul lugubru lasand vorba revederii barbatului ramas fara sotia lui iubita.
Insa multa vreme pe buzele lui vor fi rostite cuvintele:"Am ramas singur...Ce ma voi face fara ea..."

Mysterious stranger

foo fighters - the pretender

Nelinistit, nu avea stare
As fi vrut sa gasesc o scapare
Sa-l intreb ce are
Privea atent tot ce intra in raza lui vizuala
Acea privire senzuala
Simteam cum ma strapungea
Cu mare atentie el ma urmarea...
Oare ce putea vedea?
Imi putea citi un gand ascuns?
Ca asteptam poate un suras
Bataile inimii nu se mai puteau numara
Sangele prin vene imi alerga.
Dar parca a simtit ceva
Deodata m-a fulgerat cu privirea.
Am furat-o pentru o secunda
Apoi a disparut ca o naluca.
Orice moment de revedere...
Este asteptat in tacere.

Neintrerupt

"Credeam ca ma atingi ma furai am uitat fiecare nume acum noi doi ne pierdem in alta lume ea se cauta in alte imbratisari alte maini alte scapari de uzual de iubire degeaba zic ca te-am iubit te-ai umplut de furie si ai clipit ai fugit cafeaua scoate aburi dupa aburi zaharul ma indeamna sa fug dupa tine acum pot doar sa indur frig ura dragoste caldura picaturi calzi cazute in palma era cola ta goala eram in fiecare seara mana ta o cauta pe a mea eu ma loveam de palme descrise acum descriu privirea ta sumbra vroiam sa prind o raza de soare sa-ti luminez calea nu vroiam decat sa-ti arat schimbarea n-ai vrut ai inchis usa m-am ascuns sub patura iti caut privirea prin pat iti gasesc ochii goi e cald acum cad in genunchi e frig dupa amintiri raman sa strig fug de tine te privesc te iubesc te urasc iar te iubesc acum nu-i tarziu ai ars becul lasa-ma sa-mi inec in mare spumele spune-le tuturor ca am pierdut spune-le sa nu planga ca am crescut dragostea are un scop sa-si gaseasca un scop iubirea nu-i un joc nu stiu sa iubesc iau cuminte loc priveste-mi ochi arsi priveste-mi obraji falsi si spune-mi cu ce-ai ramas simtemi ultimul glas ultimul fum ultimul pas ramai sa privesti frunze calatoare eu caut in tine iubiri amagitoare ramanem sa iubim aere vechi solitare acum te caut greu de inteles nu imi spune inca adio asta-i ultimul meu vers."

Smarty doggy

Daca deja v-ati obisnuit cu cainii vagabonzi care traverseaza pe la trecerea de pietoni, acum se pare ca ii oboseste si pe ei mersul pe jos.Astfel, un caine mai modern s-a gandit ca este cazul sa circule cu autobuzul.Linistit, ocupandu-si locul bine printre multime.Intins pe jos, leganatul autobuzului il adormea.Era grasut, semn ca nu era prima cursa a lui.Ceilalti calatori il respectau asemeni oricarui calator necunoscut pe care il suporti langa tine.
Auzisem pe cineva care se pare ca-l mai vazuse, ca mai devreme a fost prin oras si acum se intorcea acasa.Daca as fi inteles caineasca probabil ca l-as fi intrebat dak a fost la vreo intalnire sau la cumparaturi.
M-a uimit inteligenta unor animale si la fel ma uimeste dobitocia oamenilor.Chiar ne apropiem cu pasi repezi spre Idiocracy.Totusi,nu-mi convine ceva.Data viitoare cand mai urca in autobuz cainele trebuie sa composteze bilet.

Ciudate contraste

Vama Veche De Ce

Mi-e frig...mi-e cald....
Imi amintesc de cineva,apoi il uit.
Vreau sa stau linistita...vreau sa sar pana la cer.
Incerc sa adorm...am insomnie.
Cersesc afectiune...resping orice forma de viata.
Zbor...apoi cad la pamant.
Rad sau plang, nici eu nu mai stiu.
Combin clasicul cu noul...
Vad cateodata culori cand totul este gri.
O iubire hranita cu ura.
Cate vreau cateodata, alteori nu cer nimic.
Nu stiu nici eu ce mai fac, deci nu intreba...
Deci ce vreau de fapt? Cine imi poate raspunde cand nici macar eu nu stiu?
Am adunate in stomac prea multe stari pe care imi vine sa le vomit.
Am unele asteptari pe care nici nu stiu de ce le am.
Si-mi doresc cateodata sa fie mai racoare atunci cand este prea cald.
Acum dupa ce am adunat tot soarele in mine
Ma gandesc ca totusi nu-i suficient...
Sunt uneori prea dornica sa acumulez rezolvari
Si alteori prea obosita sa pot raspunde chiar si la o intrebare.

Ascult tacerea...

GIGI DUMITRELE

Nu vreau sa descriu pe viu momentul trait in aceasta seara.Nici nu trebuie sa stie alte persoane deact cele prezente acolo.
Trebuie sa mentionez...pana sa ajung la momentul secret...ca am fost martora la un concert de folk in locul neobisnuit de ascultat asemenea muzica (Epoca Metalelor mai exact).Foarte chill la inceput si publicul de-l numarai pe degete,parea sa aplaude fortat.Apoi, dupa una,doua,trei beri, publicul a inceput sa se destinda si sa fredoneze in tandem cu cei doi reprezentanti.O chitara care nu mai conta daca se aude sau nu, cantaretul care mai sorbea dintr-o gura de...orice ii dadea buna-dispozitie, pe langa mica multime si prietenii mei de la masa care se manifestau fieare cum credea de cuviinta sa se simta mai bine.Oricum,pentru mine, multimea nu-si avea deloc rostul acolo.Puteam sa stau singura si sa-l ascult pe nea Gigi...ar fi fost suficient.
Bineinteles, feeria a trebuit sa inceteze, dar nici asteptare ca de fapt abia atunci incepea mai adanca.
Hm...pot spune doar ca-mi amintesc o mare rece, nisip umed,mici valuri care alcatuiau armonia si luna plina care umplea fundalul.Restul e mister...

Ciocolata si viermii

Pentru cei curiosi de ideea numelui blogului meu, povestea nu este foarte complicata.Desi poate daca as fi detaliat mai bine gandul de la care am plecat, poate s-ar fi inteles mai bine obsestia...Pentru ciocolata, nu viermi :D
Stii ca atunci cand ti se interzice ceva mai tare, cu atat ti-l doresti mai mult.Aceasta teorie se aplica si la mine.Totusi nu mi se interzice consumul de ciocolata,dar imi progoaca alergii.Consumata in cantitati mai mari decat in medie la o persoana normala, bucurandu-se de libertatea de a nu acumula greutate corporala, ciocolata consumata pe nerasuflate de mine in persoana, ma face deseori sa par nemancata de luni.Mda...inteleg ca nu e tocmai placut cateodata, sau depinde cum priveste fiecare situatia, insa ficare ramane cu impresia lui iar eu raman cu gustul acela magnific si cremos.
Si bun...trebuia sa pun cumva in valoare acest aspect.Probabil tocmai cand savuram o ciocolata, am facut ochii mici de placere si privind spre blogul meu, am observat toate literele adunate in cuvinte care semanau cu niste viermi gata sa se tarasca la o cursa.
De fapt, asa este si cititul.Fiecare adunatura de litere care se concretizeaza in cuvinte,formand atatea propozitii care iti ofera un camp larg de vizualizare spre ceea ce debitez eu aici mereu.
De acum inainte, incercati sa aveti o ciocolata langa voi si sa o savurati in timp ce cititi blogul.Daca mai aveti si-un ceai cald pe langa in care sa inmuiati ciocolata prin care sa-i puteti vedea finetea topindu-se, o sa intelegi senzatia orgasmica care te incearca.Nu degeaba era numit afrodisiac (mai tarziu a fost dezmintit acest titlu adus, dar are totusi atatea calitati care nu o pot fac sa-si piarda aceasta caracteristica).
What can i say more?...I'm a chocolate addicted.I'm proud of it...Enjoy! :)

I'm lost...find me ...

De ce ne trebuie dependenta?

Nisip purtat de vant- Animal X

De generatii intregi se stie ca lumea a simtit nevoia sa fie dependenta de ceva, altfel viata ar fi prea monotona.Unii sunt dependenti de nicotina,altii de alcool,altii de coca-cola,calculator,televizor,telefon mobil,make-up,zambete,plimbari,scris,cantat,animale,autoturism,culori,sunete,etc.
Fiecare din noi avem cate un moment care ne marcheaza si pe care dorim sa-l tot repetam, sau avem cate un obicei de care nu mai putem scapa.Rau sau bun, o dependenta face parte din viata noastra de zi cu zi.O caram dupa noi,impovorandu-n sau bucurandu-ne de ea.
Si in cazul meu exista cateva, este firesc.Printre ciocolata(dulciuri in general) si branza topita(lactate)...se numara unul mai greu de achizitionat si acela este...afectiunea.Sau mai bine zis, o dependenta fata de cei din jurul meu care imi creaza o stare de bine, de voiosie, de ras, de plans pe umar, s.a.m.d.
Se stie ca atunci cand le ai nu stii ca le ai si nu realizezi ca este o dependenta pana nu o pierzi.Atat de simpla este si explicatia mea.M-am bucurat de ea atata vreme fara sa realizez ce ma bucura de fapt,apoi incet-incet s-a pierdut.Mi-am zis ca-s doar parti trecatoare.Practic m-am cam mintit.Dar oricine trece prin momente de amagire proprie.Si asta poate reprezenta tot o dependenta.
Oricum,in ultimele zile m-am gandit mult la aceasta lipsa care s-a accentuat tot mai mult si obisnuita sa primesc oricand,orice...devine cam greu sa nu am parte de afectiunea dorita la comanda.Bun, sa zicem ca as avea rabdare...Cat ar trebui sa o astept?
Orice dorinta are nevoie de un timp de asteptare.Si dupa ce se termina sau nu mai pot? Ce fac?
Sa zicem ca acum sunt la un level 6 din 10 ...deci este inca suportabil sentimentul asta.
Va tin la curent cand creste si poate intre timp ma avutati in vreun fel.

Resturi de ganduri

Vita de Vie - Ganduri


Îmi simt capul plin
Şi-aud vorbe cu venin...
Gânduri neînsufleţite,
Şoapte neşoptite,
Culori fără viată,
Oameni fără faţă.
Gânduri rătăcite,
Printre nopţi pierdute.
Prin emoţii păgâne,
Un soare să-ngâne.
Un astru de lumină gri.
Câte gânduri...tu nici nu ştii.

Dragostea are si ea pareri...nu doar personaje.

Cand fiecare persoana ajunge in ipostaza de a simti furnicaturi sau alte chestii aparte care mai tarziu se defineste ca fiind dragoste,fiecare din noi ne punem problema ce este mai exact acest sentiment?
Am gasit diverse pareri,chiar si ai unor copii neexperimentati,dar care privesc lucrurile de genul cu mai multa maturitate ca cei incercati.Imaginea este fantastica...
"Cand cineva te iubeste, felul in care iti rosteste numele este diferit. Chiar stii ca numele tau este in siguranta in gura lui."(Billy 4 ani)
"Este dragoste atunci cand mami ii face cafea lui tati si ia o inghititura inainte de a i-o da, pentru a fi sigura ca gustul este OK."(Danny 7 ani)
"Este dragoste atunci cand ii spui unui baiat ca iti place camasa lui, iar el se imbraca dupa aceea cu acea camasa in fiecare zi."(Noelle 7 ani)
"Atunci cand iubesti pe cineva genele ti se ridica si coboara si mii de stelute ies din tine." (Karen 7 ani)
"Nu trebuie sa spui te iubesc daca nu este adevarat. Dar daca este adevarat , trebuie s-o spui cat mai des. Oamenii uita."(Jessica 8 ani)
"Dragoste este atunci cand te saruti tot timpul. Apoi, cand obosesti de atata sarutat tot vrei sa fii impreuna si sa stai de vorba. Asa sunt mami si tati. Sunt caraghiosi cand se saruta."(Emily 8 ani)

Sunt doar cateva din parerile micutilor isteti in care imaginatia contopita cu realitatea creaza fraze demne de luat in seama de cei mari.
Apoi urmeaza cele spuse de oamenii mai invatati...
"Ce e dragostea? Nevoia de a iesi din tine insuti." - Charles Baudelaire
"Dragostea adevarata este o limba pe care surzii o pot auzi si orbii o pot vedea."
"Dragostea care o daruim mai departe este singura care o pastram pentru noi." - Elbert Green Hubbard
"Dragostea e asemeni febrei ; nu le putem stapani pe nici una si nici nu putem limita durata sau intensitatea lor." - LaRochefocauld
"In iubire, totul se schimba, toate devin insemnate: dintr-un nimic se naste un colos." - Tudor Arghezi
"Omul are nevoie de dragoste. Viata fara duiosie si fara iubire nu e decat un mecanism uscat, scartaitor si sfasietor." - Victor Hugo

Inchei cu aceasta predica a lui Hugo,dar cu o anumita motivatie...aceea ca de la tot ce a spus el mai sus a plecat si ideea postului meu.
E paradoxal faptul ca lipsa unui singur lucru, un simplu cuvand (dragoste)...poate aduce dupa el atatea sentimente dureroare si atatea trairi nedorite: singuratate,izolare,lacrimi,nebunie,boala,etc.
Suntem asa de constienti de cauzele produse de aceasta lipsa de dragoste incat,chiar si daca ne-am stradui cu ardoare sa o descoperim,tot nu ar fi suficient ca sa apara.