Purtata pe valul indeciziei

Trezirea la realitate reprezinta un cosmar
Abruptul abis ce-mi lasa un gust amar,
Tot decorul funebru ce cauta un strop de culoare,
Iar amintirile inecate par sa ma omoare.
O vietate fragila nu pare sa reziste,
Fara ca amorul perechii imprejul sa existe.
Baloane descatusate pe vazduhul infinit se zaresc,
Purtand culori spre norii gri ce imi zambesc.

Vroiam doar o soapta in linistea asurzitoare
In cate zile se vor risipi aste umilinti ingrozitoare?
O stransoare a mainii ce-mi spune ca sunt teafara,
Ghidul ce ma indeamna spre a fericirii poarta.
Frica de intuneric ma face sa pasesc agale
Iau cateva fire de nisip furate de pe mare.
Corabia e adapost pentru algele marine,
Asa cum inima lui e adapost pentru mine.

Mica inocenta purtata in stropii petalelor,
Se raspandeste in cimitirul ielelor.
Tu,suflet stins,fi reaprins c-o floare,
O vraja a dragostei imprastie cu a ta candoare.


Si ultima farama de nostalgie uitata in a valului magie.