Viata ma poarta uneori pe cele mai inghetate campii.Inhalez acel aer rece care instantaneu imi ingheata plamanii.Ce sursa de caldura as putea gasi?Un contact, fie el chiar si vag, din partea trecutului.Imi spune ca ma asteapta. Ma intreb...Sa indraznesc sa patrund in el desi atetea voci in cap imi soptesc "mergi mai departe" ???
Nu pot rezista.Cred ca acolo e caldura, dar ce pacat ca m-am inselat. M-am convins de altele, dar la ce bun?
Cred ca stiti senzatia atunci cand e frig afara si-ti ingheata mainile si te grabesti sa le bagi in apa fierbinte iar apoi te dor de parca ti-ar paraliza.Asa sunt eu...un suflet paralizat.Blocata sa-mi savarsesc propriul instinct de moment pentur care nu pot cere socoteala nimanui.Daca as fi suficient de isteasta incat sa realizez un mecanism usor, pentru repara tot si de a ma face sa ma simt ca pe o plaja in Bora Bora, ca si cum as aprinde lumina de la intrerupator.
Probabil si prietena de langa mine si-ar cumpara chiar si in rate unul ca sa scape de starile pe care le are.
Ma simt ca intr-o operatie pe cord fara sa mi se fii facut anestezia cum trebuie si simt fiecare taietura care se aplica.Dar strang din dinti si ma gandesc ca dupa ce se va fi terminat, voi fi sanatoasa. Sau speranta ca va reusi.
Prea multe fire adunate in ghemul gandurilor ascunse de zambetul fortat care le spune celorlalti:"Sunt bine!"
Raman doar nemiscata, uit sa respir, sprijinita in mana si cu ochii atintiti asupra unui obiect la care oricum nu ma concentrez ce reprezinta,incercand doar sa imi ascult bataile noii inimi.
"Eu vreau sa sparg barierele trecutului dar crede-ma, efortul e in zadar.Incearca drumul prezentului...are usile deja deschise", imi spune ghemul de ganduri .
"Ba o ultima sfortare poate n-o fi rea, ca poate in final un soare arzator va aparea si te va dezgheta", replica inima.
P.S. Inca mai ....
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu